† Duminica a 4-a din Advent [C]: Prezența Domnului cu noi și între noi [22 decembrie 2024]

Vizita Mariei la Elisabeta - de James Tissot.

 Prezența Domnului cu noi și între noi

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 decembrie 2024)

Lecturi biblice:  Miheia 5,1-4a; Evrei 10,5-10; Evanghelia Luca 1,39-45; lecturi biblice

Omilie

În această duminică de la sfârșitul Adventului, tema lecturilor este împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu poporul său și se concentrează asupra „vizitei” Domnului într-un moment crucial al istoriei sale deoarece Dumnezeu vine să-și răscumpere poporul. În prima lectură este situația istorică a exilaților israeliți din Babilon care se pregătesc să se întoarcă în țara părinților. Profetul prezice nașterea în Betleem a unui „alt” David, care va fi stăpânitor, se va pune în fruntea poporului său și îl va guverna așa cum face un păstor cu turma sa. Este vorba despre celebrul oracol al nașterii lui Mesia: „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel” (Mih 5,1). A doua lectura este o reflecție teologică asupra nașterii umane a lui Mesia, adică a lui Cristos [Unsul], la care Dumnezeu nu a cerut arderi de tot sau jertfe în templu, dar sacrificiul propriei umanității: „iată, vin ca să fac voinţa ta!” (Evr 10,9). Textul evanghelic relatează vizita Mariei la verișoara sa Elisabeta după vestirea îngerulu: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Linia care trece prin cele trei lecturile de astăzi este ușor de identificat: nașterea umană a lui Isus răspunde logicii „micimii” ce va caracteriza întreaga viață a Domnului. Este prezența lui „Dumnezeu-cu-noi” și între noi!

† Duminica a 30-a de peste an [B]: Salvarea oamenilor [27 octombrie 2024]

 

Salvarea oamenilor

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Ieremia 31,7-9; Evrei 5,1-6; Evanghelia Marcu 10,46-52; lecturi biblice

Omilie

Bucuria și vitalitatea izvorăsc din lecturile duminicii de astăzi: sunt expresia umanității răscumpărate. Liturgia îl prezintă pe Dumnezeu sub aspectul unui salvator plin de compasiune și dătător de viață, adevărat „tată” pentru toți oamenii. În prima lectură, Dumnezeu promite restaurarea și înnoirea comunității după exilul babilonic și descrie adunarea exilaților pe care Domnul o va face pentru mângâierea poporul său și să-i aline suferința. Evanghelia relatează ultima minune săvârșită de Isus înainte de intrarea lui în Ierusalim: e vindecarea orbului din Ierihon. Credința îl face pe Bartimeu să acționeze: ea constă în convingerea de neclintit că Isus îl poate salva. În a doua lectură este vorba despre preoţia lui Cristos – marele preot. Acest subiect este foarte important pentru evreii care s-au convertit la creștinism, deoarece îi face să înțeleagă valoarea mare a credinței în Cristos față de religia evreiască. El este marele preot care își exercitează puterea în sanctuarul ceresc și este acreditat de Dumnezeu care i-a conferit-o în maniera preoției lui Melhisedec. Domnul salvează pe toți oamenii!

† Duminica întâia din Postul Mare [B]: Domnul a învins pentru noi [18 februarie 2024]

 

Cristos în deșert (1872) - de Ivan Kramskoi (Tretyakov Gallery, Moscow).

Domnul a învins pentru noi

pr. Isidor Chinez (18 februarie 2024) 

Lecturi biblice: Geneză 9,8-15; 1Petru 3,18-22; Evanghelia Marcu 1,12-15; lecturi biblice

