Nicoleta Sava, Dragostina și Dumitru Hanganu.
Se afișează postările cu eticheta audio. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta audio. Afișați toate postările
marți, 25 decembrie 2018
marți, 18 decembrie 2018
Concert de colinde: corul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi
Corul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi a susţinut concertul de colinde în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”,
duminică, 16 decembrie 2018, la ora 19.00.
Programul concertului a cuprins următoarele colinde:
- Rorate coeli (Melodie gregoriană)
- Veni, Emanuel (Missalul francez - sec. al XIII-lea)
- Doamne-auzi (J. Ph. Rameau)
- O, ce veste (D.G. Chiriac)
- Stille nacht (F. X. Gruber)
- Floricica (F. Hubic)
- Somnul lui Isus (F. A. Gevaert)
- Astăzi s-a născut Cristos (T. Popovici)
- O, sfântă noapte (L. H. Redner)
- Naşterea Domnului (R. Antofie)
- O, Tannenbaum (M. Franck)
- În seara de Moş Ajun (M. Trache)
- Trei crai de la răsărit (Colind bizantin)
- Linu-i lin (T. Brediceanu/ I. D. Chirescu)
- În lăcaşul lui Crăciun (V. Teodorian)
- Lead kindly light (J. B. Dykes)
- The first Noel (Colind tradiţional englez)
- Exultemus laetantes (Anonim)
miercuri, 8 martie 2017
8 Martie - Ziua femeii
La mulți și fericiți ani tuturor femeilor de pe pământ... și din cer...
[de ce nu!]
Nu avem o mamă!...
Pe mama mea... pe sfânta fecioară Maria!
Și pe toate femeile care sunt surorile mele!
duminică, 5 martie 2017
duminică, 19 februarie 2017
miercuri, 15 februarie 2017
Isus în celulă
Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea dupa el, în celulă
Și-l facea mai înalt și mai trist.
Mâinile lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-l bătea cu argint pe veștminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătură sură:
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
Și mi-a făcut semn ca să tac.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea dupa el, în celulă
Și-l facea mai înalt și mai trist.
Mâinile lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-l bătea cu argint pe veștminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătură sură:
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
Și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină:
– Pune-mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
Parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada lui, vărgi.
Părea celula munte, părea Căpăţână,
Și mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână,
Şi-am dormit o mie de ani.
Când m-am trezit din grozava genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
Numai Isus nu era nicăieri.
Și mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână,
Şi-am dormit o mie de ani.
Când m-am trezit din grozava genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
Numai Isus nu era nicăieri.
Am intins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns.
– Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor lui.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns.
– Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor lui.
Radu Gyr
marți, 24 ianuarie 2017
Sus pe malul Nistrului...
Interpretat de ansamblul etnofolcloric basarabean
„Plăieșii” (Moldova [Republica]),
condus de maestrul Nicolae Gribincea.
„Plăieșii” (Moldova [Republica]),
condus de maestrul Nicolae Gribincea.
Sus
pe malul Nistrului
Paște calul rusului,
Nistrule, Nistrule drag
Paște flori și iarbă grasă,
E sătul și vrei acasă
Nistrule, Nistrule, drag.
Paște calul rusului,
Nistrule, Nistrule drag
Paște flori și iarbă grasă,
E sătul și vrei acasă
Nistrule, Nistrule, drag.
Duce
dor di stepa lui
Din țara muscalului
Nistrule, Nistrule drag
Ar pleca dar nu prea poate
Rusia-i tare departe
Nistrule, Nistrule drag.
Din țara muscalului
Nistrule, Nistrule drag
Ar pleca dar nu prea poate
Rusia-i tare departe
Nistrule, Nistrule drag.
Tot
călcând moșiile
I s-au ros potcoavele
Nistrule, Nistrule drag
Hai măi frați să ne unim
Calu să i-l potcovim
Nistrule, Nistrule drag.
