† Cristos, Regele universului (B): Cristos, Regele lumii [duminică, 22 noiembrie 2015]

Ecce Homo - de Frederick Hendrik Kaemmerer (1839-1902)

Evanghelia Ioan 18,33b-37: În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilat i-a zis: „Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.

 

Omilie

 

În cea din urmă duminică a anului liturgic, celebrăm pe Cristos, Regele universului. Regalitatea sa nu are nimic din cele ale lumii. În țările occidentale, acest cuvânt sună rău în urechile noastre. Evocă vechiul regim cu onoruri sale, splendoarea sa și puterea absolută. Dar când sărbătorim pe Regele Cristos, noi ne referim la cu totul altceva.

 

Cei mai buni prieteni ai regelui sunt săracii, bolnavii, prizonierii, cei exclușii. El se recunoaște în fiecare dintre aceștia. El este cel care îngenunchează în fața apostolilor ca să se spele picioarele. El este Păstorul cel bun care pleacă în căutarea oii pierdute. Într-o zi, el a spus: „Am venit ca să caut și să mântuiesc ce era pierdut”. Mai ales el și-a dat trupul și sângele său pentru noi și pentru mulți. Prin moartea și învierea sa, ne-a deschis cale spre această nouă lume pe care el o numește Împărăția lui Dumnezeu.

 

Domnia lui Cristos, noi o vedem anunțată de profetul Daniel în prima lectură care  se adresează credincioșii care se îndoiesc că totul merge rău pentru ei. Ei trăiesc o situație disperată. Dumnezeu intervine pentru a restabili curajul lor: răul nu va avea ultimul cuvânt de spus. Să ne înțelegem: în trecut, Dumnezeu a ridicat oameni pentru a salva poporul său. Profetul anunță un „fiu al omului”, care va revela și restabili demnitatea sa. Mai târziu, creștinii înțeleg că acest „fiu al omului” este desemnat ca Împărăția lui Isus.

 

Apocalipsa sfântului Ioan (din lectura a doua) este în aceeași direcție. El arată pe Cristos glorificat care triumfă peste toate puterile ostile. El este biruitor al morții și al păcatului și vrea să ne asocieze pe toți la victoria sa. Adresându-se creștinilor persecutați, vânați, torturați și duși la moarte, autorul Apocalipsului anunță triumful iubirii. El este acela care are ultimul cuvânt de spus.

 

Evanghelia ne arată pe Isus înaintea lui Pilat în timpul Patimilor sale. Vedem că este supus acuzațiilor și bătăilor de joc de toate tipurile. I se reproșează că este regele iudeilor. El devine astfel un inamic al împăratului Cezar. Acesta destabilizează ordinea publică. Dar Isus tine să precizeze: „Regalitatea mea nu este din lumea aceasta... Regalitatea mea un este de aici... și nu am nici paznici în jurul meu”.

 

Desigur, Pilat nu face același lucru ca și Isus cu titlul de rege. Pentru Pilat, un rege este cineva care are autoritate asupra oamenilor. Pentru Isus este reprezentantul lui Dumnezeu asupra poporul său. El este acolo pentru a orienta poporul său căci numai Dumnezeu este singur rege. Isus este un regele „păstor pentru întreaga omenire”. El poartă pentru fiecare o privire plină de tandrețe și iubire. Regalitatea sa  începe cu o transfigurare reală a celor care doresc să intre. Dacă am voi ca Dumnezeu să stăpânească peste noi, trebuie să auzim acest apel la convertire pe care îl adresează. Cu el, nimic nu poate fi la fel ca mai înainte.

 

Chiar astăzi, mulți sunt cei care refuză această regalitate a lui Cristos. Facem totul pentru a-i elimina pe discipolii săi. În societatea noastră secularizată este izgonit în exil, este ridicuralizat pe ecranele televizoarelor și în cinematografe. În special, nu trebuie să uităm de numeroșii martiri din Siria și din multe țări ale lumii. Dar răul, violența și ura nu va avea ultimul cuvânt. Din nou iubirea va triumfa.

 

Trebuie să spunem și să repetăm la nesfârșit: Regalitatea lui Isus este acolo unde există artizani ai pace în dialog, unde se întâlnesc, se ascultă și se iartă. Este acolo unde bărbații și femeile sunt în slujba altora. Acest lucru poate merge toată viața. Este el când ne rugăm, când construim biserici, dându-ne nouă din timpul său în serviciul misiunii.

