La marginea cimitirului

Este la marginea cimitirului,
lângă bunic, un loc prea potrivit,
să-mi uit de toate și să-i țin și lui
când noaptea-i lungă, iarna, de urât.

Mi-ar fi-n pământul cald așa de bine
și trupu-n iarbă bună mi-aș preface,
să-l pască vite pripășite și sărace,
ce-or cere și-o-ndurare pentru mine,

la marea judecată. Voi uita
ce-am fost, și-mprăștiată-n forme noi
voi pierde până și-amintirea ta...
Legându-mi ochii prăbușiți și goi

cu veșnicia, mă voi odihni.
Și puf de păpădii m-a tămâia
nici nu m-oi bucura, nici m-oi mâhni
că-i neagră țărna de deasupra mea.

Dar ploile cu-ncetul m-or pătrunde -
păcatele să-mi spele de pe oase -
și-asemeni rădăcinii ce s-ascunde,
eu presimți-voi zilele frumoase

și-oi scoate-n chip de floare, din pământ,
obrazul tinereții de-altădată,
să-l ardă soare și să-l bată vânt,
voioasă să și-l prindă-n păr o fată!

de Magda Isanos [din volumul Poezii/Poésies (1996)]; sursă:http://www.isanos.ro/ro/magdaisanos/opera.html#22.