sâmbătă, 19 ianuarie 2013

II TPA (C): Vechiul lasă postul noului

 
Evanghelia: Ioan 2,1-12: În acel timp, 1 în localitatea Cana, din Galileea, era o nuntă. Mama lui Isus era acolo. 2 A fost chemat şi Isus cu ucenicii săi la nuntă. 3 Terminându-se vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin". 4 Isus i-a răspuns: "Ce vrei de la mine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu". 5 Mama lui Isus a zis slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune". 6 Erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, fiecare de circa o sută de litri. 7 Isus le-a zis: "Umpleţi vasele cu apă". Ei le-au umplut până sus. 8 Atunci Isus le-a spus: "Scoateţi acum şi duceţi nunului". Şi i-au dus. 9 Nunul a gustat apa prefăcută în vin. El nu ştia de unde este vinul, slujitorii însă care scoseseră apa, ştiau. Nunul l-a chemat atunci pe mire 10 şi i-a zis: "Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun şi numai după ce au băut bine, îl pune pe cel mai puţin bun. Dar tu ai ţinut vinul bun până acum". 11 Aceasta a fost prima minune pe care a săvârşit-o Isus; era la Cana, în Galileea; astfel şi-a arătat slava şi ucenicii lui au crezut în el. 12 După aceasta, s-a coborât la Cafarnaum împreună cu mama sa, cu rudele şi ucenicii săi şi au rămas acolo câteva zile.

Omilie

Gestul făcut de Isus la Cana Galileei (In 2,1-12) este o manifestare mesianică, cum este și botezul din Iordan. Dar dacă la botez Tatăl este acela care îi descoperă semnificația profundă a lui Cristos, acum Cristos însuși se manifestă.

Minunea nu stă în faptul puterii lui Cristos, dar stă mai atent la unele detalii, cum sunt abundența vinului, optima sa calitate, faptul însuși că se înlocuiește apa pregătită pentru abluțiune rituale. Sunt toate trăsături mesianice. Isus este Mesia, noua Alianță și noua lege. Dar să se noteze un detaliu important. În mesianitatea lui Isus este conținută ideea unei schimbări: este vorba de vechi (apa) care trebuie să dea locul noului (vinului). Vechia lege trebuie să preschimbe pe cea nouă.

Mesianitatea pe care Isus a revelat-o la Cana Galileei este toată propulsată spre „ceasul meu„ (v. 4: "încă nu a venit ceasul meu"), pe care știm că e ora Crucii și învierii. Tocmai la lumina Crucii se înțelege natura profundă a gloriei pe care Cana Galileei, pentru prima dată, și-a manifestat-o. Ar părea straniu și scandalos a afirma căgloria să fie dezvăluită pe Cruce, care este locul umilirii și al înfrângerea. Dar Ioan insistă asupra acestei gândiri. Și are dreptate. Gloria lui Dumnezeu, (și în alte cuvinte, ceea ce se revelează pentru lume, ceea ce este vizibil: aceasta e, chiar, semnificația gloriei) este nemaiauzita putere a iubirii care rămâne fidelă până la martiriul.

Ucenicii crezură în Isus. Construcția gramaticală (eis – e în limba greacă- este la acuzativ) denotă că credința este un impuls. Nu se crede în ceva sau într-o doctrină, dar într-o persoană. Ucenicul se încrede în Isus, se abandonează lui și se lasă condus de el. Cum face și Maria: "Faceţi tot ce vă va spune" (v. 5). Mesianitatea lui Isus include acest pasaj de la vechi la nou. Credința este o convertire, o deschidere noului, o disponibilitate. Cași credința Mariei care acceptă aparentul refuz și se lasă condusă spre o așteptare superioară. ”Nu mai au vin”: aceste cuvinte ale Mariei exprimă, discret, speranța într-un miracol. Răspunsul lui Isus exprimă o clară rezerva, în timp ce a consimți, apoi, pentru a face miracolul. Reticența lui Isus are scopul de a face să treacă credința Bisericii (al cărui model este Maria) la o credință începătoare la o credință mai matură. Oamenii încearcă în minune soluția încurcăturii lor: Isus face o minune pentru o revelație superioară. (don Bruno Maggioni; trad. pr. Isidor Chinez).