I s-au ros potcoavele
Nistrule, Nistrule drag
Hai măi frați să ne unim
Calu să i-l potcovim
Nistrule, Nistrule drag.
Unde-i
unul nu-i putere
La necaz și la durere
Nistrule, Nistrule drag
Unde-s mulți puterea crește
Și dușmanul nu sporește
Nistrule, Nistrule drag.
La necaz și la durere
Nistrule, Nistrule drag
Unde-s mulți puterea crește
Și dușmanul nu sporește
Nistrule, Nistrule drag.
Frumos
îi șade oricui
Acasă în țara lui
Nistrule, Nistrule drag
Așa-i dat de Dumnezău
Orice neam cu locul său
Nistrule, Nistrule drag.
Acasă în țara lui
Nistrule, Nistrule drag
Așa-i dat de Dumnezău
Orice neam cu locul său
Nistrule, Nistrule drag.
Măi
rusule nu spera
Moldova nu e a ta
Nistrule, Nistrule drag
Nu a fost și nici va fi.
Cât
pe lume om mai trăiMoldova nu e a ta
Nistrule, Nistrule drag
Nu a fost și nici va fi.
Nistrule, Nistrule drag
Nu a fost și nici n-a fi
Neamul meu cât va trăi
Nistrule, Nistrule drag.
duminică, 15 ianuarie 2017
Dintre sute de catarge de Mihail Eminescu
Mihai Eminescu
(15 ianuarie 1850 Botoșani - 15 iunie 1889 București).
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile ?
Dintre păsări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile ?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Tu urmeaza in tot locul
Vânturile, valurile.
Neînteles ramane gândul
Ce-ti strabate cânturile,
Zboara vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.
Cântă Florin Bogardo
(16.08.1940 București - 15.08.2009 București).
miercuri, 11 ianuarie 2017
Nunta din Cana
de Costache Ioanid
Şi-a fost nuntă-n satul Cana din ţinutul Galileea.
N-a mai fost de când e lumea altă nuntă ca aceea!
Nu în temple strălucite, nu în falnice palate!
Ci în sat, într-o grădină, sub smochini şi sub prelate.
Bărcile lăsând pe ţărmuri cu otgoane şi cu plase,
rând pe rând s-au strâns pescarii, aplecând priviri sfioase.
Între flori stătea mireasa lângă fericitul mire.
Ea în alba ei cămaşă dintr-un văl de in subţire.
El, cu mantie prelungă şi cu lată cingătoare,
surâzând, cu o privire blândă şi ocrotitoare.
Când deodată, printre ramuri de smochini cu muguri proaspeţi,
toţi mesenii-ntorc privirea către noul grup de oaspeţi.
„Cine-i? Cine-i?” zboară şoapte. „Cum, nu ştiţi?” se-aude-ncet.
„E Isus... cu ucenicii... E Isus din Nazaret..."
„E-un învăţător mai tânăr. Dar vorbeşte cu putere."
Toţi au aţintit privirea, dornici dup-o mângâiere.
Ce era Isus anume, nu aflase nimeni încă.
Dar s-au ridicat nuntaşii într-o linişte adâncă
Şi, lăsând spre ceruri gândul către Cel Prea-nalt să fugă,
cu-acel glas ce n-are seamăn, începu Isus o rugă.
Plâng bătrânii, aplecându-şi tainic fruntea lor căruntă.
Ce frumos! Ce măreţie! Cu Isus să fii la nuntă!...
Laolaltă cu pescarii se aşază-nvăţătorul.
(Un fior trecea prin inimi şi era din cer fiorul...)
Lângă el veni sfioasa maica lui cu ochii-n rouă.
Şi în urmă ucenicii cei chemaţi de-o zi sau două.
Ca un susur de pădure se porni un psalm pe buze.
Cântecul vibra sub ramuri ca o doină din cobuze.
Iar în urmă, în tăcere, cei mai vârstnici încercară
lui Isus învăţătorul vreun cuvânt adânc să-I ceară.
