† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Domnul salvează omenirea [1 ianuarie 2022]

Domnul salvează omenirea 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

Un Nou An! Cum va fi? Ce ne rezervă? Ce a ascuns Dumnezeu pentru noi? Nu vom sta pasivi: trebuie să construim viitorul. În care mod? Sfânta Fecioară Maria, pe care Biserica ne invită să o celebrăm în maternitatea ei, va fi exemplul nostru. Evanghelia ne spune că ea era atentă la minunățiile lui Dumnezeu: „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”. Să știm și noi să descoperim în mijlocul lumii semnele iubirii lui Dumnezeu și să-i mulțumim. Acest program este minunat, demn de un creștin – adevărat discipol al Domnului.  

În anul 1969, odată cu reforma liturgică a Conciliului Vatican al II-lea și după publicarea Misalului Roman, împotriva părerii multor părinți conciliari, care au văzut în această alegere un impediment în calea ecumenică, papa Paul al VI-lea îi dedică la întâi ianuarie ziua „Sfintei Maria, Mama lui Dumnezeu”, Theotokos în greacă, Născătoare de Dumnezeu. Conciliul al II-lea din Vatican realizează noi dimensiuni pentru figura Mariei în evidența sa reală ca  o „făptură”, supusă „domniei” Fiului Isus: „Fecioara Mama, fiica Fiului tău” [Vergine Madre, figlia del tuo Figlio…] (Dante A., Divina Commedia, Paradiso, XXX, 1).

Mesajul papei Francisc pentru Postul Mare 2021

 

„Iată, noi urcăm la Ierusalim...” (Mt 20,18).

Postul Mare: timp pentru a reînnoi credinţa, speranţa şi caritatea

Iubiţi fraţi şi surori,

Vestind discipolilor săi pătimirea, moartea şi învierea sa, ca împlinire a voinţei Tatălui, Isus le dezvăluie sensul profund al misiunii sale şi îi cheamă să se asocieze la ea, pentru mântuirea lumii.

Parcurgând drumul Postului Mare, care ne conduce spre celebrările pascale, îl amintim pe cel care "s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce" (Fil 2,8). În acest timp de convertire reînnoim credinţa noastră, luăm "apa vie" a speranţei şi primim cu inimă deschisă iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în fraţi şi surori în Cristos. În noaptea de Paşte vom reînnoi promisiunile de la Botezul nostru, pentru a ne renaşte bărbaţi şi femei noi, graţie lucrării Duhului Sfânt. Însă deja itinerarul din Postul Mare, ca şi întregul drum creştin, se află în întregime sub lumina Învierii, care însufleţeşte sentimentele, atitudinile şi alegerile celui care vrea să-l urmeze pe Cristos.

Postul, rugăciunea şi pomana, aşa cum sunt prezentate de Isus în predica sa (cf. Mt 6,1-18), sunt condiţiile şi exprimarea convertirii noastre. Calea sărăciei şi a privării (postul), privirea şi gesturile de iubire faţă de omul rănit (pomana) şi dialogul filial cu Tatăl (rugăciunea) ne permit să întrupăm o credinţă sinceră, o speranţă vie şi o caritate activă. 

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor (2020)

 

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a IV-a Zi Mondială a Săracilor
(15 noiembrie 2020)

„Întinde-ți mâna către cel sărac” (cf. Sir 7,32)

„Întinde-ți mâna către cel sărac” (cf. Sir 7,32). Înțelepciunea antică a pus aceste cuvinte ca un cod sacru de urmat în viață. Ele răsună astăzi cu toată încărcătura lor de semnificație pentru a ne ajuta și pe noi să ne concentrăm privirea asupra esențialului și pentru a depăși barierele indiferenței. Sărăcia asumă întotdeauna chipuri diferite, care cer atenție față de fiecare condiție deosebită: în fiecare dintre acestea putem să-l întâlnim pe Domnul Isus, care a revelat că este prezent în frații săi mai slabi (cf. Mt 25,40).

Mesajul papei Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor (18 octombrie 2020)

„Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8) 

Iubiți frați și surori,

Doresc să exprim recunoștința mea lui Dumnezeu pentru angajarea cu care a fost trăită în toată Biserica, în octombrie 2019, Luna Misionară Extraordinară. Sunt convins că ea a contribuit la stimularea convertirii misionare în atâtea comunități, pe calea indicată de tema „Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume”.

