 |
| Fariseul și vameșul. |
Rugăciune și milostivire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (27 octombrie 2019)
Lecturi: Ben Sirah
35,15b-17.20-22a; 2Timotei
4,6-8.16-18; Evanghelia Luca
18,9-14; lecturiOmilie
Liturgia Cuvântului continuă tema
rugăciunii: este rugăciune și milostivire a lui Dumnezeu. Duminica de astăzi ne
aminteşte că Biserica este trimisă să anunțe îndurările Domnului.
Prima lectură: Ben
Sirah (Sir 35,15b-17.20-22a) scrie pe la anul 180
înainte de Cristos, în Alexandria Egiptului. Este un evreu din „diaspora
iudaică”, care ținea mult la „Lege”, care era considerată „Înțelepciune ebraică”
sau Cuvânt divin. Se năștea un alt tip de relație a omului cu Dumnezeu în sensul
de paternitate universalistică a Domnului. Autorul transmite experiența sa
personală despre un Dumnezeu judecător care nu face nici o diferenţă între
oameni; este imparţial; nu judecă după aparenţe: „Nu va fi părtinitor împotriva
celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată” (v. 16). Cuvântul
Domnului trimite la unicul judecător drept care nu ascultă de cei fărădelege,
nu închide ochii asupra nedreptăților și abuzurilor celor puternici și ajută pe
cei săraci și slabi. Pornind de la jertfă, trece la
rugăciunea pe care Dumnezeu o ascultă: este aceea a săracului, a orfanului, a
văduvei, a celui umil. În Vechiul Testament, aceștia erau considerați în
nesiguranță. „Rugăciunea celui umil străbate norii” (v. 21). Subliniază
înclinarea milostivirii lui Dumnezeu de a asculta pe omul în dificultate. Glasul
celui asuprit, al celui care are inima umilă și căită, este unica voce care pătrunde
cerurile. Este mesajul grăitor și viu pe care omenirea poate să-l îndrepte spre
inima lui Dumnezeu și să-l asculte și să intervină. Să urmăm exemplul Domnului,
care este plin de îngăduință şi milostivire.