 

Armele pe care Isus le folosește pentru a-și apăra regalitatea au ca nume bunăvoinţă, privirea care alină, cuvântul care vindecă, mâna întinsă pentru salvare, genunchiul care permite altora să se ridice și să stea în picioare. Regalitatea pe care o sărbătorim astăzi este acea a lui Isus care salvează. El ne mântuiește renunțând să se salveze coborând de pe Cruce; el ne mântuiește luându-ne cu el.

 

Ca cel care îl numim tâlharul cel bun din Evanghelie, ne întoarcem spre crucea lui Isus și îl implorăm: „Doamne Isuse, amintește-ți de mine în împărăția ta”. Și avem fermă speranță că într-o zi va spune: „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 

(pr. Jean Compazieu  [13.11.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5599-homelie-de-la-fete-du-christ-roi-de-lunivers/).

 

Sarcofagul unui copil [speranța]

Bunul Păstor pictat în catacombele lui Priscilla
[cubicolo della velatio, metà del III secolo].

„Către sfârşitul secolului al treilea

întâlnim pentru prima dată la Roma,

pe sarcofagul unui copil,
în contextul învierii lui Lazăr,


Profilul lui Lazăr, atins de Cristos
[cubicolo di Lazzaro delle Catacombe di Priscilla].
(sursa: http://roma.repubblica.it/cronaca/2013/11/20/news/nuovi_colori_e_grandi_scoperte_rinascita_di_un_sacrario_paleocristiano-71410431/).

figura lui Cristos ca a adevăratului filozof
care într-o mână ţine evanghelia
şi în cealaltă bastonul de călător,
propriu filozofului.
Cu acest baston al său el învinge moartea;
evanghelia aduce adevărul
pe care filozofii pelerini îl căutaseră în zadar.
În această imagine,
care apoi pentru o perioadă lungă rămâne în arta sarcofagelor,
devine clar ceea ce persoanele culte
ca şi cele simple găseau în Cristos:
el ne spune cine este omul în realitate
şi ce trebuie să facă el pentru a fi într-adevăr om.
El ne arată calea şi această cale este adevărul.
El însuşi este atât calea ca şi adevărul,
şi de aceea este şi viaţa pe care cu toţii o căutăm.
El arată şi calea dincolo de moarte;
numai cine este în măsură să facă aceasta,
este un adevărat maestru de viaţă”

(Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Spe salvi, 6).

Cristos, Regele Universului - adorație pentru adulți

 

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-adoratie-pentru-adulti-izvoare-is-2008.pdf

Cristos, Regele Universului – adoratie pentru tineri

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-e28093-adoratie-pentru-tineri-izvoare-is-2007.pdf

Cristos, Regele Universului – adoratie pentru copii

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-e28093-adoratie-pentru-copii-izvoare-is-2007.pdf

 

Gândul zilei [caritatea]

 

Sfintei Elisabeta a Ungariei (1207-1231)
[17 noiembrie]

 

– soţie şi mamă, şi de asemenea prinţesă

care a trăit pentru cei săraci –

 

„Împlinea toate operele de caritate

cu cea mai mare bucurie a inimii,

fără să-şi schimbe vreodată înfăţişarea”

(din mărturia servitoarei sale, Isentrude).

 

 

„Odată, intrând în biserică în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului,

şi-a dat coroana jos, a depus-o în faţa crucii

şi a rămas prosternată la pământ cu faţa acoperită.

Când o călugăriţă a certat-o pentru acel gest, ea a răspuns:

«Cum pot eu, creatură mizerabilă,

să continui să port o coroană de demnitate pământească,

atunci când îl văd pe regele meu Isus Cristos încoronat cu spini?»”.

 

„În figura sfintei Elisabeta vedem cum credinţa,

prietenia cu Cristos creează simţul dreptăţii,

al egalităţii tuturor, al drepturilor celorlalţi

şi creează iubirea, caritatea.

Şi din această caritate se naşte şi speranţa,

certitudinea că suntem iubiţi de Cristos

şi că iubirea lui Cristos ne aşteaptă

şi astfel ne face capabili să-l imităm pe Cristos

şi să-l vedem pe Cristos în ceilalţi.