Omilie

Drumul Postului Mare începe cu impunerea cenușii. Lecturile ne spun că viața de credință a omului este marcată de confruntarea dintre bine și rău, dintre păcatul ce ne înstrăinează de Domnul și iubirea divină ce reînnoiește alianța cu noi. Liturgia din duminica întâia a Postului ne prezintă perspectiva unei mântuiri deschisă tuturor oamenilor deoarece este capabilă să ajungă și la slăbiciunile sale. Dumnezeu afirmă voința de mântuire universală, după ce a condamnat prin potop păcatul omenirii: este relatarea Genezei cu Noe, cu potopul și cu alianța. Prima lectură surprinde moment potopului: creația s-a golit de ființe vii, cu excepția celor care au intrat în arca lui Noe. Dincolo de orice condamnare este mântuire fără rezerve: „Iată, eu închei alianţa mea cu voi […]  (v. 9). Sunt prezente dreptatea și milostirea, dar cu o precizare: Cristos a suferit pentru ispășirea păcatului pentru a ne conduce înapoi la Dumnezeu – se spune în scrisoarea lui Petru. Înainte de a stabili o alianța cu nouă umanitate, se elimină cea veche. Botezul este noua alianță adevărată și definitivă: „aceasta [nr. potopul] este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi” (1Pt 3,21). Dumnezeu rămâne fidel promisiunii sale de mântuire pentru toată lumea. Evanghelia lui Isus ne oferă coordonatele căii ce duce la victoria pascală. Domnul se luptă cu ispititorul în deșert, iar victoria sa este o comuniune descoperită între cer și pământ, reprezentată de scena îngerilor care se pun în serviciul lui: „iar îngerii îi slujeau” (Mc 1,13). Cristos deschide predica sa: „convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Domnul a învins Satana pentru noi!

† Duminica a 14-a de peste an [A]: Lauda lui Dumnezeu este „jugul plăcut” al Domnului [9 iulie 2023]

 Lauda lui Dumnezeu este „jugul plăcut” al Domnului

pr. Isidor Chinez (9 iulie 2023) 

Lecturi biblice: Zaharia 9,9-10; Romani 8,9.11-13; Evanghelia Matei 11,25-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică pune în evidență tema blândeții: e purtarea de om blând al lui Isus. Evanghelia relatează un moment în care Domnul rostește o rugăciune de laudă ce duce la o învățătură de bunătate: este „jugul plăcut” al lui Cristos! Prima lectură descrie intrarea lui Mesia în Ierusalim într-o atitudine fără triumfalism: este drept și umilit. A doua lectură exprimă cu o imaginea a unei vieți trăite după Duh: „voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi”.

† Duminica a 6-a a Paştelui [A]: Puterea mântuirii prin Duhul Sfânt [14 mai 2023]

 Duhul dă viață.

Puterea mântuirii prin Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez (14 mai 2023) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 8,5-8.14-17; 1Petru 3,15-18; Evanghelia Ioan 14,15-21; lecturi biblice

Omilie

Domnul cel înviat are puterea de a-și răspândi iubirea mântuitoare la toți oamenii prin Duhul Sfânt. Darul său este reînnoit în fiecare celebrare euharistică. De aici creștinul își trage puterea de a iubi pe Dumnezeu. Liturgia Cuvântului ne invită încă o dată să-l înțelegem mai bine pe Isus cel înviat, să-l vestim și să adunăm integrarea comunitate în jurul lui. Lecturile de astăzi au ca tema Duhul Sfânt. În prima lectură apare Biserica: este continuarea comunității Domnului. Fapte Apostolilor prezintă pe Duhul Sfânt revărsat sacramental prin opera apostolilor și a colaboratorilor acestora. A doua lectură precizează că cel înviat trăiește în duh, adică Cristos a fost chemat înapoi la viață prin forța de viață a Duhului și că, în viața Bisericii, el acționează întotdeauna în Duhul Sfânt. Evanghelia prezintă Duhul ca pe o promisiune a lui Isus și ca pe un dar de la Dumnezeu Tatăl. Logica este destul de clară: ține împreună lecturile de astăzi văzute din trei unghiuri diferite.

Sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787), episcop, doctor al Bisericii

 

Giuseppe Antonio Lomuscio, San Alfonso Maria de Liguori (1988) – „Evangelizare pauperibus misit me” (https://commons.wikimedia.org)

[n.: la 27 septembrie 1696, Marianelli, Napoli, Italia; d.: la 1 august 1787, Nocera, Italia; 1 august (latin)].

„În istoria Bisericii, el este napolitanul cu inteligenţa cea mai profundă, după anul 1500, aşa cum a fost Toma după anul 1000… El a pus pe buzele tuturor, chiar şi a analfabeţilor, cuvintele sfintei Tereza de Avila şi ale sfântului Ioan al Crucii. El a transmis oamenilor termenii cei mai înalţi în formulele cele mai simple, sentimentele cele mai extatice în limbajul obişnuit. A creat, în cei simpli, o inimă de sfinţi şi mari sfinţi” [1].