 
 

vineri, 18 ianuarie 2013

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (18-25 ianuarie 2013)

 
Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor este celebrată în perioada 18-25 ianuarie. Această practică a început încă din 1908, la propunerea lui Paul Wattson. Cu ocazia acestui moment de rugăciune, în fiecare an, se realizează o broşură care propune un model de celebrare ecumenică a cuvântului lui Dumnezeu. Tema rugăciunii pentru unitatea credinţei de anul acesta este "Ce cere Domnul de la noi?" (cf. Mih 6,6-8).

Broşura conţine o introducere la celebrarea ecumenică, un model de celebrare ecumenică, texte biblice, meditaţii şi rugăciuni pentru fiecare zi din octava de rugăciune, o serie de rugăciuni suplimentare, introducere în creştinismul din India: bisericile şi contextul lor, câteva date importante din istoria Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi o schemă pentru celebrările ecumenice în Bisericile Catolice.
 
În fiecare an, pregătirea textului care însoţeşte celebrările este încredinţat unui grup ecumenic dintr-o ţară diferită. La redactarea textului pentru ediţia din anul 2013 s-au implicat Mişcarea Creştină Studenţească din India (cu peste 10.000 de membri), Federaţia Universitarilor Catolici din India şi Consiliul Naţional al Bisericilor din India, fiind coordonaţi de Comisia "Credinţă şi Constituţie" a consiliului Ecumenic al Bisericilor şi de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor. În India mulţi se confruntă cu asuprirea şi nedreptatea din partea acelora care vor să nege drepturile şi demnitatea.

Animaţi de invitaţia Mântuitorului: unde doi s-au trei se adună în numele meu sunt prezent şi eu în mijlocul lor, să trăim mai intens, în acest timp, iubirea fraternă.
 
Textele originale ale ediţiei 2013 au fost pregătite şi publicate de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi de Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
 
Ziua întâi: A merge conversând

Reflectăm asupra importanţei dialogului şi a conversaţiei ca un mijloc pentru a depăşi obstacole. Atât pentru ecumenism, cât şi pentru luptele pentru eliberarea persoanelor din toată lumea, capacitatea de a vorbi şi de a asculta sunt fundamentale. În acest tip de conversaţie autentică putem ajunge să-l recunoaştem pe Cristos cu claritate mai mare.
 
 

 

Simțul vinovăției și conștiința păcatului (Teologia păcatului – aspecte morale) (II)

http://isichi.wordpress.com/2013/01/18/simtul-vinovatiei-si-constiinta-pacatului-teologia-pacatului-aspecte-morale-ii/

''Panis Angelicus'' - cântă Chloe Agnew


 
Chloe Agnew - ''Panis Angelicus''
from the Celtic Woman concert at Slane Castle, in Ireland.


joi, 17 ianuarie 2013

Gândul zilei


„Căci sfinţenia, atâta vreme cât
nu a realizat unitatea totală a omului,
implică totdeauna un fel de dedublare – o luptă
între centrul divin al sufletului şi pasiunile cărnii şi ale eului.
 Dar dacă această dedublare se face rău,
dacă – precum în operaţia unui cancer – câteva celule impure
(orgoliu, resentiment, dispreţ pentru oameni)
rămân amestecate cu sâmburele divin, atunci,
dualismul «sfântului» devine cel al unui actor
care joacă un rol eroic, iar cultul perfecţiunii
degenerează în reprezentaţi teatrală” 
(G. Thibon, Ignoranţa înstelată, 65).  

miercuri, 16 ianuarie 2013

O povestire hasidică

Evreii dintr-un mic orăşel din Rusia aşteptau cu nerăbdare sosirea unui mare rabin. Era un eveniment extraordinar, aşa că şi-au pregătit multă vreme întrebările pe care urmau să i le pună omului sfânt.
Când acesta a sosit în sfârşit şi a fost întâmpinat de mulţime în sala din primăria oraşului, se putea simţi în aer tensiunea, căci toţi erau pregătiţi să asculte răspunsurile la întrebările lor.

