Se afișează postările cu eticheta Isus Cristos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Isus Cristos. Afișați toate postările

miercuri, 1 aprilie 2026

Triduumul Pascal [2026]


 Triduumul Pascal 

Triduumul Pascal începe în după-amiaza Joii Sfinte, cu „Cina Domnului”, Vinerea Sfântă, cu citirea Patimii după Ioan și adorarea crucii, Sâmbăta Sfântă [e ziua a-liturgică – nu se face Liturghie] și Vigilia cu Duminica Învierii ce este suficientă pentru a ne da o idee de unde să începem și spre ce destinație ne îndreptăm în istoria mântuirii – spre Ziua Învierii.

a) La Liturghia de după-amiază, numită in Coena Domini, Biserica comemorează instituirea Euharistiei, Preoţia ministerială şi Porunca nouă a iubirii, lăsată de Isus discipolilor săi. Joia Sfântă este timpul „spălării picioarelor”: este un gest servil din partea lui Isus. Paștele Domnului începe cu „alții”, în fața cărora se „îngenunchează”, nu ca semn de umilință, ci în semn de slujire a vieții. Trăim pentru a fi „diaconi” [provenit din grecescul diakonos, care înseamnă „slujitor”] în istoria umanității: căci nu am trăit în zadar!

b) Vinerea Sfântă este ziua pătimirii şi răstignirii Domnului pe cruce. În fiecare an, stăm în tăcere în faţa lui Isus pironit pe lemnul. Misterul devine de nepătruns pentru raţiune! „Suntem puşi în faţa a ceva ce omeneşte ar putea să apară absurd: un Dumnezeu care nu numai că se face om […], dar moare pentru om” (Benedict al XVI-lea, Meditație, 8 aprilie 2009). „Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos” (Mc 15,38) și declară că s-a încheiat timpul „Legii Vechi” cu jertfele de animale, căci Isus a adus o jertfa desăvârșită prin trupul său înălțat pe cruce. Este o intervenție a lui Dumnezeu „marcând” jertfa Domnului. Liturgia Bisericii cântă din această zi: O Crux, ave, spes unica! – „Bucură-te, o, cruce, unică speranţă!”.

c) Marea tăcere din Sâmbăta Sfântă în aşteptarea învierii lui Isus! E ziua tăcerii și a morții lui Dumnezeu, ziua „odihnei Domnului”. În această zi, bisericile sunt despuiate, aproape goale. Nu sunt prevăzute rituri liturgice. Biserica veghează în rugăciune, împărtăşind aceleaşi sentimente de durere şi de încredere în Dumnezeu care îl va trimite pe Duhul Sfânt care să-l învie pe Isus. Prin înviere, este deschis mormântul morții și se anunță proiectul învierii pentru toți. E o inversare radicală: e „un cerul nou și un pământul nou” care acum ne sunt încredințate și un angajament nou, o mărturiei nouă, o dorință de a construi o lume nouă, unde relația dintre noi este acum posibilă, cu adevărat.

d) Numai așa putem celebra Paștele Domnului! Suntem împreună liberi cu ceilalți, conștienți că suntem „poporul lui Dumnezeu”: este condiția Paștelui, pentru că acesta este Pesaḥ – „Paștele” nostru care este Viață. Oriunde am fi, cu oricine suntem, chiar dacă suntem singuri – nu izolați – fiind oameni înviați și suntem „fii” ai învierii: suntem bărbați și femei ai viitorului care locuiesc prezentul, temporar, ce durează un timp limitat.

Cristos a înviat!... Și noi vom învia!

sâmbătă, 23 noiembrie 2024

† Duminica a 34-a de peste an [B]: Domnul este rege pentru a ne da viață [24 noiembrie 2024]