În acest an, marcat de suferințele și de provocările cauzate de pandemia de Covid-19, acest drum misionar al întregii Biserici continuă în lumina cuvântului pe care-l găsim în vocația profetului Isaia: „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8). Este răspunsul mereu nou la întrebarea Domnului: „Pe cine voi trimite?” (ibid.). Această chemare provine din inima lui Dumnezeu, din milostivirea sa care interpelează fie Biserica fie omenirea în criza mondială actuală. „Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu toții să vâslim împreună, având nevoie toți să ne încurajăm reciproc. În această barcă… suntem toți. Ca acei discipoli, care vorbesc într-un singur glas și în angoasă spun: «Pierim!» (v. 38), tot așa și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună” (Meditație în Piața „Sfântul Petru”, 27 martie 2020). Cu adevărat suntem înspăimântați, dezorientați și înfricoșați. Durerea și moartea ne fac să experimentăm fragilitatea noastră umană; însă în același timp ne recunoaștem cu toții părtași de o puternică dorință de viață și de eliberare de rău. În acest context, chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecăruia face să treacă de la eu-l înfricoșat și închis la eu-l regăsit și reînnoit de dăruirea de sine.

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii [3 mai 2020]

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru cea de-a 57-a Zi Mondială
de Rugăciune pentru Vocații
3 mai 2020

Cuvintele vocației

Iubiți frați și surori!

La 4 august anul trecut, la a 160 aniversare a morții sfântului paroh de Ars, am voit să ofer o Scrisoare către preoți, care în fiecare zi își dedică viața pentru chemarea pe care Domnul le-a adresat lor, în slujba poporului lui Dumnezeu.

Cu acea ocazie, am ales patru cuvinte-cheie – durere, recunoștință, curaj și laudă – pentru a le mulțumi preoților și a susține slujirea lor. Consider că astăzi, la această a 57-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații, acele cuvinte se pot relua și adresa întregului popor al lui Dumnezeu, pe fundalul unui text evanghelic care ne relatează experiența singulară trăită de Isus și Petru în timpul unei nopți de furtună pe lacul Tiberiadei (cf. Mt 14,22-33).

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Postul Mare 2020

 „Vă rugăm pentru Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu!” (2Cor 5,20)

Iubiţi fraţi şi surori,

Şi anul acesta Domnul ne acordă un timp propice pentru a ne pregăti să celebrăm cu inimă reînnoită marele mister al morţii şi învierii lui Isus, fundamentul vieţii creştine personale şi comunitare. La acest mister trebuie să ne întoarcem încontinuu, cu mintea şi cu inima. De fapt, el nu încetează să crească în noi în măsura în care ne lăsăm implicaţi de dinamismul său spiritual şi aderăm la el cu un răspuns liber şi generos.

1. Misterul pascal, fundament al convertirii

Bucuria creştinului izvorăşte din ascultarea şi din primirea Veştii celei Bune a morţii şi învierii lui Isus: kerygma. Ea rezumă misterul unei iubiri „aşa de reale, aşa de adevărate, aşa de concrete, încât ne oferă o relaţie plină de dialog sincer şi rodnic” (Exortaţia apostolică Christus vivit, 117). Cine crede în această vestire respinge minciuna conform căreia viaţa noastră ar fi generată de noi înşine, în timp ce, în realitate, ea se naşte din iubirea lui Dumnezeu Tatăl, din voinţa sa de a da viaţa din belşug (cf. In 10,10). În schimb, dacă se dă ascultare glasului convingător al „tatălui minciunii” (cf. In 8,45), se riscă prăbuşirea în prăpastia nonsensului, experimentând iadul deja aici, pe pământ, aşa cum mărturisesc, din păcate, multe evenimente dramatice din experienţa umană personală şi colectivă.

Papa Francisc – Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii [1 ianuarie 2020]

Mesajul Sfântului Părinte Francisc
pentru celebrarea celei de-a 53-a
Zile Mondiale a Păcii 1 ianuarie 2020

Pacea ca drum de speranță: dialog, reconciliere și convertire ecologică

1. Pacea, drum de speranță în fața obstacolelor și a încercărilor. Pacea este un bun prețios, obiect al speranței noastre, la care aspiră toată omenirea. A spera în pace este o atitudine umană care conține o tensiune existențială, prin care chiar și un prezent uneori obositor „poate să fie trăit și acceptat dacă el conduce spre o țintă și dacă noi putem fi siguri de această țintă, dacă această țintă este așa de mare încât să justifice truda drumului”[1]. În acest mod, speranța este virtutea care ne pune în mișcare, ne dă aripile pentru a merge înainte, chiar și atunci când obstacolele par insurmontabile.