Sfânta Elisabeta ne invită să-l redescoperim pe Cristos,

să-l iubim, să avem credinţă

şi astfel să găsim adevărata dreptate şi iubire,

precum şi bucuria că într-o zi vom fi scufundaţi în iubirea divină,

în bucuria veşniciei cu Dumnezeu”.

 

(Papa Benedict al XVI-lea, Audiența generală [20 octombrie 2010]).

Maranatha! - 'Sing hallelujah to the Lord

'Sing Hallelujah To The Lord

Etica matrimonială (de Isidor Chinez)

 

 

 

 

 

Familia, celula de bază a societății, este privită de Biserică drept legământ de iubire, leagănul vieții și sanctuar al iubirii. Mai mult, familia este înțeleasă ca o „Biserică domestică”, adică locul unde fiecare se simte primit și se dăruiește lui Dumnezeu și semenului, într-un elan al iubirii care învinge barierele egoismului și individualismului. De aceea, în activitatea sa pastorală, Biserica s-a apropiat cu multă grijă și atenție de familiile creștine, afirmând demnitatea lor și susținându-le în existența și activitățile lor zilnice.

 

Timpurile moderne constată o criză a conștiinței și a existenței familiei pe diferite planuri. Cum reacționează Biserica la această provocare? Care este actualmente învățătura Bisericii cu privire la căsătorie și familie? Există o etică a iubirii conjugale? La aceste întrebări și la multe altele dorește să răspundă pr. dr. Isidor Chinez în cartea Etica matrimonială, apărută recent la Editura Sapientia.

 

Autorul și-a structurat studiul în patru capitole. După o scurtă introducere, în care prezintă etimologia și definiția realității cuplului uman de-a lungul istoriei și nuanțele diferite ce decurg din acestea, pr. Isidor Chinez tratează, în primul capitol, tema căsătoriei în istoria mântuirii. Merge mai întâi la Vechiul Testament și analizează modul cum era văzută familia perioada patriarhilor, a judecătorilor și a regilor, în relatarea creației, în perioada profetică și în perioada postexilică. Trecând la Noului Testament, autorul face referință la predica lui Isus despre căsătorie și la învățătura sfântului Paul.

 

Capitolul al II-lea dezvoltă o reflecție teologică despre căsătorie pornind de la stabilirea identității acestei comuniuni (Ce este căsătoria?), a autorului ei și a caracteristicii sale sacramentale. Analizând căsătoria în contextul transformărilor actuale, autorul identifică cauzele externe și interne ale crizei familiilor.

 

Capitolul al III-lea tratează iubirea conjugală din punct de vedere etic, descriind diferitele perspective adoptate de-a lungul istoriei (perioada patristică, scolastică, Evul Mediu, Epoca modernă, perioada contemporană), culminând cu viziunea Conciliului al II-lea din Vatican. Conchizând că iubirea este criteriul fundamental al vieții conjugale, autorul o examinează din perspectiva fidelității, a unității și a indisolubilității.

 

Al patrulea capitol, cu titlul „Familia - sanctuarul vieții”, analizează mai multe teme referitoare la viața de familie, precum paternitate responsabilă, lege morală, conștiință, procreație. Subliniind rolul familiei în transmiterea vieții, autorul prezintă criteriile morale pentru procreația responsabilă, arată diferențele dintre metodele artificiale și cele naturale, afirmă inseparabilitatea dintre unire și procreație și oferă soluții pentru actualele probleme pastorale ce privesc aceste teme.

 

Lucrarea de față se adresează în special celor căsătoriți și care doresc să se căsătorească, dar și tuturor acelora care sunt angajați în pastorația familiilor, pentru a cunoaște mai bine învățătura morală a Bisericii despre familie.

 

David Eduard Cristian

 

La Editura „Sapientia” a apărut cartea Etica matrimonială, scrisă de pr. dr. Isidor Chinez. Cartea apare în formatul 14x20 cm, are 188 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

 

Isidor Chinez, Etica matrimonială, Iași 2015, 14x20, 188 p., ISBN 978-606-578-222-8, 20 lei.

 

(sursa: http://librariasapientia.ro/etica-matrimoniala.html).