Domnul este rege pentru a ne da viață

pr. Isidor Chinez  capelă, Adjudeni (24 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Daniel 7,13-14; Apocalips 1,5-8; Evanghelia Ioan 18,33b-37; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea de astăzi –  „Cristos Rege” – a fost instituită de papa Pius al XI-lea în 1925 cu ocazia celebrărilor Anului Sfânt, când în lume se răspândeau noi forme de putere: sunt regimurilor totalitare. Biserica voia să contrapună „împărăția Domnului”. Isus nu este regele universului în felul regilor sau împăraților, adică după logica lumii. Cristos proclamă „stilul” regalității sale, total diferit de cel al lumii. Papa a stabilit această sărbătoare voind să afirme solemn autoritatea lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a universului. Iniţial a fost fixată într-o duminică din luna octombrie. După ultima reformă liturgică, ea a fost reaşezată la încheierea anului bisericesc. Lecturile din această duminică au ca temă regalitatea Domnului, cerească și transcendentă [care trece dincolo de orizontul experienței și limitele ei]. Prima lectură constituie textul clasic al mesianismului apocaliptic: un „fiu al omului” care umblă pe nori și primește gloria de la Dumnezeu și autoritate veșnică asupra neamurilor: „cineva ca un fiu al omului venea pe norii cerului!” (Dan 7,13). Evanghelia relatează dialogul dintre Isus și Pilat, care se referă tocmai la natura regalității Domnului. Isus acceptă să fie numit rege în procesul dinaintea lui Pilat, numai că „împărăţia mea nu este din lumea aceasta. […] Dar acum împărăţia mea nu este de aici” (In 18,36). Regatul său nu aparține acestei lumi, chiar dacă începe în istorie devine definitiv în veșnicie. A doua lectură este un imn către Cristos care ne-a eliberat cu sângele său și se va întoarce pe norii cerului: „iată că vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns!” (Ap 1,7). Regalitatea lui Isus trece prin toate lecturile ce insistă asupra originii cerești a puterii sale. Domnul este rege pentru a ne da viață.

marți, 1 februarie 2022

† Întâmpinarea Domnului: Lumina care luminează oamenii [2 februarie 2022]


Lumina care luminează oamenii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 februarie 2022) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Bisericii ne invită să celebrăm astăzi sărbătoarea Prezentării lui Isus în templu. E o sărbătoare străveche în Orient care poartă numele de „întâlnire” (hypapanti, în greacă). Conform mărturiei lui Egeria (Peregrinatio Aetheriae) [relatează pelerinajele în locurile sfinte ale creștinismului] este sărbătorită deja la Ierusalim la mijlocul secolului al IV-lea: întâlnirea lui Isus în templu cu Simeon și Ana. În epoca romană, era o sărbătoare în cinstea zeului Pan: toată noaptea romanii  cutreierau străzile cetății cu torțe în mână. În anul 494, papa Gelasie I (492-496) a reușit să obțină abolirea acestei sărbători [Lupercalia] și să creștineze această sărbătoare făcând-o să coincidă cu Prezentarea lui Isus la templu. De aici tradiționala binecuvântare a lumânărilor înainte de Liturghie și procesiunea care, într-un fel, anticipează noaptea Paștelui. Lumânările purtate în procesiune amintesc de cuvintele bătrânului Simeon despre Cristos ca „lumină spre luminarea neamurilor”. Până astăzi această sărbătoare este celebrată cu solemnitate nu numai în Biserica Catolică, ci și în cea Ortodoxă și Anglicană. A fost numită până la recenta reformă a calendarului „Purificarea Mariei”, în care Maria, conform legii, a mers la templul din Ierusalim la patruzeci de zile după nașterea lui Isus, pentru a oferi Domnului pe întâiul născut împlinind ritualul purificării [e relatat în Evanghelia după Luca capitolul 2). Reforma liturgică din anul 1960 a readus sărbătorii titlul de „Prezentarea Domnului” pe care a avut-o la origine. Este celebrarea misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; este „sărbătoarea lumânărilor” deoarece lumina din mâinile noastre ne unește nu numai cu Maria și Iosif care urcă la templu, dar și cu Simeon și Ana care îl primesc pe pruncul Isus ca Mântuitor: este „lumină spre luminarea neamurilor”. Este o sărbătoare de credința și bucuria de a-l primi pe Domnul!

sâmbătă, 22 ianuarie 2022

† Duminica a 3-a de peste an [C]: Cuvântul lui Dumnezeu – Isus Cristos [23 ianuarie 2022]

Isus în sinagoga de la Nazaret.
 