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale (2019)

 Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru a 53-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
2 iunie 2019

„Suntem membre unii altora” (Ef 4,25).

De la comunitățile din rețelele sociale la comunitatea umană 

Iubiți frați și surori,

De când a fost disponibil internetul Biserica a încercat mereu să-i promoveze folosirea în slujba întâlnirii dintre persoane și a solidarității dintre toți. Cu acest Mesaj aș vrea să vă invit încă o dată să reflectăm asupra fundamentului și importanței faptului de a fi în relație și să redescoperim, în vastitatea provocărilor din actualul context comunicativ, dorința omului care nu vrea să rămână în propria singurătate.

Metaforele „rețelei” și a „comunității”

Ambientul mediatic este astăzi așa de pătrunzător, încât nu mai poate fi deosebit de sfera trăirii zilnice. Rețeaua este o resursă a timpului nostru. Este un izvor de cunoștințe și de relații inimaginabile odinioară. Însă, numeroși experți, cu privire la profundele transformări imprimate de tehnologie logicilor de producție, circulație și folosire a conținuturilor, evidențiază și riscurile care amenință căutarea și împărtășirea unei informații autentice la scară globală. Dacă internetul reprezintă o posibilitate extraordinară de acces la știință, este adevărat și că s-a revelat ca unul dintre locurile cele mai expuse dezinformării și deformării conștiente și dorite a faptelor și a relațiilor interpersonale, care asumă adesea forma discreditării.

Mesajul papei Francisc pentru Postul Mare 2019

 „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19).

Iubiţi fraţi şi surori,

În fiecare an, prin Maica Biserică, Dumnezeu „dăruieşte credincioşilor săi harul ca în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii. Pentru ca [...] să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi” (Prefaţa pentru Postul Mare, I). În acest mod putem merge, din Paşte în Paşte, spre împlinirea acelei mântuiri pe care deja am primit-o graţie misterului pascal al lui Cristos: „căci în speranţă am fost mântuiţi” (Rom 8,24). Acest mister de mântuire, deja activ în noi în timpul vieţii pământeşti, este un proces dinamic care include şi istoria şi întreaga creaţie. Sfântul Paul ajunge să spună: „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19). În această perspectivă aş vrea să ofer şi câteva idei de reflecţie, care să însoţească drumul nostru de convertire în următorul Post Mare.

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii – papa Francisc 2019

Papa Francisc cu porumbelul simbolul păcii.

 Mesajul Sfântului Părinte Francisc
pentru celebrarea celei de-a 52-a
Zile Mondiale a Păcii 1 ianuarie 2019

Politica bună este în slujba păcii 

1. „Pace acestei case!” 

Trimițându-i în misiune pe discipolii săi, Isus le spune: „În casa în care intrați spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» Și dacă se află acolo cineva vrednic de pace, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi” (Lc 10,5-6).

A oferi pacea este în inima misiunii discipolilor lui Cristos. Și această ofertă este adresată tuturor, bărbați și femei, care speră în pace în mijlocul dramelor și a violențelor din istoria umană[1]. „Casa” despre care vorbește Isus este fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare țară, fiecare continent, în singularitatea lor și în istoria lor; este înainte de toate fiecare persoană, fără deosebiri și fără discriminări. Este și „casa comună” a noastră: planeta în care Dumnezeu ne-a pus să locuim și de care suntem chemați să ne îngrijim cu atenție.

Așadar aceasta este și urarea mea la începutul noului an: „Pace acestei case!”.

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor (2018)

Împreună cu tinerii, ducem tuturor Evanghelia

Dragi tineri, împreună cu voi doresc să reflectez asupra misiunii pe care Isus ne-a încredințat-o. Adresându-mă vouă intenționez să includ toți creștinii, care trăiesc în Biserică aventura existenței lor ca fii ai lui Dumnezeu. Ceea ce mă determină să vorbesc tuturor, dialogând cu voi, este certitudinea că credința creștină rămâne mereu tânără când se deschide la misiunea pe care Cristos ne-o încredințează. „Misiunea revigorează credința” (Scrisoarea enciclică Redemptoris missio, 2), scria sfântul Ioan Paul al II-lea, un papă care-i iubea atât de mult pe tineri și li s-a dedicat mult lor.