La început, rabinul nu a spus nimic; doar a privit în ochii lor şi a mormăit o incantaţie. Foarte curând, toată lumea a început să mormăie odată cu el. În continuare, el a început să cânte, iar mulţimea a cântat alături de el. Apoi, rabinul a început să se legene ţi să danseze cu paţi solemni. Întreaga comunitate i-a urmat paşii. În scurt timp, oamenii erau atât de absorbiţi de mişcări încât au uitat de orice altceva. În acest fel, fiecare persoană din mulţime a cunoscut unitatea, fiind vindecată de diviziune interioară care ne împiedică să cunoaştem adevărul.

A trecut o oră până când dansul s-a mai potolit. Eliberaşi de tensiuni, cei prezenţi s-au aşezat şi o stare de pace s-a aşternut peste ei. Apoi, rabinul le-a adresat singurele cuvinte pe care le-a rostit în acea seară:

- Cred că am răspuns la toate întrebările voastre. (Anthony de Mello, Rugăciunea broaştei, Editura Mix, Braşov 2003, 35-36).

(Sursa: NB. Hasidic,-ă: http://isichi.files.wordpress.com/2013/01/comunitate-in-gandire-hasidica-moderna.pdf).

marți, 15 ianuarie 2013

Rugăciunea broaştei


Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a ignora sunetele dizgraţoase s-au dovedit inutile, aşa că, exasperat, a sfârşit prin a striga pe fereastră:

- Tăcere! Îmi fac rugăciunile!

Fratele Bruno era un sfânt, aşa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.

În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care i s-a părut chiar mai tulburătoare:

- Dacă Dumnezeu ascultă cu acceaşi plăcere orăcăitul broaştei ca şi psalmii tăi?

- Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaşte? nu s-a lăsat mai prejos Bruno.

 Dar vocea interioară a insistat:

- De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?

Bruno nu ştia, aşa că a-a decis să afle de ce. Ei a ieşit la fereastră.

- Cântă!

Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însoţit cu veselie de toate broaştele din vecinătate. Bruno a ascultat cu atenţie zgomotele şi şi-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistenţă, ele nu mai sunt supărătoare, ci dimpotrivă, îmbogăţesc tăcerea nopţii.

Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul şi pentru prima oară în viaţă, el a înţeles ce înseamnă să te rogi cu adevărat. (Anthony de Mello, Rugăciunea broaştei, Editura Mix, Braşov 2003, 33-34).
 

duminică, 13 ianuarie 2013

Sf. Ioan Botezătorul botează pe Isus


Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan,
ca să fie botezat de el.
Dar Ioan încerca să-l oprească, zicându-i:
„Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?"
Drept răspuns, Isus i-a zis:
„Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim
tot ce este drept".

Atunci Ioan i-a îngăduit.
Îndată ce Isus a fost botezat,
în timp ce ieşea din apă,
s-au deschis cerurile,
şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu
coborându-se ca un porumbel
şi venind asupra lui.

Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea:
„Acesta este Fiul meu preaiubit în care
îmi găsesc toată bucuria" (Mt 3,13-17)


Luca (3,15-16.21-22)

În acel timp poporul, venit la Ioan, era în aşteptare
şi toţi se întrebau în inimile lor cu privire la Ioan,
dacă nu cumva el este Cristos,
drept răspuns Ioan a zis tuturor:
„Eu vă botez cu apă, dar vine unul mai mare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei; el vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
După ce s-a botezat tot poporul, s-a botezat şi Isus.
Pe când se ruga, s-a deschis cerul,
şi Duhul Sfânt a coborât peste el,
cu o înfăţişare trupească, sub formă de porumbel,
iar din cer s-a auzit un glas care zicea:
„Tu eşti Fiul meu preaiubit,
în tine îmi găsesc toată bucuria”.

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor (13 ian. 2013)

http://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-migrantilor-2013/

Lux Aurumque - Westminster Cathedral Choir