Unu-I spuse o durere. Altul Îi ceru un sfat.
Se făcea lumină-n inimi, ca pe-un cer spre revărsat.
Mult se minunau bătrânii de acest învăţător!
Nunta se părea o ploaie de lumină pe-un ogor.
Clipele în zbor trecură cu-ntrebări, cu psalmi, cu rugi.
Şi deodată... mama sfântă, dintre gazde, dintre slugi,
se apropie în taină de Isus cu un suspin,
eu o şoaptă la ureche: „Nu mai au în vase vin”.
„Ştii ce-mi ceri?... răspunse Fiul, cu tristeţe oarecum.
„Vremea de minuni şi semne va veni... dar nu-i acum...
Vă voi da şi vin şi pâine, nu ca-n zilele străbune...”
Mama către slugi se-ntoarse: „Faceţi tot ce vă va spune!”
„Umpleţi vasele cu apă!” porunci Isus. Şi iată,
şase vase mari de piatră s-au umplut cu apă-ndată.
„Scoateţi dar şi daţi să guste nunul mai întâi din ea!”
Şi-a gustat o cupă nunul, neştiind de unde bea.
A gustat şi-n piept deodată a simţit venind un har...
S-a uitat uimit la cupă... şi-a sorbit din cupă iar...
Şi privindu-şi cupa goală, a rămas într-o uimire...
A cerut din nou o cupă... şi-a chemat la el pe mire.
„Spune-mi” i-a şoptit în taină, „orice om când dă o masă,
toarnă mai întâi în cupe vin de-o viţă mai aleasă.
După două trei pahare, când e veselia-n toi,
scoate altă băutură care-i mai puţin de soi.
Tu, fără să-mi spui o vorbă, mie, care vă sunt nun,
ai lăsat să dai la urmă tocmai vinul cel mai bun”.
„Vin mai bun? Ce vorbă-i asta?... Vin nu mai avem de loc!”
Mirele gustă din cupă... Pieptu-i se umplu de-un foc...
Şi trecu din mână-n mână, vinul tainic, în pahare.
„Dar ce fel de vin e-acesta?” se-ntrebară cu mirare.
Nu e vinul ce-ameţeşte şi cu basme te încântă.
E-un izvor de mângâiere şi de bucurie sfântă.
Din ce struguri picurară stropii lui în cupa lor?
Cine-o fi adus din ceruri vinul sfântului fior?
Ce n-ar da bogaţii lumii, ce n-ar da pentr-un pahar!
N-au ei aur să plătească ce-au primit pescarii-n dar...
Ce n-ar da profeţii Legii, ce-au gustat din vechiul vin!
Ei... doar l-au dorit prin Duhul! Dar aici paharu-i plin!
O, ce cântece răsună! Sus pescari! Paharul sus!
Doamne, bine e la nuntă, când acolo e Isus!...
Şi pe când mesenii cânta şi petrec în voia lor,
ucenicii cu mirare îl privesc pe-nvăţător...
Ei în el văd o lumină ce-şi ridică-ncet văpaia
şi se-arată-n întuneric, cum a scris demult Isaia...
„În pământul de ocară... în ţinutul Zabulon...
în hotarul Iui Neftali... unde zboară-al jalei zvon...
lângă mare... pe câmpie... mai departe de Iordan...
în ţinutul Galileea... peste-al beznelor noian...
răsări-va o lumină, umbra morţii risipind...”
Şi-n sărmanele lor inimi, licăriri de zori se-aprind...
El, Isus, e răsăritul unui soare plin de foc!
Ieri le-a fost învăţătorul. Azi e un mare proroc.
În curând, ca prinţ al păcii, va surpa străvechiul zid.
Va fi însuşi împăratul din sămânţa lui David!
El va fi apoi Mesia care frânge lanţul greu!
Şi câţi Toma îi vor spune: „Domnul... Dumnezeul meu!
N-a mai fost de când e lumea altă nuntă ca aceea!