Cuvântul lui Dumnezeu – Isus Cristos

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10; 1Corinteni 12,12-14.27 [forma prescurtată]; Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi este centrată pe valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, care nu este niciodată o simplă informație, dar este o chemare și o putere de acțiune în credincioși. Prima lectură relatează un episod emoționant din perioada post-exilică: e proclamarea și explicarea publică a Legii lui Dumnezeu care face o impresie puternică asupra celor întorși din exil. Evanghelia descrie începutul slujirii publice a lui Isus, caracterizată prin investirea Cuvântului: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”. A doua lectură reprezintă portretul fidel al comunității creștine, născută tocmai din eficacitatea Cuvântului: „Voi sunteţi trupul lui Cristos”.

sâmbătă, 20 noiembrie 2021

† Cristos, Regele Universului [B]: Cristos Rege – martor al adevărului [21 noiembrie 2021]

 


pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (21 noiembrie 2021) 

Lecturi: Daniel 7,13-14;  Apocalips 1,5-8; Evanghelia Ioan 18,33b-37; lecturi biblice

Omilie

Lunga serie de duminici din „timpul de peste an” se încheie cu solemnitatea lui Cristos Regele universului. Este încoronare a anului liturgic. Biserica nu ne propune relatarea unei teofanii strălucitoare, ci scena sfâșietoarelor pătimii după sfântul evanghelist Ioan, în care Isus este umilit și înlănțuit în fața lui Pilat, reprezentantul imperiului roman. Ceea ce contează este dialogul celor doi oameni, Pilat și Isus. „Tu eşti regele iudeilor?”, îi sune Pilat. Domnul încearcă să intre în relație cu el și îi răspunde: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Însă, pentru a evita neclaritățile și îndoielile, adaugă imediat: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta!” Totul se schimbă cu aceste cuvinte. Este necesar să stabilim în ce constă această regalitate? Care sunt obiectivele sale? Prin ce mijloace ar trebui instaurată şi exercitată regalitatea? Trebuie să o înțelegem și să afirmăm sensul limpede și clar. Contează adevărul: a slujit adevărul, a mărturisit despre adevăr, despre Tatăl, despre viața veșnică, despre moarte. Lecturile din această duminică au ca temă căutarea adevărului, ca expresie a regalității lui Isus.

miercuri, 10 iunie 2020

† Trupul și Sângele Domnului [A]: Isus, „pâinea vieții”, pentru oamenii păcătoși [11 iunie 2020]

„Eu sunt cu tine!”
Isus, „pâinea vieții”, pentru oamenii păcătoși
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (11 iunie 2020)
 Lecturi: Deuteronomul 8,2-3.14b-16a; 1Corinteni 10,16-17; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi 

Omilie

Celebrăm astăzi marele dar făcut de Domnul omenirii și Bisericii: Trupul şi Sângele lui Cristos. Centrul vieții creștine este Cristos însuși. Ori Euharistia este acest minunat sacrament în care este prezent Isus Domnul prin misterul pascal. El este așadar inima întregii Biserici. Printre acuzele împăraților romani împotriva primilor creștini pentru a-i condamna la moarte era teofagia (din greaca antică Theòs [Θεός] – Dumnezeu și phagein [φαγεῖν]a mânca), adică „alimentația cu Dumnezeu”, „mâncarea lui Dumnezeu”. Referindu-se la sfânta Liturghie, în care creștinii se hrăneau cu trupul și sângele lui Isus, vechii romani vedeau în acest ritual cutremurător amintirea cultelor din timpuri străvechi în care erau jertfe umane frecvente.

vineri, 5 iunie 2020

† Sfânta Treime [A]: Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine [7 iunie 2020]

Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (7 iunie 2020)   
Lecturi: Exodul 34,4b-6.8-9; 2Corinteni 13,11-13; Evanghelia Ioan 3,16-18; lecturi
Omilie

Astăzi este sărbătoarea lui Dumnezeu – Sfânta Treime. Creştinii din Occident celebrează misterul lui Dumnezeu unul şi întreit, de trei ori sfânt. Dumnezeu este comuniune de iubire – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – o comuniune care nu rămâne închisă în sine ci deschisă tuturor oamenilor chemaţi să-i răspundem la iubirea sa. Dumnezeu este pentru noi iubire! Așa ne-a iubit pe noi Domnul, trimițându-l pe Isus. Este misterul iubirii și milostivirii pe care oamenii nu reușesc să-l dezlege; nici chiar profeții…

sâmbătă, 16 mai 2020

† Duminica a 6-a a Paştelui [A]: Isus promite Duhul iubirii [17 mai 2020]

Isus promite Duhul iubirii 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 mai 2020)   
Lecturi: Faptele Apostolilor 8,5-8.14-17; 1Petru 3,15-18; Evanghelia Ioan 14,15-21; lecturi 