Alfons avea doar 13 ani şi Teresina doar 5, când părinţii lor le-au aranjat deja viitoarea lor căsătorie. Nu făceau aceasta cu sentimentul că ar interveni în libera alegere a fiilor, ci cu convingerea că astfel le prevedeau din timp un viitor fericit! Între timp, băiatul înainta în studii şi copila se pregătea în şcoala carmelitelor Preasfântului Sacrament. 

Lucrurile au decurs însă într-un mod diferit, deoarece cei doi interesaţi, deşi se cunoşteau încă de mici – erau verişori şi cele două familii se vizitau –, aveau aspiraţii mult mai înalte decât cele ale părinţilor. Tereza, în deplin acord cu Alfons, a refuzat dreptul primului născut cu toate onorurile familiilor nobile şi, la 15 ani, s-a întors în mănăstire, unde era crescută după exemplul Terezei de Avila. Alfons îi va scrie viaţa şi va mărturisi prietenilor că, dacă micuţa sa logodnică a ales Iubirea cea mai mare, acest lucru i se datorează lui.

Într-un timp în care fiii cadeţi erau constrânşi să găsească în mănăstiri sau în cariera bisericească propria lor realizare, pentru a lăsa intact patrimoniul familiei pentru primii născuţi, Dumnezeu, uneori, nu făcea jocul oamenilor şi îi chema la sine tocmai pe primii născuţi. Pentru Alfons, viitorul, în toate, era roz, din punct de vedere uman. Tatăl său, Iosif, era ofiţer superior al marinei militare şi mama sa, Ana Cavalieri, din familia marchizilor de Avenia, era o femeie profund religioasă şi bine instruită.

† Duminica a 17-a de peste an [C]: A te ruga înseamnă a avea privirea lui Dumnezeu [24 iulie 2022]

Tatăl nostru - de Tissot. 

A te ruga înseamnă a avea privirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 iulie 2022) 

Lecturi biblice: Geneză  18,20-32; Coloseni 2,12-14; Evanghelia Luca 11,1-13; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi dezvoltată tema rugăciunii. Prima lectură relatează dialogul dintre Abraham și cele trei persoane care îl vizitează la stejarii din Mamre, timp în care el mijlocește insistent pentru cetăţile Sodoma şi Gomora. Evanghelia relatează învăţătura lui Isus despre rugăciune: Tatăl nostru. A doua lectură urcă până la izvoarele eficacității rugăciunii: Domnul „a şters documentul cu poruncile care erau împotriva voastră şi l-a anulat pironindu-l pe cruce” (Col 2,14). Să reflectăm asupra acestei teme – rugăciunea. A te ruga înseamnă a avea privirea lui Dumnezeu asupra tuturor realităților.

† Duminica a 14-a de peste an [C]: Vestea cea bună pentru fiecare om [3 iulie 2022]

 

Îi trimite doi câte doi [Li inviò a due a due] (2019) - de Maria Cavazzini Fortini.

Vestea cea bună pentru fiecare om

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 iulie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice

Omilie

În această duminică, liturgia ne invită să reflectăm asupra misiunii. Este vestea cea bună pentru fiecare om. E o invitația la misiune pentru fiecare creștin. Prima lectură este viziunea unui viitor luminos pentru cei care au fost exilați în Babilon: „bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Evanghelia relatează trimiterea discipolilor „doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el” (Lc 10,1). Este un anunț de pace pentru toate popoarele! A doua lectură promite tuturor experiența păcii care provine dintr-o inimă „supusă” crucii: „în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14). Pe apostolul Paul, crucea l-a așezat în brațele lui Dumnezeu, ale harului, datorită răstignirii lui Isus.

† Sfinții Petru și Paul (29 iunie): Cristos în centru vieții sfinților Petru și Paul [29 iunie 2022]

 

Sfinții Petru și Paul - de El Greco.