Nu în temple strălucite, nu în falnice palate!
Ci în sat, într-o grădină, sub smochini şi sub prelate.
Bărcile lăsând pe ţărmuri cu otgoane şi cu plase,
rând pe rând s-au strâns pescarii, aplecând priviri sfioase.
Între flori stătea mireasa lângă fericitul mire.
Ea în alba ei cămaşă dintr-un văl de in subţire.
El, cu mantie prelungă şi cu lată cingătoare,
surâzând, cu o privire blândă şi ocrotitoare.
Când deodată, printre ramuri de smochini cu muguri proaspeţi,
toţi mesenii-ntorc privirea către noul grup de oaspeţi.
„Cine-i? Cine-i?” zboară şoapte. „Cum, nu ştiţi?” se-aude-ncet.
„E Isus... cu ucenicii... E Isus din Nazaret..."
„E-un învăţător mai tânăr. Dar vorbeşte cu putere."
Toţi au aţintit privirea, dornici dup-o mângâiere.
Ce era Isus anume, nu aflase nimeni încă.
Dar s-au ridicat nuntaşii într-o linişte adâncă
Şi, lăsând spre ceruri gândul către Cel Prea-nalt să fugă,
cu-acel glas ce n-are seamăn, începu Isus o rugă.
Plâng bătrânii, aplecându-şi tainic fruntea lor căruntă.
Ce frumos! Ce măreţie! Cu Isus să fii la nuntă!...
Laolaltă cu pescarii se aşază-nvăţătorul.
(Un fior trecea prin inimi şi era din cer fiorul...)
Lângă el veni sfioasa maica lui cu ochii-n rouă.
Şi în urmă ucenicii cei chemaţi de-o zi sau două.
Ca un susur de pădure se porni un psalm pe buze.
Cântecul vibra sub ramuri ca o doină din cobuze.
Iar în urmă, în tăcere, cei mai vârstnici încercară
lui Isus învăţătorul vreun cuvânt adânc să-I ceară.
Unu-I spuse o durere. Altul Îi ceru un sfat.
Se făcea lumină-n inimi, ca pe-un cer spre revărsat.
Mult se minunau bătrânii de acest învăţător!
Nunta se părea o ploaie de lumină pe-un ogor.
Clipele în zbor trecură cu-ntrebări, cu psalmi, cu rugi.
Şi deodată... mama sfântă, dintre gazde, dintre slugi,
se apropie în taină de Isus cu un suspin,
eu o şoaptă la ureche: „Nu mai au în vase vin”.
„Ştii ce-mi ceri?... răspunse Fiul, cu tristeţe oarecum.
„Vremea de minuni şi semne va veni... dar nu-i acum...
Vă voi da şi vin şi pâine, nu ca-n zilele străbune...”
Mama către slugi se-ntoarse: „Faceţi tot ce vă va spune!”
„Umpleţi vasele cu apă!” porunci Isus. Şi iată,
şase vase mari de piatră s-au umplut cu apă-ndată.
„Scoateţi dar şi daţi să guste nunul mai întâi din ea!”
Şi-a gustat o cupă nunul, neştiind de unde bea.
A gustat şi-n piept deodată a simţit venind un har...
S-a uitat uimit la cupă... şi-a sorbit din cupă iar...
Şi privindu-şi cupa goală, a rămas într-o uimire...
A cerut din nou o cupă... şi-a chemat la el pe mire.
„Spune-mi” i-a şoptit în taină, „orice om când dă o masă,
toarnă mai întâi în cupe vin de-o viţă mai aleasă.
După două trei pahare, când e veselia-n toi,
scoate altă băutură care-i mai puţin de soi.
Tu, fără să-mi spui o vorbă, mie, care vă sunt nun,
ai lăsat să dai la urmă tocmai vinul cel mai bun”.
„Vin mai bun? Ce vorbă-i asta?... Vin nu mai avem de loc!”
