† Botezul Domnului (C): „Chemați să fim copii ai lui Dumnezeu…” [duminică, 10 ianuarie 2016]

Botezul lui Cristos - de Guido Reni

Evanghelia Luca 3,15-16.21-22: În acel timp, deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc”. În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea”.

Omilie

 

 

Săptămâna trecută a fost sărbătoarea Epifaniei Domnului; trebuie să ne amintim că acest cuvânt înseamnă „manifestare” sau „revelaţie”. Această sărbătoare îl arată pe Isus manifestându-se lumii. Nu se limitează doar la vizita magilor. Epifania este naşterea lui Isus în Betleem, vizita magilor, botezul lui Isus în Iordan, nunta de la Cana Galileei (din duminica viitoare).

 

Această veste bună a fost deja anunţată de profetul Isaia (din prima lectură). Am auzit cuvinte foarte puternice: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!” Acest mesaj de speranţă este adresat unui popor care a venit după ani de război, de distrugerea şi de deportare. Nimic nu este cruţat. Şi iată că profetul Isaia anunță că a primit dublu pentru toate greşelile sale. Nu cu o pedeapsă dublă ci cu o mare abundență a mângâierii. „Acolo unde să înmulţit păcatul, iubirea este supra-abundentă” (Scrisoarea sfântului Paul către Romani). Când Domnul revine, el ne mângâie; vom găsi bucurie la el. De aceasta avem nevoie.

 

În Scrisoarea sa către Tit (a doua lectură), sfântul Paul îi oferă lui Isus titlul de Salvator. Este „mântuirea tuturor oamenilor”. Botezul dat de Ioan Botezătorul a fost decât un gest de penitenţă. Cu Isus mântuitor, noi sunt scufundați în acest ocean de iubire care este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acum nimic nu mai poate să fie ca înainte. Pentru cei care vin din lumea păgână, a fost o schimbare radicală. Au început o viață nouă cu Isus. A fost ca o nouă naştere. Noi avem toţi nevoie de a regăsi forța acestei prezenţe a Domnului în viaţa noastră şi lumea noastră.

 

Cu Evanghelia, noi vom găsi pe Ioan Botezătorul care anunță venirea aceluia care aduce „mângâierea” în lume. Trebuie să fim dispuși să o primim. În această relatare despre botezul lui Isus, noi asistăm la o dublă mişcare de coborâre şi de urcare: Cristos Dumnezeu adevărat şi om adevărat coboară în abisul prăbușirii noastre; el s-a alăturat înspăimântării noastre de nelegiuiri, declinului omului care a ucis pe fratele său. El care este fără vină, a lăsat să intre în disperarea noastră. El a coborât până la cruce, până în infern unde omul se născocește; el vine să ne smulgă de acolo.

 

Apoi este urcarea. După ce a fost scufundat de Ioan Botezătorul în apă, Isus este în rugăciune. Şi, iată, că cerul se deschide: este anunţul îndumnezeire noastre; acesta era aşteptat de la origine; cerurile au fost închise de la păcatul lui Adam şi Eva; toți așteptau mântuirea lui Dumnezeu. De-a lungul Bibliei, găsim rugăciuni care vorbesc  despre această aşteptare: „Oh! Dacă a deschide cerurile şi te-ai cobor!” Astăzi, cerul este deschis la rugăciunea lui Isus. Această speranţă este realizată.

 

„Duhul Sfânt, sub aparență corporală, ca un porumbel, coboară peste Isus”. Sfântul Petru Crisologul evocă porumbelul lui Noe care anunță sfârșitul potopului. Același porumbel anunţă că naufragiul lumii încetează definitiv. Cerurile s-au deschis și niciodată nu vor mai fi închise. Vom avea din nou acces la Dumnezeu. Comuniunea cu el este posibilă. Urcând din apă, Isus trage și ridică lumea cu el.