Ocazia Sinodului pe care-l vom celebra la Roma în luna octombrie, lună misionară, ne oferă oportunitatea de a înțelege mai bine, în lumina credinței, ceea ce Domnul Isus vrea să vă spună vouă tinerilor și, prin voi, comunităților creștine.

Viața este o misiune

Fiecare bărbat și femeie este o misiune și acesta este motivul pentru care ajunge să trăiască pe pământ. A fi atrași și a fi trimiși sunt cele două mișcări pe care inima noastră, mai ales când este tânără ca vârstă, simte cum forțe interioare ale iubirii care promit viitor și împing înainte existența noastră. Nimeni ca tinerii nu simte cât de mult viața erupe și atrage. A trăi cu bucurie propria responsabilitate pentru lume este o mare provocare. Cunosc bine luminile și umbrele faptului de a fi tineri și dacă mă gândesc la tinerețea mea și la familia mea, îmi amintesc de intensitatea speranței pentru un viitor mai bun. Faptul de a ne afla în această lume nu prin decizia noastră ne face să intuim că există o inițiativă care ne precede și ne face să existăm. Fiecare dintre noi este chemat să reflecteze asupra acestei realități: „Eu sunt o misiune pe acest pământ și pentru aceasta mă aflu în această lume” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 273).

Vi-l vestim pe Isus Cristos

Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații a papei Francisc (22 aprilie 2018)

A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului

Iubiți frați și surori!

În octombrie anul viitor se va desfășura a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, care va fi dedicată tinerilor, îndeosebi raportului dintre tineri, credință și vocație. Cu acea ocazie vom avea posibilitatea de a aprofunda cum, în centrul vieții noastre, este chemarea la bucurie pe care Dumnezeu ne-o adresează și cum acesta este „proiectul lui Dumnezeu pentru bărbații și femeile din orice timp” (Sinodul Episcopilor, A XV-a Adunare Generală Ordinară, Tinerii, credința și discernământul vocațional, Introducere).

Este vorba despre o veste bună care ne este anunțată din nou cu putere de a 55-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații: nu suntem cufundați în întâmplare, nici nu suntem târâți de o serie de evenimente dezordonate, ci, dimpotrivă, viața noastră și prezența noastră în lume sunt rod al unei vocații divine!

Și în aceste timpuri neliniștite ale noastre, misterul Întrupării ne amintește că Dumnezeu ne vine mereu în întâmpinare și este Dumnezeu-cu-noi, care trece de-a lungul străzilor vieții noastre uneori prăfuite și, percepând nostalgia noastră mistuitoare de iubire și de fericire, ne cheamă la bucurie. În diversitatea și în specificul fiecărei vocații, personale și ecleziale, este vorba de a asculta, a discerne și a trăi acest Cuvânt care ne cheamă de sus și care, în timp ce ne permite să facem să rodească talanții noștri, ne face și instrumente de mântuire în lume și ne orientează la plinătatea fericirii.

Fidelitatea faţă de Biserică...

„Fidelitatea faţă de Biserică echivalează cu acceptarea ei, în toată întregimea ei carismatică şi instituţională, ca «mister» sau expresie a iubirii lui Dumnezeu, care captivează inima prietenilor lui Cristos. Biserica ascultă cuvântul în toată integritatea lui şi este fidelă în a-l dărui oamenilor în orice circumstanţă concretă. Şi preotul trebuie să ofere cu fidelitate cuvântul divin pe care, în prealabil, l-a primit şi l-a asimilat. Nu e vorba de o ideologie sau de o opinie personală, ci de cuvântul revelat de Dumnezeu, predicat de Biserică, celebrat în liturgie, asimilat în contemplaţie, trăit de sfinţi, aprofundat de învăţători. Deci, viitorul preot are nevoie de o solidă formare doctrinală în diferitele ramuri ale ştiinţei teologice şi filozofice”. (Ioan Paul al II-lea, Mesajul adresat seminariștilor din Spania [8.11.1982]).

