Cristos și tânărul bogat - de Heinrich Hofmann. |
A lăsa, a urma și a primi, mai mult decât te aștepți
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 octombrie 2018)
Omilie
Evanghelia de astăzi ne prezintă întâlnirea lui Isus cu omul bogat și
ne invită să privim lucrurile la justa lor valoare, nu cu setea
averii, nici cu egoism, ci în lumina înţelepciunii divine. În această lumină, Dumnezeu
ocupă primul loc, iar bunurile materiale sunt văzute ca lucruri de împărţit la toți
ceilalţi.
În prima lectură (Înț 7,7-11) autorul – care simbolic este
regele Solomon – explică alegerea sa de viață: el a cerut de la Domnul lucrul cel
mai important, nici bogății, nici frumusețe, doar înțelepciune. Scriitorul este
un evreu care a trăit în Alexandria Egiptului, credincios față de tradițiile
lui Israel și, în același timp, deschis spre lumea greacă în care a trăit. În
limbajul cărții se resimte mentalitatea ebraică ce se îmbracă în concepția
greacă a diasporei [comunități evreiești împrăștiate în afara Palestinei]. Sunt
adăugate unele valori apreciate de greci, cum ar fi sănătatea, frumusețea și
lumina zilei. Se îndrăgostește puternic de înțelepciune [în greacă este sophia] care este prezentată ca o
persoană distinctă de Dumnezeu și își are tronul alături de cel al Domnului
(cf. Înț 9,4); își are originea la
Dumnezeu și e de natură divină (cf. Înț
7,24-26), posedă perfecțiunea Domnului (cf. Înț
7,22-23) și se comunică oamenilor prin spirit [aceeași imaterialitate] (cf. Înț 7,24). Se va manifesta la plinirea
timpurilor ca persoană divină: este Cristos, cuvânt făcut trup spre a ne salva.
Pentru noi creștinii Isus este adevărata înțelepciune. Aceste realități – cum
sunt sceptre, tonuri, bogății, nestemate, aur, argint, sănătate, frumusețe și
chiar lumină – descoperă zădărnicia lor profundă în comparație cu înțelepciunea
care vine de sus ce poate face bogată viața omului. Autorul afirmă că posedă
înţelepciunea mai ales că l-a rugat pe Dumnezeu, îndelung, ca să i-o dea: „m-am
rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul
înţelepciunii” (v. 7). De aceea, averea din această lume nu are nici o valoare:
„în văzul ei, este puţin nisip” (v. 9). Termenul „înțelepciune” arată adevărul
divin ce strălucește și face apel la omul interior. Două sisteme de valori:
unul – puterea [sceptrul, tronul], bogăția [aurul], sănătatea, frumusețea,
lumina, și altul – înțelepciunea care vine de la Dumnezeu: „am iubit-o mai mult decât sănătatea şi
frumuseţea şi am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea care vine
de la ea este fără apus” (v. 10). Nu ne
ocupăm prea mult să-i cerem lui Dumnezeu, în rugăciune, darul înţelepciunii… Şi,
totuşi, este adevărat, că înţelepciunea ne-a fost dată de Duhul Sfânt la botez,
şi, mai ales, la mir…