Mirele gustă din cupă... Pieptu-i se umplu de-un foc...
Şi trecu din mână-n mână, vinul tainic, în pahare.
„Dar ce fel de vin e-acesta?” se-ntrebară cu mirare.
Nu e vinul ce-ameţeşte şi cu basme te încântă.
E-un izvor de mângâiere şi de bucurie sfântă.
Din ce struguri picurară stropii lui în cupa lor?
Cine-o fi adus din ceruri vinul sfântului fior?
Ce n-ar da bogaţii lumii, ce n-ar da pentr-un pahar!
N-au ei aur să plătească ce-au primit pescarii-n dar...
Ce n-ar da profeţii Legii, ce-au gustat din vechiul vin!
Ei... doar l-au dorit prin Duhul! Dar aici paharu-i plin!
O, ce cântece răsună! Sus pescari! Paharul sus!
Doamne, bine e la nuntă, când acolo e Isus!...
Şi pe când mesenii cânta şi petrec în voia lor,
ucenicii cu mirare îl privesc pe-nvăţător...
Ei în el văd o lumină ce-şi ridică-ncet văpaia
şi se-arată-n întuneric, cum a scris demult Isaia...
„În pământul de ocară... în ţinutul Zabulon...
în hotarul Iui Neftali... unde zboară-al jalei zvon...
lângă mare... pe câmpie... mai departe de Iordan...
în ţinutul Galileea... peste-al beznelor noian...
răsări-va o lumină, umbra morţii risipind...”
Şi-n sărmanele lor inimi, licăriri de zori se-aprind...
El, Isus, e răsăritul unui soare plin de foc!
Ieri le-a fost învăţătorul. Azi e un mare proroc.
În curând, ca prinţ al păcii, va surpa străvechiul zid.
Va fi însuşi împăratul din sămânţa lui David!
El va fi apoi Mesia care frânge lanţul greu!
Şi câţi Toma îi vor spune: „Domnul... Dumnezeul meu!
*
Şi-au trecut paharul slavei dintr-o mână-n altă mână;
dintr-un secol în alt secol, peste negura păgână!
Şi-au venit mereu la nuntă, ca şi astăzi, tot mai mulţi:
nu atât cei tari şi falnici, cât cei slabi şi cei desculţi.
Dacă-n
cele şase vase o mai fi belşug de vin, dintr-un secol în alt secol, peste negura păgână!
Şi-au venit mereu la nuntă, ca şi astăzi, tot mai mulţi:
nu atât cei tari şi falnici, cât cei slabi şi cei desculţi.
nu ştiu. Dar ce ştiu, ştiu bine: că paharul nostru-i plin!
O, veniţi, veniţi la nuntă cât e vinul cel de soi!
cât e poarta larg deschisă! Cât Isus e-aici cu noi!
O, ferice de aceia care-n patria de sus
vor sorbi paharul slavei lângă mirele Isus!
Şi ferice de aceia ce, prin viaţa lor frumoasă,
lui Isus, la marea nuntă, îi vor fi, în cer, mireasă!
sâmbătă, 31 decembrie 2016
A mai trecut un an
muzica: Nicolae Moldoveanu
versuri: Traian Dorz
orchestrație: Sergiu Tuhutiu
http://www.facebook.com/paulaseling
http://www.paulaseling.ro
A mai trecut un an, s-a dus...
Și-n veci n-o să mai vie
Și câți creștini ne-au părăsit
Și câte suflete-au pornit
Cu el în veșnicie.
versuri: Traian Dorz
orchestrație: Sergiu Tuhutiu
http://www.facebook.com/paulaseling
http://www.paulaseling.ro
A mai trecut un an, s-a dus...
Și-n veci n-o să mai vie
Și câți creștini ne-au părăsit
Și câte suflete-au pornit
Cu el în veșnicie.
Așa trec anii după ani
Și duc cu ei la vale
Și pe bogați, și pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Și tot ce afla-n cale.
