Bazilica franciscană de pe muntele Tabor. |
Fiul
luminează crucea
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 februarie 2018)
Lecturi: Ioel
2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18.
Evanghelia Marcu 9,2-10: În acel timp, Isus i-a
luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai
pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. Hainele lui au
devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea
albi. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu
Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e
bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi
una pentru Ilie!” De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese
frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a
fost un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit
să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi
înviat din morţi. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se
ce înseamnă „a învia din morţi”.
Omilie
În această duminica din Postul
Mare, cele trei lecturi au ca punct comun: „fiul”. Avem mai întâi pe Isac, fiul
lui Abraham, cel care trebuia să fie sacrificat. Apoi, în a doua lectură,
sfântul Paul ne vorbește despre „Fiul” lui Dumnezeu pe care nu l-a „cruțat” dar
l-a dat la moarte pentru noi toți. Evanghelia ne dezvăluie pe „Fiul cel iubit”
al Tatălui pe care toți creștinii trebuie să-l asculte, pe el, care în drumul său spre cruce ascunde o semnificaţie pascală.