Cristos în centru vieții sfinților Petru și Paul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (29 iunie 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

În solemnitatea sfinților apostoli Petru și Paul celebrăm Euharistia în cele mai vechi sărbători ale anului liturgic. Sunt cinstiţi în toată Biserica încă din secolul al II-lea ca martori ai credinţei apostolice. Tradiţia vrea ca Petru şi Paul să moară martiri în aceeaşi zi, 29 iunie a anului 67 sau 68, unul răstignit pe colina vaticană – în locul unde este astăzi biserica San Petro in Montorio, pe Gianicolo – şi celălalt, decapitat pe Via Ostiense. Sunt cei doi „principi” ai apostolilor, uniți prin aceeași iubire pentru Cristos, prin aceeași misiune pastorală și, mai ales, prin moartea sângeroasă suferită din cauza fidelității față de vestea cea bună. Să reflectăm împreună asupra comportamentului Bisericii primare în fața arestării lui Petru, asupra întrebării adresate discipolilor lui Isus despre identitatea sa și asupra păstrării credinței de către sfântul apostol Paul. Au vestit Evanghelia; au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor; au arătat că Domnul îi susţine pe martorii săi şi salvează Biserica sa.

† Duminica a 13-a de peste an [C]: Chemați să-l urmăm pe Domnul [26 iunie 2022]

Isus cu „fața călită” - Indurì il suo volto verso Gerusalemme, acquarello di Maria Cavazzini Fortini (2016). 

Chemați să-l urmăm pe Domnul

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 iunie 2022) 

Lecturi biblice: 1Regi 19,16b.19-21; Galateni 5,1.13-18; Evanghelia Luca 9,51-62; lecturi biblice

Omilie

Chemarea creștină, cu exigențele ei de libertate și detașare interioară după lucruri și oameni, este o propunere la toți cei care îl urmează pe Cristos. Prima lectură relatează despre chemarea profetului Elizeu, care este destinat să fie succesorul lui Ilie în Israel. Evanghelia prezintă întâlnirile ce au avut loc de-a lungul drumului spre Ierusalim: Isus cheamă și omul răspunde, îl urmează. A doua lectură descrie chemarea creştină ca un drum spre libertate: „pentru libertate ne-a eliberat Cristos!”

† Duminica a 7-a a Paștelui [C]: Contemplarea Domnului în glorie [29 mai 2022]

 Isus în glorie de Marko I. Rupnik.

Contemplarea Domnului în glorie

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 mai 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60;  Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului sau cele trei lecturi de astăzi au în comun aceeași acțiune: contemplarea lui Isus în glorie. În Faptele Apostolilor (Fap 7,55-60), Ștefan contemplă cerurile deschise și pe Domnul stând de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. În Apocalips (Ap 22,12-14.16-17.20), Ioan, apostolul, vede pe Cristos în glorie, aceeași glorie despre care vorbește Isus în Evanghelia după Ioan (In 17,20-26) unde se roagă ca „toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una”. Ajungem la sfârșitul timpului pascal și înainte de a primi pe Duhul Sfânt, ni se cere să-l contemplă în glorie pe Isus.

† Duminica a 2-a a Paştelui [C]: Darurile lui Cristos Domnul pentru comunitatea sa [24 aprilie 2022]

Necredința lui Toma - de Caravaggio(1602) [sursa: wikimedia.org].

Darurile lui Cristos Domnul pentru comunitatea sa

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 aprilie 2022) 

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19;  Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice

Omilie

În dimineața zilele de Paști, Isus a ieșit viu și glorios din mormânt în care fusese pus vineri seara. Timpul pascal continuă până în Duminica Coborârii Duhului Sfânt. Liturgia din această perioadă are rolul de călăuză. Faptele Apostolilor este principalul mărturisitor al învierii Domnului, adică al comunității ce se deschide experienței zilnice a Celui Înviat. Ne spune ce se întâmplă cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia este întotdeauna aceea a lui Ioan în tot timpul pascal. A doua lectură este luată din Apocalips: este timpul ce urmează învierii Domnului și trebuie înțeles ca începutul timpurilor din urmă. Liturgia Cuvântului de astăzi este centrată pe darurile lui Cristos Cel Înviat pentru comunitatea sa: este darul Duhului Sfânt (In 20,19-31), ministerul sau slujirea apostolică (Fap 5,12-16), prezența Domnului veșnic vie în drumul istoriei (Ap 1,9-11.12-13.17-19). Cele trei lecturi sunt legătura indisolubilă între faptul învierii lui Isus și misiunea apostolică.

† Vinerea Sfântă – Moartea glorioasă a Celui răstignit [15 aprilie 2022]

Cristos purtându-și crucea (1578), El Greco. 