În anu-acesta poate treci
Și tu, iubite frate
Vezi zilele să le petreci
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.
Și ce folos de-ai câștiga
Aicea lumea toata
Și sufletul ți l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.
O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Și-n anul care va veni
Să ne ajuți Părinte!
Rugamu-te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Și-n anul care va veni
Să ne ajuți Părinte!
marți, 27 decembrie 2016
Concertul „Corului Musica sacra” al Catedralei „Sfântul Iosif” din București (24 decembrie 2016)
Concertul din Ajunul Crăciunului, susținut de „Corul Musica sacra” al Catedralei „Sfântul Iosif” din București (24 decembrie 2016). Conducerea muzicală: maestrul Marcel-Octav Costea. Catedrala Sf. Iosif.
luni, 26 decembrie 2016
luni, 12 decembrie 2016
Concertul de Craciun al corului „Juvenes Ecclesiae” Iași [11 decembrie 2016]
Catedrala Romano-Catolica „Sfânta Maria Regină” Iași.
duminică, 11 decembrie 2016
Gaudete [Bucurați-vă]
Gaudete, gaudete!
Gaudete,
gaudete!
Christus est
natusEx Maria virgine, gaudete!
Tempus adest
gratiæ
Hoc quod optabamus,
Carmina lætitiæ
Devote reddamus.
Hoc quod optabamus,
Carmina lætitiæ
Devote reddamus.
Deus homo factus
est
Natura mirante,
Mundus renovatus est
A Christo regnante.
Natura mirante,
Mundus renovatus est
A Christo regnante.
Ezechielis porta
Clausa pertransitur,
Unde lux est orta
Salus invenitur.
Clausa pertransitur,
Unde lux est orta
Salus invenitur.
Ergo nostra concio
Psallat iam in lustro;
Benedicat Domino:
Salus Regi nostro.
Psallat iam in lustro;
Benedicat Domino:
Salus Regi nostro.
joi, 8 decembrie 2016
Tota pulchra - de părintele Alessandro Borroni, O.F.M. Conv
Tota pulchra
Tota pulchra es, Maria.
Et macula originalis non est in Te.
Tu gloria Ierusalem.
Tu laetitia Israel.
Tu honorificentia populi nostri.
Tu advocata peccatorum.
O Maria, o Maria.
Virgo prudentissima.
Mater clementissima.
Ora pro nobis.
Intercede pro nobis.
Ad Dominum Iesum Christum.
duminică, 13 noiembrie 2016
Passing through [Trecere prin] - de Leonard Cohen (1934-2016)
Muzicianul canadian, Leonard Cohen, a murit la vârsta de 82 de ani, pe 7 noiembrie 2016.
„Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa” (Leonard Cohen).
Autorul american John Green a împărăşit pe Twitter un vers din celebra melodie Anthem:
„Există o fisură în tot. Aşa intră lumina!”
„Nu urăști omenirea pentru ceea ce ți-a făcut?”,
îl întreabă Leonard Cohen pe Isus,
iar Domnul îi răspunde:
„Vorbeste de iubire, nu de ură,
asta trebuie să faci,
e târziu,
am puțin timp
și sunt doar în trecere”.
Leonard Cohen, un evreu fascinat de Isus,
a plecat dintre noi în vârful picioarelor.
Era doar în trecere... RIP!
(de Wihelm Danca).
Odihnească-se în pace!
Passing Through
(written by R. Blakeslee - ar. L. Cohen)
C F
I saw Jesus on the cross on a hill called Calvary
C G
„Do you hate mankind for what they done to you?”
C F
He said, „Talk of love not hate, things to do – it's getting
late.
C G C
I've so little time and I'm only passing through”.
C
Passing through, passing through.
C7
Sometimes happy, sometimes blue,
F
glad that I ran into you.
C G C
Tell the people that you saw me passing through.
C F
I saw Adam leave the Garden with an apple in his hand,
C G
I said „Now you're
out, what are you going to do?”
