sâmbătă, 3 februarie 2024

† Duminica a 5-a de peste an [B]: Lucrarea de vindecare a omului [4 februarie 2024]

Isus vindecă pe soacra lui Petru.
 Lucrarea de vindecare a omului

pr. Isidor Chinez (4 februarie 2024) 

Lecturi biblice:  Iob 7,1-4.6-7;  1Corinteni 9,16-19.22-23; Evanghelia Marcu 1,29-39; lecturi biblice

Omilie

În lecturile din această duminică se vorbește despre problema bolii, a suferinței și vindecarea lor. Sunt fenomene care privesc realitățile persoanei umane. Când trupul este bolnav, întreaga persoană este bolnavă. Pentru Sfânta Scriptură, o persoană sănătoasă este capabilă să ducă o viață plină de armonie, în interior și în exterior. Sănătatea este recuperarea echilibrului în trei direcții: în relația cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși. Prima lectură este problema bolii și a suferinței. Iob este conștient că viața este scurtă: „luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite” (Iob 7,3). Dar există o certitudine: Dumnezeu are compasiune față de noi – „aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare” (Iob 7,7). Domnul își „amintește!” Apostolul Paul face unele afirmații de ordin teologic și practic: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!” (1Cor 9,16); „deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi” (1Cor 9,19). Susține că există două forțe puternice: Dumnezeu i-a chemat și oamenii ascultă Vestea cea Bună. În Evanghelie, încă de la începutul slujirii sale, Isus vindecă mulți bolnavi și „scoate” diavoli (cf. Mc 1,34). Răul există, dar nu este invincibil. El alungă lucrurile care ne înjosesc și ne degradează. Domnul „respiră” puterea iertării și a vindecării pe care Dumnezeu a pregătit-o lumii. Este lucrarea de vindecare a omului!

joi, 1 februarie 2024

† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Lumina ne luminează [2 februarie 2024]

 

Simeon și Ana cu copilul Isus (1796) - de Benjamin West [tumblr.com].

Lumina ne luminează

pr. Isidor Chinez (2 februarie 2024) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice 

[nd această sărbătoare nu cade în zi de duminică, înainte de Evanghelie se alege una din următoarele lecturi].

Omilie

Astăzi în liturgie celebrăm ziua în care Maria și Iosif îl prezintă la templu pe Isus.  După ce o femeie ebraică a născut un băiat, trebuie să treacă 40 de zile înainte de a se prezenta la templu pentru a împlini o ceremonie de purificare. Ritul cuprindea două jertfe. Familia, ne având resurse suficiente, putea prezenta o pereche de turturele sau doi pui porumbei. Evanghelia prezintă familia de la Nazaret împlinind ritualitatea ebraică a circumciziei, impunerea numelui (cf. Lc 2,21), purificarea și prezentarea primului născut la templu (cf. Lc 2,22-39). Împlinirea Legii este prima întâlnire a lui Isus cu poporul său, în persoana bătrânului Simeon, cel care spune:  „lumina spre luminarea neamurilor” păgâne. Iată întâlnirea adevărată a Domnului!  Este lumina care luminează toate popoarele. E steaua lui Iacob [„o stea răsare din Iacob!” (Num 24,17)]. Bisericile Bizantine sau Ortodoxe numesc această sărbătoarea „Întâlnire Domnului” (hypapanté, în greacă) cu bătrânul Simeon și Ana, profetesa. Este o întâlnire și o manifestare, întrucât Maria intră în templu „pentru a arăta lumii pe cel care a dat Legea și o împlinește”, și pentru a-l însoți pe Fiul lui Dumnezeu în prima sa ofertă către Tatăl.

În a doua jumătate a secolului al IV-lea Egeria, din vestul Europei, în pelerinajul său la Ierusalim aminteștie pe 2 februarie se celebrează solemn cu luminări aprinse „cu mare bucurie de parcă ar fi fost Paşte” (Egeria, Diario di viaggio,  cap. XXVI). Deși nu dă nume acestei sărbători, afirmă că „a patruzecea zi se sărbătorește aici cu mare solemnitate... o procesiune până la bazilica Anastasia [înviere, în greacă] (Sfântul Mormânt)”. Mărturisește că episcopul cu această ocazie citește și comentează fragmentul din Evanghelia după Luca (Lc 2,21-39) cu prezentarea lui Isus la templu.

În prima lectură (Mal 3,1-4) profetul Malahia exprimă tema purificării: „Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint” (v. 3). Textul subliniază necesitatea de purificare, care vine ca „focul” sau ca  „leşia” care spală. E necesar pentru a fi „rafinat ca pe aur şi pe argint” (v. 3), pentru a putea fi în stare „să aducă Domnului ofrandă după dreptate” (v. 3). Este glasul ultimului dintre profeți care anunță apropierea Domnului, numit „îngerul alianței”, precedat de „mesagerul” care „va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1). Evanghelistul Matei a recunoscut că este Ioan Botezătorul (cf. Mt 11,13-14), „precursorul” lui Isus. E invitația profetului la responsabilitate deoarece Cuvântul ne este încredințat pentru a duce în lume „mesagerii” şi nu „proprietarii”. Se anunță că Domnul intră în templul său cu scopul de a purifica toți preoții: „îi va curăţa pe fiii lui Levi” (v. 3). Vina lor, semnalată de Malahia constă în a face un cult exterior. Sunt reproşuri adresate preoţilor: li se reproşează tocmai faptul că oferă victime nepotrivite (cf. Mal 1,6-14)]. Sunt ascunse diverse interese și îi îndepărtează pe credincioși de Domnul. Ofranda este a celui care oferă sacrificiul: e vorba de inimă pe care omul, chiar dacă este păcătos, prin căinţă şi propunere, o poate obţine de la Dumnezeu (cf. Ps 51,7).