Moartea glorioasă a Celui răstignit

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 aprilie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42; liturgie biblice

Omilie

Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează astăzi Sfânta Litughie, nici mâine. Stă în contemplaţie. În Vinerea Sfântă este o celebrare austeră şi foarte sobră, fără ca ea să însemne plânsul sau doliul pentru un răposat. Biserica în această zi nu face o înmormântare, ci celebrează moartea victorioasă a Domnului Isus, contemplându-i cu iubire jertfa sângeroasă – izvorul mântuirii noastre. Liturgia de astăzi stă în cuvintele marelui preot Caiafa: „este mai bine să moară un singur om pentru popor” (In 18,14). Să ne lăsăm emoționați, zdruncinați și interogați, chiar și astăzi, de moartea unui nevinovat: e Isus Cristos, cel răstignit pe cruce; este moartea glorioasă.

† Duminica a 4-a din Post [C] (Laetare): Milostivirea Domnului [27 martie 2022]

Fiul risipitor - de Bartolome Esban Murillo. 

 Milostivirea Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 martie 2022) 

Lecturi biblice: Iosue 5,9a.10-12;  2Corinteni 5,17-21; Evanghelia Luca 15,1-3.11-32; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia duminicii a patra din Postul Mare ne oferă tema reconcilierii cu Dumnezeu. Această împăcare este înainte de toate o întoarcere la libertatea noastră, după sclavia păcatului, la condiția noastră de oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, la demnitatea noastră de fii.

Prima lectură (Ios 5,9a.10-12) ne vorbește despre un Dumnezeu care a eliberat poporul din sclavia Egiptului: „astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului” (v. 9). La sfârșitul unei lungi traversări a deșertului, se ajunge în țara pe care Dumnezeu o făgăduise poporului său. Această intrare în pământul promis dă naștere unei mari sărbători: „Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului” (v. 10). Aceasta este istoria cărții lui Iosue ce ne descoperă un Dumnezeu eliberator și salvator. Încep să se bucure de roadele țării în care au intrat:  „în ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării azime şi spice prăjite” (v. 11). Acest eveniment este o intervenție a lui Dumnezeu care a îndepărtat infamia Egiptului. Pentru israeliți care au ajuns în țara făgăduinței, Dumnezeu a prevăzut să facă din strigătul de durere al poporului său un punct de plecare pentru a-i conduce spre libertate.

† Duminica a 2-a din Post Mare [C]: Trupul gloriei strălucește! [13 martie 2022]

Schimbarea la fața - de Donald Kueker.

 Trupul gloriei strălucește!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 martie 2022) 

Lecturi biblice:  Geneză 15,5-12.17-18; Filipeni 3,17-4,1; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică a ne ajuta să intrăm mai bine în spiritul Postului Mare. Nu este un timp de penitență și mortificări, este întâlnirea cu Dumnezeu. Domnul ne cheamă pe toți la sine și așteaptă un răspuns liber și iubitor. Lecturile de astăzi sunt în întregime pe doi termeni: umilire și glorificare. Abraham este înălțat cu o promisiune a descendenților săi numeroși, dar în același timp este conștient de micimea sa în teroarea nopții întunecate; crede în Dumnezeu că poate să-i dea un fiu. Apostolul Paul le arată creștinilor perspectiva glorioasă a învierii, dar subliniază că punctul de plecarea este un trup sărman, nenorocit, vrednic de milă: Isus „va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale”. Domnul în Evanghelie le arată apostolilor trupul său glorificat când vorbește cu Moise și Ilie despre propria sa moarte care nu se poate amâna, așa cum vrea Petru (cf. Mt 16,22). Trupul gloriei sale strălucește!

† Duminica a 5-a de peste an [C]: Darul chemării Domnului [6 februarie 2022]

 

Darul chemării Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 februarie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 6,1-8; 1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică tratează tema chemării considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a lua parte la lucrarea sa de mântuire. Dumnezeu nu are nevoie de om pentru a-l salva pe omenirea; cu siguranță nu are nevoie de el, după cum nu a avut nevoie nici la crearea lumii. Este iubirea lui Dumnezeu care vrea contribuția umană la slujba împărăției. În prima lectură este chemarea profetului Isaia: face un ecou la chemările discipolilor din Evanghelie. Paul surprinde în reflecția sa misterul teologic asupra slujirii apostolice, ceea ce poate fi considerat inima vocaţiei: întâlnirea personală cu Isus cel înviat. Prima, a doua lectură și Evanghelia au aceeași temă a vocației, relatând chemarea profetului Isaia și ale apostolilor, inclusiv a lui Paul.