C F
„Plant some crops and pray for rain, maybe raise a little
cane.
C G C
I'm an orphan now, and I'm only passing through – So are
you”.
Passing through, passing through...
C F
I was with Washington at Valley Ford, shivering in the snow.
C G
I said, „How come the men here suffer like they do?”
C F
„Men will suffer, men will fight, even die for what is right
C G C
even though they know they're only passing through”
Passing through, passing through...
C F
I was with Franklin Roosevelt's side on the night before he
died.
C G
He said, „One world must come out of World War Two” (ah, the
fool)
C F
„Yankee, Russian, white or tan”, he said, „A man is still a
man.
C G C
We're all on one road, and we're only passing through”.
Passing through, passing through...
Passing through, passing through...
(The french songwriter
Graeme Allwright sings also this songs. Here are the french lyrics).
De Passage
C F
J'ai vu Jésus sur la croix sur le mont Golgotha
C G
J'ai dit „En veux-tu aux hommes pour ce qu'ils t'ont fait”
C F
Il dit: „Parle d'amour et pas de haine pour toute la race
humaine
C G C
J'ai si peu de temps, je suis seulement de passage”.
C
De passage, de passage
C F
Triste, heureux, voyage, dancs ce monde en rage
C G C
Dites-leur bien je suis seulement de passage.
J'ai vu Adam quitter le jardin une pomme dans sa main
J'ai dit: „Et maintenant qu'est-ce tu vas faire?”
„Je travaillerai la terre, et je ferai des prières
Je suis orphelin, je suis seulement de passage”.
De passage, de passage ..
J'ai suivi Washington at Valley Forge, grelottant de froid
J'ai dit: „Pourquoi les hommes souffrent tant ici?”
„Pour une cause ils peuvent souffrir, sont même prêts à
mourir
Meme s'ils savent qu'ils sont seulement de passage”.
De passage, de passage ..
Auprés de Roosevelt encore, la nuit avant sant mort.
Il dit un monde doit naîetre de cet carnage.
Qu'en soit Russe, noir ou blanc, on a tous le même sens
Tous ensemble on est seulement de passage.
De passage, de passage...
(the original thing)
Passing thru by
Blakeslee
Passing thru, passing thru
Sometimes happy sometimes blue
Glad that I ran into you
Tell the people that you saw me passing thru
I saw Adam leave the garden
with an apple in his hand
I said now you're out
What are you gonna do
Plant some crops and pray for rain
maybe raise a little cain
I'm an orphan and I'm only passing thru
I saw Jesus on the cross
On that hill called Calvary
Do you hate mankind for what they've done to you
He said speak of love, not hate
Things to do, it's getting late
I've so little time and I'm just passing thru
I shivered with George Washington
One night at Valley Forge
I asked why do men freeze here like they do
He said men will suffer, fight,
Even die, for what is right
Even tho they know they're only passing thru
I rode with old Abe Lincoln
On that train to Gettysburg
And I asked him what he thought to be most true
He said every man must be
Unconditionally free
We're all brothers and we're only passing thru
I was at Franklin Roosevelt's side
Just a while before he died
He said one world must come out of World War II
Yankee, Russian, Black or tan
Still a man is just a man
We're all strangers and we're only passing thru
I was with those freedom riders
on that bus to Birmingham
They said all men are equal, that is true
And the answer when it came
Brought those freedom riders fame
Freedom's colors are red, white, black, and blue
(sursă:http://www.leonardcohenfiles.com/passing.html).
duminică, 6 noiembrie 2016
„Har minunat” [Amazing Grace] - de John Newton [Cea mai frumoasa melodie]
„Amazing
Grace”
este unul dintre cele mai frumoase
imnuri creștine de limbă engleză
din 1700.