 

În ziua botezului nostru am fost scufundați în iubirea trinitară pentru a deveni unul cu Dumnezeu. Ioan Botezătorul a anunțat botezul cu Duhul Sfânt și cu foc. De acesta se vorbește aici: botezul ni-l dă pe Cristos făcând să treacă în mod continuu de la moarte la viață, de la păcat la sfințenie, din neliniște la iubire .

 

Papa Francisc ne-a făcut să intrăm într-un an al îndurării. Această poartă sfântă pe care am trecut-o ne amintește că Cristos este „poarta oilor”. Prin el trecem pentru a merge la Dumnezeu. Pentru a avansa pe acest drum, suntem invitați să ne hrănim cu Cuvântul său și din Euharistie.

 

„Să trăim în lumină ca un copil

pe drumurile unde ne conduce Duhul,
ca să trăim iubirea Tatălui”.

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5733-homelie-de-la-fete-du-bapteme-du-seigneur/).

„Toţi urmează steaua” - pictorul Peter Janssen

„Toți urmează steaua” [Alle folgen dem Stern] - de Peter Janssen

Pictorul Peter Janssen are un tablou pe care l-a intitulat: „Toţi urmează steaua”. Îi reprezintă pe oamenii mistuiţi de dorul după cele veşnice. E o procesiune uriaşă în funtea căreia merg cei trei crai de la Răsărit. În urma lor vine o mulţime de lume de tot felul: săraci şi bogaţi, bărbaţi şi femei, de toate profesiile, de toate condiţiile sociale. Toţi mărşăluiesc prin pustiul acestei vieţi spre patria fericirii viitoare. Toţi sunt însufleţiţi de o mare speranţă şi de un dor profund. Un ţăran îşi duce propriul copil bolnav aşezat într-o roabă, o bătrână muncitoare îşi frânge mâinile implorând sfârşitul vieţii de mizerie în care se zbate, un puşcăriaş îşi întinde mâinile în cătuşe spre patria libertăţii, mamele îşi duc în braţe copiii care nu pot să meargă pe picioare. Iar dedesubt stă scris: „Toţi urmează steaua”.

Noua azi ne-a rasarit (Corul Madrigal)

Corul Madrigal la Ateneul Roman - Concert special de Craciun.

† Epifania Domnului: În picioare strălucind... [6 ianuarie 2016]



Adorarea magilor - de Corbert Gauthier

Evanghelia Matei 2,1-12: După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau, spunând: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: „În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.

Omilie

Cele trei lecturi din această sărbătoare de Epifanie ne facă să înțelegem că mântuirea lui Dumnezeu este pentru toți oamenii, fără excepție. De la originile lumii, frații se dușmănesc și continuă să se înfrunte. De la început, istoria a fost făcută de violență și de mânie. Ori, iată, că textele biblice de astăzi ne anunță o veste bună: este reconcilierea și iubirea care vor avea ultimul cuvânt de spus.

 

Cartea lui Isaia – din prima lectură – anunţă sfârşitul unei perioadă întunecoase: „ridică-te, luminează-te! Lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” Este mântuirea lui Dumnezeu care a fost dată poporului său. Aceasta este o nouă şi fericită perioadă care începe. Chiar şi ţinuturile îndepărtate vor recunoaște pe Domnul. Aceste mulţimi care au pornit pe drum spre lumina ne fac să ne gândim la magi veniți din Orient. Ca și ei, toți am fost chemaţi să mergem spre acela care este lumina lumii.

 

Apostolul Paul merge în aceeași direcție. Mesajul său răstoarnă în mod extraordinar ce a trăit pe drumul Damascului. El a primit o mare revelație: mântuirea lui Dumnezeu nu este rezervată unui popor pe care și l-a ales Dumnezeu. Este oferit și națiunilor păgâne din întreaga lume. Toate „sunt asociate la aceeași moștenire”. Această revelație extraordinară tresaltă în inima lui Paul. În Isus cel înviat este iubirea universală a lui Dumnezeu care este ultimul cuvânt cu privire la violență și refuz.