† Botezul Domnului [C]: Isus, Fiul lui Dumnezeu, se botează ca un păcătos [9 ianuarie 2022]

Botezul în Iordan de Marko I. Rupnik; Santuario Ta Pinu Gozo (Malta).

Isus, Fiul lui Dumnezeu, se botează ca un păcătos

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice:  Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea botezului lui Isus încheie timpul liturgic al Nașterii Domnului. Dumnezeu se manifestă: Domnul nevăzut se face vizibil în Cuvânt [Logos, în greacă] făcut carne. Dumnezeul „necunoscut”, căutat de toate religiile și filozofiile „numai bâjbâind” (Fap 17,27), se descoperă, se face cunoscut, se manifestă în Isus din Nazaret. Dumnezeu poate fi cunoscut pentru că Fiul unul născut ce ni-l descoperă. Isus este Fiul „iubit”, adică singurul prin care putem cunoaşte chipul lui Dumnezeu. În această duminică, suntem invitați să reflectăm despre Isus și botezul său. Este mult așteptatul Mesia. El merge, ca mulți dintre contemporanii săi, la Iordan, pentru a fi botezat de către Ioan ca un păcătos. Gestul lui nu trebuie interpretat în primul rând în sens moral [„nu te izola”], ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea noastră, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere sa. Este „slujitorul ascultător” de Tatăl, chiar acceptând să moară pe cruce ca cel mai mare păcătos. Textele biblice de astăzi se caracterizează într-un orizont de speranță. Prima lectură indică sfârșitul timpului sclaviei în Babilon: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată”. A doua lectură anunță apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu pe pământ și, odată cu aceasta, începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez: această spălare a regenerării este botezul creștin. Evanghelia după sfântul Luca prezintă botezului lui Isus. Botezul reprezintă începutul istoric al posibilității de renaștere prin apă și Duh Sfânt. El este oferit tuturor oamenilor. Înțelegem ce este botezul nostru: este un angajament de a trăi în comuniune de iubire cu Dumnezeu Tatăl, cu Dumnezeu Fiul și cu Duhul Sfânt.

† Epifania Domnului: Universalitatea Bisericii în credință [6 ianuarie 2022]

Adorarea magilor (1725) - de Corrado Giaquinto. 

Universalitatea Bisericii în credință

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (6 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice

Omilie

Celebrăm astăzi Epifania Domnului. Este sărbătoarea chemării universale de al întâlni și a cunoaște pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om la Betleem. Noi, latinii indicăm prin termenul apariție sau manifestare, grecii îl numesc epifanie. Domnul nostru s-a manifestat în public. Sfântul Augustin spunea despre solemnitatea de astăzi: „Acum câteva zile am sărbătorit Nașterea Domnului, în această zi celebrăm cu solemnitate manifestarea lui la păgâni... Păstorii sunt conduși prin anunțul unui înger, magii păgâni prin apariția unei stele”. Cristos se descoperă ca mântuitor unor magi babilonieni sau persani…

Cele trei lecturi biblice dezvăluie sensul nașterii lui Isus din perspectiva destinului popoarelor chemate să se adune în planul lui Dumnezeu. Profetul Isaia prezintă Ierusalimul ca destinație a pelerinajului tuturor popoarelor. Într-un sens, devine centrul lumii cu lumina ce strălucește asupra ei: „căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (Is 60,1). Concluzia oracolului profetic: darurile oferite de popoarele în pelerinaj la Ierusalim – aur și tămâie – ele apar în Evanghelia în mâinile magilor atrași de misterul grotei din Betleem, dorind să-l adore pe regele iudeilor, simțind că el este regele lor. Lectura a doua revine cu aceeași temă: destinația universală a credinței în Cristos. Sfântul Paul ne zice că, chemându-i la Betleem, Dumnezeu a voit să arate că misterul mântuirii în Isus Cristos trebuie să lumineze toate popoarele pământului: „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (Ef 3,3.6). Astăzi sărbătorim universalitatea Bisericii în credință!