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului a papei Francisc (25 martie 2018)

A XXXIII-a Zi Mondială a Tineretului
 

„Nu te teme, Marie, pentru că
ai aflat har la Dumnezeu” 

(Lc 1,30)

Dragi tineri,

Ziua Mondială a Tineretului din 2018 reprezintă un pas înainte în drumul de pregătire a celei internaționale, care va avea loc în Panama în ianuarie 2019. Această nouă etapă a pelerinajului nostru cade în anul în care este convocată Adunarea Ordinară a Sinodului Episcopilor cu tem: Tinerii, credința și discernământul vocațional. Este o coincidență bună. Atenția, rugăciunea și reflecția Bisericii vor fi îndreptate spre voi tinerii, în dorința de a percepe și, mai ales, de „a primi” darul prețios care sunteți voi pentru Dumnezeu, pentru Biserică și pentru lume.

Așa cum știți deja, am ales să fim însoțiți în acest itinerar de exemplul și de mijlocirea Mariei, tânăra din Nazaret pe care Dumnezeu a ales-o ca Mamă a Fiului său. Ea merge cu noi spre Sinod și spre ZMT din Panama. Dacă anul trecut ne-au condus cuvintele din cântarea sa de laudă – „Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic” (Lc 1,49) – învățându-ne să comemorăm trecutul, anul acesta încercăm să ascultăm împreună cu ea glasul lui Dumnezeu care revarsă curaj și dăruiește harul necesar pentru a răspunde la chemarea sa: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu” (Lc 1,30). Sunt cuvintele adresate de mesagerul lui Dumnezeu, arhanghelul Gabriel, Mariei, tânără simplă dintr-un mic sat din Galileea.

Războiul: de ce?

Un copil fuge de război şi în deşert 

este întâmpinat cu surprindere de oamenii de la ONU. 

În punga târâtă are hainele de la mama sa 

care nu este cu el: 

acest este războiul de care acest copil nu ştie de ce. 

(sursă: https://twitter.com/enzobianchi7).

Mesajul sfântului părinte papa Francisc pentru Postul Mare 2018

„Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Mt 24,12).

Iubiţi fraţi şi surori,

Încă o dată ne vine în întâmpinare Paştele Domnului! Pentru a ne pregăti pentru el Providenţa lui Dumnezeu ne oferă în fiecare an Postul Mare, „semn sacramental al convertirii noastre”[1], care anunţă şi realizează posibilitatea de a ne întoarce la Domnul cu toată inima şi cu toată viaţa. 

Şi anul acesta, cu mesajul acesta, doresc să ajut toată Biserica să trăiască în acest timp de har cu bucurie şi adevăr; şi fac asta inspirându-mă dintr-o expresie a lui Isus din Evanghelia lui Matei: „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (24,12).

Această frază se află în discursul care se referă la sfârşitul timpurilor şi care este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, chiar acolo unde va începe pătimirea Domnului. Răspunzând la o întrebare a discipolilor, Isus anunţă o mare suferinţă şi descrie situaţia în care s-ar putea afla comunitatea credincioşilor: în faţa evenimentelor dureroase, unii profeţi falşi îi vor înşela pe mulţi, aşa încât vor ameninţa să stingă în inimi caritatea care este centrul întregii Evanghelii.

Mesajul sfântului parinte Francisc de Zi Mondială a Bolnavului (11 februarie 2018)

Mater Ecclesiae: „«Iată fiul tău... Iată mama ta».

Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el...” (In 19,26-27).

Iubiţi fraţi şi surori,

Slujirea Bisericii adusă celor bolnavi şi celor care se îngrijesc de ei trebuie să continue cu vigoarea mereu reînnoită, în fidelitate faţă de mandatul Domnului (cf. Lc 9,2-6; Mt 10,1-8; Mc 6,7-13) şi urmând exemplul foarte elocvent al Întemeietorului şi Învăţătorului său.

Anul acesta tema Zilei Bolnavului ne este dată de cuvintele pe care Isus, înălţat pe cruce, le adresează mamei sale Maria şi lui Ioan: „«Iată fiul tău... Iată mama ta». Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,26-27).

1. Aceste cuvinte ale Domnului luminează profund misterul crucii. Ea nu reprezintă o tragedie fără speranţă, ci locul în care Isus îşi arată gloria sa şi lasă voinţele sale extreme de iubire, care devin reguli constitutive ale comunităţii creştine şi ale vieţii fiecărui discipol.

Înainte de toate, cuvintele lui Isus dau naştere vocaţiei materne a Mariei faţă de întreaga omenire. Ea va fi îndeosebi mama discipolilor Fiului său şi se va îngriji de ei şi de drumul lor. Şi noi ştim că îngrijirea maternă a unui fiu sau a unei fiice cuprinde fie aspectele materiale fie cele spirituale ale educaţiei sale.

