 |
| Isus în fața lui Pilat (1954) - by Ben Stahl |
„Pilat le-a spus: «Dar ce rău a făcut?» însă ei strigau mai
tare: «Răstigneşte-l!» Astfel Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a
eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie
răstignit”. (Marcu 15,14-15).
Isus
este singur în faţa puterii din această lume. Şi se supune până la capăt
justiţiei oamenilor.
Pilat
se află în faţa unui mister pe care nu ajunge să-l înţeleagă. Se întreabă şi
cere explicaţii. Caută o soluţie şi ajunge, probabil, până în pragul
adevărului.
Dar
alege să nu-l treacă. Între viaţă şi adevăr, alege propria viaţă. Între ziua de
astăzi şi veşnicie, alege ziua de astăzi.
Mulţimea
îl alege pe Baraba şi îl abandonează pe Isus. Mulţimea vrea dreptatea pe pământ
şi alege şi justiţiar: cel care ar putea să-i elibereze de oprimare şi de jugul
sclaviei. Însă dreptatea lui Isus nu se împlineşte cu o revoluţie: trece prin
scandalul crucii. Isus răstoarnă orice plan de eliberare pentru că ia asupra sa
răul lumii şi nu răspunde cu rău la rău. Şi asta oamenii nu înţeleg. Nu înţeleg
că dintr-o înfrângere a omului poate să derive dreptatea lui Dumnezeu.
Fiecare
dintre noi, astăzi, este parte integrantă a acelei mulţimi care strigă:
„Răstigneşte-l!” Nimeni nu se poate simţi exclus. De fapt, mulţimea
şi Pilat sunt dominaţi de o senzaţie interioară care îi uneşte pe toţi oamenii:
frica. Frica de a pierde propriile siguranţe, propriile bunuri, propria viaţă.
Însă Isus indică un alt drum.
Doamne
Isuse, cum ne simţim asemenea cu aceste personaje. Câtă frică există în viaţa
noastră! Ne este frică de cel diferit, de cel străin, de migrant. Ne este teamă
de viitor, de neprevăzute, de mizerie. Câtă frică în familiile noastre, la
locurile de muncă, în oraşele noastre... Şi probabil ne este frică şi de Dumnezeu:
acea frică de judecata divină care se naşte din puţina credinţă, din
necunoaşterea inimii sale, din îndoiala cu privire la milostivirea divină.
Doamne Isuse, condamnat de frica oamenilor, eliberează-ne de teama de judecata
ta. Fă ca urletul angoaselor noastre să nu ne împiedice să simţim forţa dulce a
invitaţiei tale: „Nu vă fie frică!”
(Meditațiile pentru
Via Crucis de cardinalul Gualtiero
Bassetti [25.03.2016]).