Sfântul Ioan, apostol și evanghelist: El a crezut Cuvântului [27 decembrie 2021]

 

Sfântul Ioan, apostol și evanghelist.

El a crezut Cuvântului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 decembrie 2021) 

Lecturi biblice: 1Ioan 1,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-8; lecturi biblice

Omilie

Celebrăm sărbătoarea sfântului Ioan, apostol și evanghelist. În primele secole în Orient se sărbătoreau cei doi frați, fii lui Zebedeu: sfântul Ioan și sfântul Iacob pe 27 decembrie. Ioan este numit „teologul”, adică cel care îl cunoaște pe Dumnezeu. În calendarele occidentale e amintită în secolele al VI-lea. Martirologiu Hiéronymian indică pe data de 27 decembrie: Adormirea sfântului Ioan evanghelist la Efes. La Roma, încă din secolul al VI-lea, 27 decembrie era sărbătorită ca ziua de naștere pentru cer a sfântului Ioan evanghelist. Cultul sfântului Ioan a fost introdus la Roma de către papa Hilaire (461-468) care se refugiase lângă mormântul său în timpul înarmării de la Efes din anul 449. El a făcut să se construiască un oratoriu în Lateran sub protecția sfântului Ioan.

Notele biblice îl prezintă ca ucenic al lui Ioan Botezătorul; l-a urmat apoi pe Isus, împreună cu Andrei, devenind apostolul preferat. A participat la Conciliul din Ierusalim. Împreună cu Petru s-a dedicat evanghelizării Samariei; Paul îl numeşte ca o coloană a Bisericii. După unele izvoare ale tradiţiei a trăit mai întâi la Antiohia şi apoi la Efes, unde i se venerează mormântul. După aceea ar fi venit la Roma, apoi a fost deportat în insula Patomos; aici a avut renumitele viziuni, pe care le descrie în Apocalips, şi tot aici ar fi murit la sfârşitul primului secol (prin anul 100 sau 104), sub împăratul Domiţian. În afară de evanghelie care îi poartă numele, îi mai sunt atribuite trei scrisori şi Apocalipsul.

† Neprihănita Zămislire [anul A B C]: „Plină de har!” [8 decembrie 2021]

Immaculate Conception of El Escorial de  Bartolome Esteban Murillo.

„Plină de har!”

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (8 decembrie 2021) 

Lecturi:  Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Sărbătorim solemnitatea Neprihănitei Zămisli. Rugăciunea zilei spune sensul misterului pe care îl celebrăm: „Dumnezeule, prin zămislirea neprihănită a Fecioarei Maria, tu i-ai pregătit lăcaş vrednic Fiului tău. Te rugăm ca, după cum ai ferit-o pe ea de orice prihană pentru meritele morţii lui Cristos, să ne dai şi nouă […] harul de a ajunge curaţi la tine”. Zămislirea Neprihănitei Fecioarei Maria nu este numai păzirea de păcat, dar și plinătatea harului: Dumnezeu a umplut-o de harul său, învelind-o cu mantia inocenței. Acest privilegiu i-a fost acordat în vederea maternității divine pentru a-i fi plăcută Domnului. În zilele Adventului ne este pusă în față figura sfintei Fecioare Maria, total deschisă prezenței Domnului, acceptând venirea sa. Lecturile de astăzi sunt cele care ne ajută să înțelegem acestă semnificație. Prima lectură ne duce la un eveniment al rupturii între omenire și Dumnezeu și este anunțată o „femeie” care va distruge orice dușmăniei, cu tot ce e negativ și întunecat, dintre Dumnezeu și om, prin „descentența” Fiului său, Isus. Ființa umană [reprezentată de Adam și Eva] a primit, de la începutul istoriei, minciuna, ispita și moartea. Dar fiii Evei sunt făcuți pentru viață și nu pentru moarte. Câteva secole mai târziu, într-o tânără umilă din Galileea, toată omenirea se deschide nu spre minciună și moarte, ci spre adevăr și viață. Îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă care manifestă sensul teologic al imaculatei, adică fără pată, curat, nepătat: „plin de har”. În lectura a doua, sfântul Paul prezintă planul de mântuire în care toții suntem predestinați să fim imaculați în iubire și ne invită să-i mulțumim lui Dumnezeu Tatăl pentru toate darurile cu care ne-a copleșit: „ne-a binecuvântat […], ne-a ales […], ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!”