Omilie


În duminica de astăzi Isus promite pe Duhul Sfânt. De fapt, Duhul, pe care îl promite Domnul, vine de la Dumnezeu Tatăl: este Spiritul iubirii. Cristos îl roagă pe Tatăl să-l trimită pe Duhul Sfânt asupra Bisericii ca „apărător”, să-i protejeze în lupta cu lumea potrivnică și cu adversarul [care înseamnă în ebraică „acuzator în judecată”, „cel care se opune”, adică Satana]. Duhul susține Biserica, consolând-o: îi luminează și îi conduce pe apostolii în menținerea vie a „memoriei” lui Cristos amintind toate câte li s-a spus și au fost făcute. Celebrarea constă în Isus care este iubit: „dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele”. Aceasta este în centrul creștinismului: să-l iubim pe Domnul înviat. El se roagă Tatălui să-l trimită pe Duhul Sfânt asupra Bisericii.

joi, 5 decembrie 2019

Vegheați! Cristos va veni din nou



 Judecata finală.
Ca să-i împiedice pe ucenici să-l întrebe despre mo­mentul venirii sale, Isus a spus: Despre ziua și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul (Mt 24,36). Vouă nu vă este dat să cunoașteți timpu­rile sau momentele (Fap 1,7). El ne-a ascuns aceasta ca să veghem și ca fiecare dintre noi să considere că aceasta ar putea avea loc în timpul vieții sale. Dacă ar fi revelat timpul când va veni, venirea sa ar fi fost ceva banal, iar popoarele și veacurile, când s-ar fi descoperit, nu l-ar mai fi dorit. El a spus că va veni, dar nu a spus când va veni și, astfel, toate generațiile și toate veacu­rile îl așteaptă cu nerăbdare.

Deși Domnul a indicat semnele venirii sale, totuși nu se poate înțelege clar termenul lor; căci aceste semne, într-o schimbare continuă, au venit și au trecut și du­rează și acum. Venirea sa ultimă este, de fapt, asemă­nătoare celei dintâi.

Căci așa cum drepții și profeții îl așteptau, consi­derând că el va apărea în timpul lor, la fel, astăzi, orice credincios dorește să-l primească în timpul său, pentru că el nu a făcut cunoscută cu claritate ziua venirii sale. El, căruia îi sunt supuse numerele și timpurile, voia mai ales să nu se creadă că este supus unei constrângeri sau unui ceas. Cum putea să-i fie ascuns lui ceea ce el însuși a stabilit, el care a descris și semnele venirii sale? A scos în evidență aceste semne pentru ca, încă din prima zi, toate popoarele și veacurile să considere că venirea lui Cristos ar avea loc în timpul lor.

Vegheați, pentru că, atunci când trupul doarme, sun­tem dominați de natură, iar activitatea noastră nu mai este condusă de voință, ci de impulsul naturii. Și când asupra sufletului domnește o grea toropeală, cum ar fi meschinăria și tristețea, atunci este dușmanul cel care îl domină și îl determină să facă ceea ce nu vrea. Forța domină natura, iar dușmanul sufletul.

De aceea, vegherea pe care a poruncit-o Domnul nostru este prescrisă pentru ambele: pentru trup, ca să nu cadă într-un somn adânc, și pentru suflet, ca să nu cadă în toro­peală și timiditate, după cum spune Scriptura: Drepți­lor, fiți vigilenți (cf. 1Cor 15,34); și: Când mă trezesc, tot lângă tine sunt (Ps 138[139],18); și încă: Nu cedați obo­selii! De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm (cf. 2Cor 4,1). 

[Sfântul Efrem, diacon, Comentariu asupra Diatesaronului, cap. 18, 15-17: SCh 121, 325-328; sursă: http://www.ibreviary.com/].


vineri, 1 martie 2019

† Duminica a 8-a de peste an (C): Faptele creștinului [3 martie 2019]

 
După roadele sale îi veți conoaște...
Faptele creștinului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 martie 2019)
 
Lecturi: Ben Sirah 27,4-7; 1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi

Omilie

Textele biblice din această duminică ne invită să folosim cuvinte frumoase pentru că „rodul pomului arată îngrijirea lui” (Sir 27,6). Isus, Învățătorul, ne poartă spre înțelepciune: „orice pom se cunoaşte după fructele proprii” (Lc 6,44) și ne invită la coerență, adică la legătura strânsă dintre credință și fapte. Cristos ne învață să judecăm nu după aparențe, ci după manifestarea faptelor. Apostolul Paul ne cere să fim statornici în credință în învierea Domnului că moartea a fost învinsă de viață.


