„Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un
nor cu putere şi cu mare glorie.
Când vor începe să se întâmple
acestea,
întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea
voastră!”
(Lc 21,27-28).
Evanghelia Luca 21,25-28.34-36: În acel timp,
Isus le-a zis discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele,
iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al
valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în
aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi
zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor
cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple
acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea
voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre
să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se
abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni
asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ.
Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de
toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”
Omilie
De ceva timp, vedem străzile și
magazinele cu aspect de Crăciun. În ciuda evenimentelor tragice din 13
noiembrie, se spune că viața trebuie să meargă înainte. Dar până în prezent, nu
este încă Crăciunul. Va trebui să așteptăm patru săptămâni. Este timpul Adventului.
Este timpul de așteptare pentru cel care vine.
Acestă perioadă de Advent, este
perioada bucuriei. Dar această bucurie nu vine în primul loc de la nașterea
unui copil sau nici măcar din așteptările sale. Marele mesajul de Crăciun este
că „Dumnezeu este cu noi”. El ni s-a alăturat în necazurile noastre. El este cu
noi pentru a ne salva, pentru a ne conduce pe calea vieții. Aceasta este vestea
cea bună că noi suntem bucuroși în acest timp de Advent.
Vom sărbători nașterea lui Isus.
Dar textele biblice din acestă duminică ne invită să privim mai departe. Acest
Isus pe care îl sărbătorim de nașterea sa este și cel care va reveni. Această este
mare întâlnire pe care ne pregatim de-a lungul întregii noastre vieți. Acesta
va fi un eveniment fericit. Suntem invitați să ne pregătim trăind în bucurie și
în speranță. Noi așteptam ca aceast Dumnezeu să fie fidel promisiunii sale de
fericire; el este întotdeauna „Dumnezeu cu noi”.
Aceasta este deja vestea cea bună
pe care profetul Ieremia [Ier 33,14-16] o anunță poporul său în stare de neliniște. Încercat
de înfrângeri și mizerie, acest popor a fost complet deprimat. Dar, iată, că
acum profetul vine să anunțe un viitor minunat. În numele credinței, el
amintește la toți că Domnul este un Dumnezeu al dreptății. Dreptatea și justiția
trebuie să fie cuvintul-cheie în viața credincioșilor. Acolo vor găsi fericirea.
Dumnezeu nu abandonează poporul rănit. El va stârni un „germen al dreptății” pentru
a izgoni orice nenorocire prezentă. El vrea cu adevărat fericirea poporului său.
Scrisoarea către Tesaloniceni din a doua lectură [1Tes 3,12-4,2]
, vorbește despre
„venirea” Domnului în glorie. Suntem invitați să ne pregătim cu speranța trăind
într-un mod vrednic de Dumnezeu. Îndemnurile lui Paul nu sunt destinate să îndrepte
dar să facă progrese. Este vorba despre progresul credinței și a iubirii. Domnul
este acolo, cu noi. El mă îndeamnă în fiecare zi să învingem amintirea vegherii
în domeniu iubirii fraterne. Aceasta este dinamica de Advent: „faceți progrese
în continuare”, spune sfântul Paul. Ca și el, noi trebuie să „uitm cele din
urma mea și să mă avânt către cele dinainte. Alerg spre scop” (Fil 3,13-14).
Acest scop este Cristos .
În Evanghelia sa, sfântul Luca [Lc
21,25-28.34-36] ne
spune că noi nu suntem la sfârșitul lumii, dar la întoarcerea lui Cristos în
glorie. Această Evanghelie a fost scrisă pentru creștinii persecutați și
descurajați. Intenția sa este de a revigora speranța strigând mai tare mesajul
profeților: Dumnezeu este stăpânul istoriei. El este ultimul cuvânt. Acest
triumf al lui Dumnezeu asupra răului se va realiza.
Sfântul Luca ne vorbește despre un
haos care va abate peste tot universul pentru a crea o „lume nouă”. Stele „care
cad din cer”, soarele care „nu mai luminează”, este un mod de a spune că Dumnezeu
este cu adevărat stăpânul. Nu trebuie să uităm că popoarele antice adorau
asterele care dominau întreaga lume și determinau destinul oamenilor. Aceasta
este ceea ce se întâmplă astăzi cu succesul horoscoapelor și a astrologiilor.
Această evanghelie ne invită să revenim din toată inima spre credință și să-l
punem pe Cristos în centrul vieții noastre. El este cu adevărat Domnul.
Marea este mesajul acestei evanghelii:
nu este sfârșitul lumii, dar revenirea lui Cristos în glorie. Vechea lume va
dispare. O nouă lume se va ivi. Numai el va supraviețui. Acest lucru nu se va
întâmpla fără a suferi. Zvonurile de război, catastrofele, răsturnările din
temelii, sunt de actualitate ferbinte. Tentația ar fi „capul în jos” așteptând zile mai bune. Or, este exact contrarul a ceea
ce ne recomandă Domnul. „Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi
ridicaţi-vă capetele, căci se apropie mântuirea voastră!” Este adevărat, Domnul
este mereu acolo; el ne precede în încercări. Nu ar trebui să ne îndoim de el,
chiar dacă nu se lasă încă a vedea marea sa putere și mare sa glorie.
În așteptarea acestei întâlniri,
suntem cu toții invitați să fie vigilenți. Dacă nu suntem atenți, riscăm să fim
„adormiți” [„cloroformi” – n.t. cloroformu
are proprietatea de a te adormi și de a suspenda complet sensibilitatea și de
aceia e întrebuințat în chirurgie], plictisiți și sufocați. Societatea de
consum ne conduce la confort și satisfacții imediate. Acest timp de Advent ne
este dat pentru a ne menține treji. Nu dormiți, stați treji, „rugați-vă
întotdeauna”, spune Isus.
Cu euharistia care ne unește, Domnul
vine la noi. El este sursa noastră de sfințenie. El ne dezvăluie alianța sa.
Sărbătoriți în speranță.
„Faceți să apară ziua și timpul
de har! Faceți să apară ziua, când omul va fi mântuit!”
(pr. Jean
Compazieu [21.11.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:
http://dimancheprochain.org/5614-homelie-du-1er-dimanche-de-lavent/).
