 |
| Cristos și adultera - de Vasily Polenov |
Evanghelia Ioan 8,1-11: În acel timp, Isus s-a
dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul
venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. Cărturarii şi
fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de
adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le
batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Însă spuneau aceasta
ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu
degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi
le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra
în ea!” Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a
rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat şi i-a
spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a
zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să
nu mai păcătuieşti!”
Omilie
Textele biblice din această
duminică ne dezvăluie un Dumnezeu eliberator și salvator. În prima lectură,
profetul Isaia ne amintește cum poporul evreu au fost eliberat din sclavie egipteană.
Dar, acest eveniment fondator nu este doar al istoriei antice. Isaia se
adresează unui popor care tocmai a cunoscut o lungă perioadă de captivitate. Îi
anunță vestea cea bună: astăzi Dumnezeu salvează poporul său din exil. Acest
popor va putea să intre în Țara promisă. Deșertul pe care îl va străbate va fi presărat
cu oaze. Trebuie să-l vedem ca pe un semn că Dumnezeu poate da viață și speranță
inimilor celor mai aride.
Este important pentru noi astăzi.
În această lume care este a noastră, mulţi trăiesc în disperare. Este nevoie de
martori care să dezvăluie sursa de apă vie, ceea ce face să înflorească pustiurile,
familiile noastre, mediile noastre de viaţă şi cele ale lumii întregi. Trebuie
să o spunem și să repetăm din nou: Dumnezeu pregăteşte pentru poporul său timpuri
noi; acest popor format de Dumnezeu este chemat să cânte lauda lui.
În a doua lectură, avem mărturia
lui Paul. La început a fost un înflăcărat apărător al legii evreieşti. A
urmărit creştinii şi i-a pus în lanțuri. Dar pe drumul spre Damasc, s-a
întâlnit cu Isus. Şi de acolo, totul s-a schimbat; de aceia nu mai are doar un
singur scop: să-l lase pe Cristos să-i conducă pașii. A înţeles că dreptatea potrivit
legii nu este adevărată dreptate. Adevărata eliberare este aceea care vine de
la Cristos. Este un dar pe care Dumnezeu ni făcut din pură milostivire. Ca și Paul,
toți suntem invitați să ne descentralizăm pe noi înșine şi a ne întoarce pe
deplin spre Isus. În el şi cu el că vom găsi puterea pentru a ne elibera de tot
ceea ce ne izolează de noi înşine.
În Evanghelia sa, sfântul Ioan vorbește
despre milostivirea care ne eliberează. El ne spune despre această femeie
vinovată de adulter. Acuzatorii ei sunt cărturarii şi fariseii, experţi în legea
lui Moise, persoane recunoscute pentru fervoarea lor religioasă. Potrivit legii
lui Moise, această femeie ar trebui să fie bătută cu pietre. Dar se îndreaptă
spre Isus, în primul rând ca să-l prindă. Dacă el refuză să o condamne, nu
respectă legea lui Moise. Şi dacă o condamnă, este în contradicţie cu
milostivirea pe care el o predică.
Dar manevră lor proprie se
întoarce împotriva lor: Isus deschide un proces nou, acela al acuzatorilor: „Acela
dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Și, iată,
că fiecare se pune în fața propriei conștiințe. Înaintea lui Dumnezeu, nimeni
nu este fără păcat. Într-un fel sau altul, toți suntem vinovați .
Citind această evanghelie, ne
gândim la toate scandaluri, mari sau mici. Unele sunt cunoscute doar în împrejurări
familiare. Altele sunt răspândite de presă, televiziune și internet. Atunci
limbile progresează bine. Desigur, nu dăm cu pietre în majoritatea păcătoșilor.
Dar se rânjește, se denunţă persoana care a păcătuit; se afundă în reputaţie sa
proastă. Nu-i lasă nici o şansă de scăpare.
Atunci trebuie să ne întoarcem la
evanghelia de astăzi: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce
primul cu piatra în ea!” Isus vrea ca noi să înțelegem că toți suntem păcătoși,
toți suntem solidari în păcat. Înainte de a face lecții pentru alții, avem
nevoie de a ridica bârna din ochiul nostru. Această bârnă este orgoliu și
disprețul față de cei care au păcătuit. Toate acestea ne împiedică să primim
iubirea care este în Dumnezeu. Nu trebuie să uităm că Cristos a venit să caute
și să mântuiască pe toți cei păcătoși, chiar și pe cei care au comis cele mai grave
rele. El vrea să ne deschidă tuturor o cale de speranță.
Să se înțeleagă bine: păcatul este
un rău care trebuie combătut și respins. Dar păcătosul trebuie să fie vindecat
și salvat. Are nevoie de ajutor pentru că poate redobândi locul său în
comunitatea creștină. Viața creștină este o luptă împotriva tuturor forțelor
răului. Dar pentru această luptă, noi nu suntem singuri: Isus este cu noi. Nu
ne închide în păcatul pe care l-am săvârșit. Știe că suntem mai buni decât aceasta.
Dar pentru că el ne iubește, ne spune: „Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”
Noi suntem făcuți pentru ca să iubim, să fim liberi și milostivi. Suntem
trimiși să fim martori și mesageri în această lume care are nevoie atât de mult
de ea.
În această zi, am venit la Isus
cu dorința de a primi cuvântul său și de a ne lăsa transformați de această
iubire. Ea poate să schimbe inimile noastre de piatră în inimi pline de carne. În
el că vom găsi bucuria de a ajuta, de a sprijinii, de a-i mângâia și de a iubi.
Cuvântul său să fie lumină pentru lumea noastră și ca iubirea să-i liniștească pe
acela care este în suferință. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2016];
traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
