† Duminica a 3-a din Post Mare [C]: Este timpul convertirii! [20 martie 2022]

Parabola smochinului...

 

Este timpul convertirii!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 martie 2022) 

Lecturi biblice:  Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice

Omilie

În această a treia duminică a Postului Mare, Liturgia Cuvântului ne îndeamnă să schimbăm viața: să ne convertim. În textul evanghelic se aude îndemnul solemn al lui Cristos: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!” Este o invitație care nu poate fi amânată: să ieșim din starea de păcat, să luptăm împotriva tendințelor noastre rele, să revizuim și să pornim într-o viața creștină. Meditația este tema convertirii și a mântuirii. Misterul întâlnirii cu Dumnezeu este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Altfel spus, darul prieteniei cu Dumnezeu este gratuit, nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu vrea din toate puterile sale. În Evanghelie interlocutorii lui Isus sunt siguri că cunosc deja adevărul despre evenimentele la care sunt martori: cineva vinovat este pedepsit. Chiar și egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților… Totuși, Domnul nu-i uită pe cei asupriți și le cunoaște suferințele (cf. Ex 3,7). Folosind cuvintele sfântului Paul – „cel care crede că se ţine pe picioare să vadă să nu cadă!” (1Cor 10,12) – este nevoie de convertire!

† Duminica a 2-a din Advent (B): Isus Cristos este vestea bună [10 decembrie 2017]

Ioan Botezătorul predicând (1733) - de Giovanni Battista Tiepolo,

Cappella Colleoni, Bergamo, Italia.

Isus Cristos este vestea bună

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 decembrie 2017)

Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; 2Petru 3,8-14; Evanghelia Marcu 1,1-8.

Omilie

În a doua duminică din Advent este anunță „vestea cea bună”. După douăzeci de secole de creștinism, Evanghelia riscă să se deschidă ca o istorie a trecutului. Dar sfântul Marcu anunță o veste bună provocând cu Ioan Botezătorul care în pustiu pregătește calea lui Mesia chiar cu viața sa, cu predica și cu slujirea sa (Mc). Este o mângâiere pentru popor pe care profetul îl pregătește pentru o nouă ieșire, un nou exod, pe care Dumnezeu îl va conduce în patria sa. Astăzi se așteaptă ca și ieri realizarea speranțelor (Is). Sfântul Petru ne îndeamnă să ne convertim înainte de venirea glorioasă a Domnului în timpul vieții pe care ne-o dă Dumnezeu fiecăruia dintre noi (2Pt).

Domnul vine… [II Advent (B) - duminică, 10.12.2017]

Predica lui Ioan Botezătorul.

Evanghelia Marcu 1,1-8: Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Omilie

Pe drumul nostru spre Crăciun, îl găsim pe profetul Isaia. Astăzi el se adresează evreilor deportați în Babilon. De mulți ani sunt prizonieri, zdrobiți în ţara exilului. Isaia îi anunță reîntoarcerea în Ţara Sfântă. Mesajul este clar: „Iată Dumnezeul vostru care trebuie să vină... Pregătiți-vă... Îndreptaţi cărările lui… umpleți spărturile...” Aceasta înseamnă: „inima voastră să fie purificată, fiți drepți și corecți, nu aveți atitudini necinstite”.

† Duminica a 26-a de peste an (A): A ne schimba viața [1 octombrie 2017]

„Fiule, du-te azi şi lucrează în via mea!”

A ne schimba viața

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (1 octombrie 2017)

Lecturi: Ezechiel 18,25-28; Filipeni 2,1-11; Evanghelia Matei 21,28-32.

Omilie

Dumnezeu ne oferă tuturor posibilitatea de a ne schimba viața. Astăzi evanghelia ne propune parabola „celor doi fii” cu care Domnul cere poporului să se întrebe asupra legăturii vieții lor cu Dumnezeu. Chiar fiilor care uneori nu au voință să muncească în via Domnului au posibilitatea să se schimbe. Acesta este mesajul de speranță pe care îl prezintă liturgia de astăzi.

Profetul Ezechiel (Ez 18,25-28), din prima lectură, se adresează unui popor deportat și împrăştiat într-o țară păgână (587 î. C.): e prăbușirea tuturor instituțiilor, distrugerea cetății sfinte, deportarea, apusul tragic a tot ce este națiune, dinastie regală, cultul, templul… Și printre deportați se strecoară acest plânset deprimant: „Domnul ne-a dezamăgit, nu ne-a apărat”. Exilul se prelungeşte. Copiii celor deportaţi – născuţi în sclavia babiloniană – se plâng împotriva lui Dumnezeu pentru că – aşa cum gândesc ei – trebuie să plătească pentru vinovățiile care n-au fost comise de ei şi să suporte nelegiuirea părinţilor lor. Ar fi trebuit să recompenseze pe cei buni și să pedepsească pe cei răi – spuneau ei. Dumnezeu este pus sub acuzație. „Voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, voi, casă a lui Israel: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte” (v. 25). Voi criticați pe Dumnezeu, însă judecați după vederile voastre înguste și scurte! Profetul, în numele Domnului, explică că lucrurile nu stau aşa cum gândesc ei, pentru că fiecare plăteşte pentru acţiunile sale fie bune, fie rele și le amintește la fiecare responsabilitățile sale. Este fundamental răspunsul de convertire pe care cuvântul Domnului îl cere. „Dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi va face sufletul să trăiască” (v. 26). Ezechiel vorbește despre retribuția dreptului și pedeapsa celui rău. Noțiunea de „convertire” este strict personală și se exprimă cu claritate aici. Profetul invită să înceteze de a mai judeca modul lui Dumnezeu de a se comporta şi de a se cercetă mai degrabă pe ei înşişi. Mai puţine frunze şi mai multe roade. Cu alte cuvinte, mai puţine judecăţi temerare şi mai multe fapte sfinte. Suntem chemaţi cu toţi pentru a ne orienta viața spre Domnul şi să-l urmăm din toată inima.