Iuliu Maniu la proces.
Sursa: www.corneliu-coposu.eu
5 februarie, 1953. Iuliu Maniu, om
politic şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, înceta din viață
într-una dintre celulele închisorii de la Sighet.
Închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, una
dintre cele mai sinistre locuri de detenție din istoria României, a fost locul
ales de autorităţile comuniste pentru a extermina elita României interbelice.
Alături de oamenii politici care au făurit România Mare, acolo au fost închişi
episcopi greco-catolici şi romano-catolici, oameni de cultură sau, pur şi
simplu, oameni care au luptat împotriva bolşevismului. Iuliu Maniu s-a stins pe
un ger puternic, în data de 5 februarie 1953.
Iuliu Maniu se afla în arest din 14 iulie 1947, în
urma înscenării de la Tămădău puse la cale de către autoritățile comuniste.
Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la
închisoare pe viaţă şi încarcerat la penitenciarul din Galaţi. În 1951, când
avea deja 78 de ani, este transferat, alături de alţi lideri ţărănişti, la
închisoarea de la Sighetu Marmaţiei (cunoscută ca şi „închisoarea miniştrilor”).
În august 1951 a fost transferat împreună cu Mihalache şi alţi
naţional-ţărănişti la Sighet, unde a și murit, potrivit descoperă.ro.
După şase ani de detenţie, starea de sănătate a
lui Iuliu Maniu s-a deteriorat foarte grav. Deşi Nicolae Carandino a fost adus
pentru a-l îngriji, Maniu ajunsese în starea în care nu mai putea merge şi
mânca singur.
Născut la Şimleu Silvaniei, în Sălaj, la 8
ianuarie 1873, Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai importanţi lideri
politici pe care i-a avut România.
Unificatorul şi creatorul statului naţional modern,
fost prim ministru al României, fost şef al PNŢ şi al Partidului Naţional Român
din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucureşti şi din Budapesta,
fost şef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei
Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin şi lider al Opoziţiei democratice,
apropiat al regelului Mihai, s-a sfârşit în chinuri cumplite, la 5 februarie
1953, la vârsta de 80 de ani.
Olimpia Zamfirescu, reprodusă de Ivor Porter,
povesteşte ultima clipă petrecută alături de Maniu: „Într-o noapte m-au mutat
în altă celulă unde se afla un bărbat foarte bătrân şi foarte bolnav. Era Iuliu
Maniu sau ceea ce mai rămăsese din el. Era pe jumătate paralizat şi nu se mai
putea ridica din pat. Nu-l torturaseră, dar fusese lăsat să moară încetul cu
încetul, neacordându-i-se îngrijire medicală şi fiind subnutrit. L-am îngrijit,
l-am spălat. L-am hrănit până a închis ochii pentru totdeauna”.
Ultimele zile din viaţa lui Maniu sunt descrise de
fostul jurnalist şi critic de teatru Nicolae Carandino, colegul său de celulă,
într-un volum de memorii intitulat Nopţi
albe, zile negre, apărut în 1992. Carandino scrie că, înainte de a muri,
Maniu i-a povestit că „îi părea rău de doi oameni, pe care avea senzaţia că îi
nedreptăţise”: Grigore Iunian şi fruntaşul basarabean Constantin Stere.
De asemenea, Carandino a relatat din perspectiva
sa noaptea decesului: „Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict
secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am
auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor,
zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre
groapa comună şi spre gloria eternă”.
Regimului îi era frică şi de moartea lui Maniu.
Vasile Ciolpan ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucureşti, doar atât: „În
celula nr... s-a stins lumina”.
Iuliu Maniu și amintirea unei iubiri
neîmplinite. Carandino a dezvăluit că Maniu i-a povestit
despre Clara, farmacista unguroaică din Şimleu Silvaniei care a fost marea
(probabil şi singura) iubire a lui, potrivit adevărul.ro. „A venit vorba, în
decursul timpului, şi despre femei. Mi-a povestit că, în tinereţe, iubise o
farmacistă din Şimleu, se numea Clara şi era unguroaică”. „Am renunţat,
bineînţeles. Nu puteam eu, nepotul lui Coroianu, destinat să fiu şeful
Partidului Naţional din Ardeal, să iau drept soţie o unguroaică”, i-ar fi
povestit Iuliu Maniu colegului său de celulă.
Mai mult, Nicoale Carandino susţine că imaginea
frumoasei farmaciste din Şimleul Silvaniei şi a iubirii neîmplinite dintre ei
l-ar fi urmărit pe Iuliu Maniu până în ultima clipă, ultimele cuvinte rostite
înainte de a-şi da ultima suflare făcând trimitere la acest episod din viaţa
sa: „Ce frumoasă femeie era Clara”.
(Crișan Andreescu, „Iuliu Maniu. Cum a murit liderul țărănist acum 63 de
ani”; sursă: http://www.dcnews.ro/iuliu-maniu-cum-a-murit-liderul-aranist-acum-63-de-ani_496529.html#sthash.8NCLNv2x.dpuf).