Autorul este John Newton – ex căpitan de corăbii care a făcut
trafic de sclavi negri – și poate fi considerat un imn de mulțumire adusă lui
Dumnezeu pentru harul convertirii, pe cât de „surprinzătoare”, pe atât de
infamă era meseria sa. Titlul semnifică „har minunat”, cu referință la diverse texte
biblice: „Căci prin har ați fost mântuiți datorită credinței și aceasta nu e de
la voi, ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”
(sfântul Paul, Scristoare către Efeseni
2,8-9).
„Amazing Grace” – cu André
Rieu și orchestra sa (2016).
„Amazing Grace” - cu Celtic Woman.
„Amazing Grace” - cu Celtic Thunder.
„Amazing Grace” - cu Celtic Thunder.
„Amazing Grace” - cu Leann Rimes.
„Amazing Grace” - cu
Andre Rieu & The European Pipe Band
[subtitrarea în românește].
Amazing Grace
(original version)
Amazing grace! (how
sweet the sound)
That saved a wretch like me!
I once was lost, but now am found,
Was blind, but now I see.
'Twas grace that taught my heart to fear,
And grace my fears relieved;
How precious did that grace appear
The hour I first believed!
Through many dangers, toils, and snares,
I have already come;
'Tis grace that brought me safe thus far,
And grace will lead me home.
The Lord has promised good to me,
His word my hope secures;
He will my shield and portion be
As long as life endures.
Yes, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess, within the veil,
A life of joy and peace.
The earth shall soon dissolve like snow,
The sun forbear to shine;
But God, who called me here below,
Will be for ever mine.
Amazing grace! (how sweet the sound)
That saved a wretch like me!
I once was lost, but now am found,
Was blind, but now I see.
(1779)
Mirabil har
Mirabil har, ce m-a-ndreptat
Pe-al mântuirii drum!
Pierdut am fost – şi-s azi aflat,
Fui orb – şi văd acum.
Cu harul teama am deprins
Şi grijile să-mi las,
De har dumnezeiesc cuprins
De la întâiul pas.
Mult chinuit şi plâns am fost
Şi-mpins de cel viclean.
Dar haru-mi dete adăpost
Şi el mi-o da liman.
Făcut-a Domnul legământ
Să-mi fie-n veci chezaş.
E scutul meu al său cuvânt,
Cu El voi fi părtaş.
Şi când de trup m-oi lepăda
La pământean sfârşit,
La dreapta Domnului voi sta
În trai preafericit.
Pământ şi soare vor pieri,
Pustii vor fi şi reci,
Dar Domnul mă va izbăvi,
Cu El voi fi în veci.
Mirabil har, ce m-a-ndreptat
Pe-al măntuirii drum!
Pierdut am fost – şi-s azi aflat,
Fui orb – şi văd acum.
(1779)
Meravigliosa Grazia
Meravigliosa Grazia! Quanto è dolce il suono,
che ha salvato un
miserabile come me!
Un tempo ero perso,
ma ora mi sono ritrovato.
Ero cieco ma ora
vedo.
È stata la Grazia ad
insegnare al mio cuore il timore (di Dio)
ed è la Grazia che mi
solleva dalla paura;
Quanto preziosa mi è
apparsa,
Nell'ora in cui ho
iniziato a credere!
Attraverso molti
pericoli, insidie e fatiche
sono passato;
La Grazia mi ha
condotto in salvo fino a qui,
E la Grazia mi
condurrà a casa.
Il Signore mi ha
promesso il bene,
la Sua parola dona
certezza alla mia speranza;
Egli sarà la mia
difesa e la mia eredità,
per tutta la durata
della vita.
Già, quando questa carne e questo cuore verranno meno,
E la vita mortale avrà fine,
io entrerò in possesso, oltre il velo,
di una vita di gioia e pace.
La terra presto si dissolverà come neve,
il sole smetterà di
splendere;
ma Dio, che mi ha
chiamato lassù,
sarà per sempre mio.
Quando saremo lì da diecimila anni,
splendenti come il
sole,
non avremo meno
giorni per cantare la lode di Dio
di quando avevamo
iniziato.
(1779)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








