† Duminica a 3-a din Post (C): A te converti (24 martie 2019)

A te converti

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 martie 2019)

  Lecturi: Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi 

Omilie

În acest timp de Post, continuăm drumul spre Paşti și o facem în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. În Biblie „a ne converti” nu este chestiune de conduită – desigur, este și aceasta – dar la rădăcină stă într-o mișcare cu mult mai profundă: este schimbarea care se realizează în relație cu însuși Dumnezeu, cu modul nostru de a trăi în întâlnirea cu Domnul. A te converti înseamnă – înainte de toate – să te deschizi prezenței lui Dumnezeu care stă dincolo de gândurile și proiectele noastre și a face bine.

Un Paști comun este posibil. E îndeajuns să ne întoarcem la Niceea

O singură Înviere...

Diferența datelor, o anomalie gravă pentru mărturia creștină 

Creștinii nu celebrează Paștele cu toții la aceeași dată. Anul acesta [2009 – n.r.], în timp ce creștinii din Occident, catolici și protestanți, au celebrat Paștele în 12 aprilie, orientalii îl sărbătoresc o săptămână mai târziu. În Occident și în Orient pentru calcularea datei Paștelui se folosesc două calendare diverse: cel gregorian, respectiv, cel iulian. În anumiți ani, printr-o coincidență de calcule, Paștele cade în aceeași zi, alteori cel oriental este mai târziu, chiar la o distanță de o lună. Desigur, toți creștinii credem că Isus Cristos „a treia zi a înviat”. Acesta este faptul decisiv, important, caracteristic pentru credința creștină. Cu toate acestea, distanțarea celebrării este o anomalie gravă pentru mărturia creștină în lume.

† Sfântul Iosif: Slujitorul credincios (19 martie 2019)

Sfântul Iosif de Luciano Pedicini.

Slujitorul credincios

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:00 (19 martie 2019)

   
Lecturi: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi

Omilie 

Astăzi Biserica îl sărbătorește pe sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria şi patronul Bisericii universale, „slujitorul credincios şi înţelept pe care Domnul l-a aşezat în fruntea familiei sale”. Cu acest elogiu – de la antifon de la intrare – începe solemnitatea sfântului Iosif, de la 19 martie.

În prima lectură luată din Cartea lui Samuel (2Sam 7,4b-5a.12-14a.16) este ilustrat celebrul oracol al profetului Natan pe care îl adresează lui David care vrea să-i facă lui Dumnezeu o casă, un templu. Însă Domnul îi va face o casă: este descendența davidică. Promisiunea se referă în primul rând la Solomon – care „va zidi o casă” (v. 13): acesta este templu – apoi la toți descendenții: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Dumnezeu hotărăște să devină însoțitor al omului prin prezența sa în dinastia lui David: „Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu” (v. 14). Descendența vine de la paternitate. Și știm că această paternitate și această moștenire au o caracteristică: este descendența mesianică. Este întemeiată și reflectă încrederea de neclintit a lui Israel în fidelitatea lui Dumnezeu: ceea ce Domnul construiește nu este supus schimbării. El acționează nu încercând, ci cu fapte într-o istorie al cărui proiect este unic pentru noi și dă speranță. Planul său de „domnie” va fi pentru totdeauna, din generație în generație. Nu există puteri pentru a opri și a bloca, dimpotrivă, „Domnul destramă planurile națiunilor, el zădărnicește hotărârile popoarelor” (Ps 33,10).