 

În Evanghelia sa, sfântul Matei ne propune paginile sale fără vâlvă, cele mai modeste. El ne vorbește despre magii din Răsărit. Au descoperit o stea care anunță nașterea unui nou Rege. Astfel păgânii sunt primii adoratori ai Fiului lui Dumnezeu. Deja se anunță ce se va petrece după înviere: lumina care strălucește în noaptea de la Betleem va radia până la marginile pământului.

 

În călătoria lor, magi s-au întâlnit cu mai-marele preoţilor şi cu cărturarii. Ei ştiu totul despre Biblie. Acest Mesia, pe care toți îl aşteaptă în rugăciune, trebuie să fie născut în Betleem; acest lucru, ei îl ştiu, dar rămân neclintiți. Rămân blocați în încredere lor deplină, în „convingerile lor intime”. Nu-i lasă lui Dumnezeu nici o șansă de a se manifesta aşa cum consideră de cuviinţă. Evanghelia ne spune că Domnul a venit pentru noi toți; dar nimic nu s-ar întâmpla dacă am ieși din convingerile noastre și din confortul nostru și să mergem pentru a ne întâlni cu el care este lumina lumii.

 

Sfântul Matei ne spune și despre Irod. Este un rege violent, puternic şi criminal. El nu șovăiește să-i ucidă pe cei care i s-au opus, inclusiv cei din familia sa.  Când a auzit că acest rege care tocmai s-a născut, el vede într-unsul un concurent periculos, care trebuie să fie eliminat. Este primul act de război împotriva lui Isus care va ucide pruncii nevinovaţi. De-a lungul secolelor ucenicii acestui rege vor fi persecutați, duși la moarte sau întorși în bătaie de joc. Şi cum nu poate să gândească la toate acestea fundamentalismul laic şi ateu face totul pentru ca să elimine credinţa creştină.

 

Dar nimic nu poate să oprească pe Dumnezeu să-i cheme la sine pe toți oamenii. Mântuirea sa este oferită tuturor. Prin magii care vin la leagănul copilului rege, toate popoarele sunt chemate de Domnul. El este acela care vrea să se milostivească de lumea păcătoasă. Străinii, păgânii au toți un locul în inima sa. În seara zilei de Înălțarea Domnului se adresa apostolilor săi pentru a-i trimite în misiune: „Mergeți în toată lumea și proclamați vestea cea bună la toată făptura”.

 

În această sărbătoare de Epifanie este prezentă toată Biserica universală. Misiunea sa nu este pentru a salva pe sine însăși, dar pentru a fi uniţi cu Cristos care vrea să salveze întreaga lumea. Ca magi, noi venim la Isus pentru a ne prosterna înaintea sa şi să-i primim iubirea pe care el vrea să o umple. Noi nu putem rămâne încuiați în clopotniţa şi în parohia noastră; trebuie absolut să ieșim. Dacă nu, am fi ca marii preoți şi ca scribii, care au ratat întâlnirea cu Regele Mesia.

 

În fiecare an, rugăciunea și solidaritatea noastră sunt în special pentru comunitățile creștine din Africa. Mulți suferă de sărăcie, de război, de foamete și persecuții. Ei au nevoie de rugăciunea și de sprijinul frățesc al catolicilor din Franța și Europa. În  această zi de sărbătoare speranțele sunt importante! Să facă că toate popoarele să-l recunoască pe pruncușorul găsit de magi salvatorul lor.

 

„Astăzi lumina a strălucit,

tot poporul a văzut-o ridicându-se,

este o zi care va fi prima

într-o lumină de iubire și pace”.

 

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5707-homelie-pour-la-fete-de-lepiphanie/).

Sunt străin şi călător

Sunt străin și călător,
n-am aici palate.
Dar în tăra fără nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu în infint
multe ceruri ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?

Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine...

Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea și cerul lui
tot ce-avem e una!

Și la bine și la greu
eu al lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic – El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!

de Ioanid Costache

(sursă: http://costacheioanid.com/PoeziiP_T.html).