Durerea de nedescris a crucii străpunge sufletul Mariei (cf. Lc 2,35), dar nu paralizează. Dimpotrivă, ca Mamă a Domnului începe pentru ea un nou drum de dăruire. Pe cruce Isus se preocupă de Biserică şi de întreaga omenire, iar Maria este chemată să împărtăşească chiar această preocupare. Faptele Apostolilor, descriind marea revărsare a Duhului Sfânt la Rusalii, ne arată că Maria a început să-şi desfăşoare misiunea sa în prima comunitate a Bisericii. o misiune care nu se termină niciodată.

Rugăciunea Adevărului în persoană

Inspirându-ne dintr-o rugăciune franciscană, am putea să ne adresăm astfel Adevărului în persoană:

Doamne, fă din noi instrumente ale păcii tale.
Fă-ne să recunoaștem răul care se strecoară

într-o comunicare care nu creează comuniune.
Fă-ne capabili să eliminăm otrava din judecățile noastre.
Ajută-ne să vorbim despre alții ca despre frați și surori.
Tu ești fidel și vrednic de încredere;

fă ca vorbele noastre să fie semințe de bine pentru lume:
unde este zgomot, fă să practicăm ascultarea;
unde este învălmășeală, fă să inspirăm armonie;
unde este ambiguitate, fă să aducem claritate;
unde este excludere, fă să aducem împărtășire;
unde este senzaționalism, fă să folosim sobrietate;
unde este superficialitate, fă să punem întrebări adevărate;
unde este prejudecată, fă să provocăm încredere;
unde este agresivitate, fă să aducem respect;
unde este falsitate, fă să aducem adevăr.
Amin.

(Papa Francisc, Mesajul pentru Ziua mondială a comunicațiilor sociale 2018 [24 ianuarie 2018]; sursă: http://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-comunicatiilor-sociale-2018/).

A primi, a proteja, a promova şi a integra pe migranţi şi pe refugiaţi

Mesajul sfântului părinte Francisc pentru a 104-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului (14 ianuarie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori!

„Când vine un străin în ţara voastră, să nu-l asupriţi! Pe străin să-l consideraţi ca pe un băştinaş dintre voi; să-l iubeşti ca pe tine însuţi, căci străini aţi fost în ţara Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,34).

În timpul primilor mei ani de pontificat am exprimat în mod repetat preocupare specială faţă de situaţia tristă a atâtor migranţi şi refugiaţi care fug de războaie, de persecuţii, de dezastre naturale şi de sărăcie. Este vorba fără îndoială de un „semn al timpurilor” pe care am încercat să-l citesc, invocând lumina Duhului Sfânt încă de la vizita mea la Lampedusa la 8 iulie 2013. Instituind noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, am voit ca o secţiune specială, pusă ad tempus sub conducerea mea directă, să exprime grija Bisericii faţă de migranţi, evacuaţi, refugiaţi şi victime ale traficului de persoane.

Mesajul sfântului părinte papa Francisc de Ziua Mondială a Păcii (1 ianuarie 2018)

Migranţi şi refugiaţi: bărbaţi şi femei în căutare de pace

1. Urare de pace

Pace tuturor persoanelor şi tuturor naţiunilor de pe pământ! Pacea, pe care îngerii o vestesc păstorilor în noaptea de Crăciun[1], este o aspiraţie profundă a tuturor persoanelor şi a tuturor popoarelor, mai ales a celor care îndură mai dur lipsa ei. Între acestea, pe care îi port în gândurile mele şi în rugăciunea mea, vrea să amintesc încă o dată pe cei peste 250 de milioane de migranţi în lume, dintre care 22 de milioane şi jumătate sunt refugiaţi. Aceştia din urmă, aşa cum a afirmat iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea, „sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi bătrâni care caută un loc unde să trăiască în pace”[2]. Pentru a-l găsi, mulţi dintre ei sunt dispuşi să-şi rişte viaţa într-o călătorie care în marea parte a cazurilor este lungă şi periculoasă, să îndure trude şi suferinţe, să înfrunte garduri de sârmă şi ziduri ridicate pentru a-i ţine departe de ţintă.

Cu spirit de milostivire, îi îmbrăţişăm pe toţi cei care fug de război şi de foame sau care sunt constrânşi să părăsească ţinuturile lor din cauza discriminărilor, persecuţiilor, sărăciei şi degradării mediului.