sâmbătă, 2 februarie 2019

† Duminică a 4-a de peste an (C): Profetul predică despre iubirea lui Dumnezeu [3 februarie 2019]

Isus este dus pe colina pe care este construit Nazaretul și se încearcă să-l arunce jos.
Profetul predică despre iubirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 februarie 2019)
Lecturi: Ieremia 1,4-5.17-19; 1Corinteni 13,4-13; Evanghelia Luca 4,21-30; lecturi

Omilie

La această liturghie, Isus învață așa cum învăța în sinagoga din Nazaret. Să avem umilința de a-l asculta. Textele biblice din această duminică vorbesc despre profetul care spune despre iubirea lui Dumnezeu ce s-a revelat.



În prima lectură luată din Cartea lui Ieremia (Ier 1,4-5.17-19) prezintă chemarea profetului în zilele regelui Iosia în anul 628 î.C. Ieremia era originar din Anatot, o localitate situată la şase kilometri de Ierusalim. Tatăl său, Helkia, era preot. Dar de vreo trei secole această familie nu mai putea îndeplini funcţiile preoţeşti. Asupra ei atârna un blestem, fiindcă se trăgea din preotul Abiatar, care luase parte la complotul împotriva regelui Solomon (cf. 1Rg 2,26-27). Din această familie izolată, excomunicată, suspendată de la cele divine – cum s-ar zice astăzi – Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia încredinţându-i misiunea de profet. Domnul nu cere, nici nu propune, ci cheamă, alege pe cine vrea. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare” (v. 5). Nu numai pentru Israel, dar pentru toate popoarele păgâne să vorbească în numele lui Dumnezeu, să-i educe la credință. În inima tânărului era o dramă cumplită. Ieremia nu era un om dur, violent, pus pe ceartă. Era o fire delicată, blândă, paşnică, timidă, un visător, un poet, un romantic, îndrăgostit de patria sa, de religia sa, de țara sa, şi tocmai el a fost trimis să tune şi să fulgere, să arunce toate nelegiuirile în faţa puternicilor lumii: a regilor, dregătorilor, preoţilor, întregului popor, să vestească nenorocirile şi dezastrele care vor veni. Este constrâns de misiunea sa de profet. Este excomunicat (Ier 36,5), persecutat chiar de concetățenii săi din Anatot (Ier 11,18-12,6), denunțat de rudele și prietenii săi (Ier 11,6; 18,18.22; 20,10). Nu putea să întemeieze o familie cu femeia iubită (Ier 16,1-13). Este luat în râs, izolat, prigonit, insultat, lovit, ameninţat. Era doar treizeci de ani până în timpul în care oraşul Ierusalim avea să fie asediat iar poporul purtat în exil. Ieremia i-a chemat la convertire. Poporul ar fi voit să audă din gura lui cuvinte de laudă și apreciere, măgulitoare să le gâdile urechile lor, nu dojeni, reproşuri, nenorociri. Misiunea sa de profet este de a fi vocea lui Dumnezeu. Va trebui să spună cuvintele Domnului, chiar dacă ele nu sunt pe plac. Va trebui să vorbească fără teamă, cu riscul vieții. În acest mediu ostil, Dumnezeu i-a promis că va fi totdeauna cu el. „Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te învingă, căci eu sunt cu tine, ca să te scap” (v. 19). Este încrederea că Domnul îl va ajuta în viață, cu toate greutățile și necazurile sale. Dumnezeu este de partea sa, „căci eu sunt cu tine […] ca să te scap” (v. 19). Aceste cuvinte exprimă iubirea lui Dumnezeu față de om și curajul de a accepta misiunea dificilă și dureroasă de profet incomod. Ca și Isus.

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

† Botezul Domnului (C): Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om [13 ianuarie 2019


Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 ianuarie 2019)
Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi

Omilie


Săptămâna trecută a fost sărbătorită Epifania Domnului, cuvânt care înseamnă „manifestare” sau „revelaţie”. Cristos apare lumii întregi prin vizita magilor. Astăzi celebrăm botezul lui Isus în Iordan de către Ioan Botezătorul. O altă manifestare. Ioan anunță venirea aceluia care aduce mântuirea lumii: Cristos Domnul. Vestește prezența lui Dumnezeu în om: a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt prin botez.

vineri, 21 decembrie 2018

† Duminica a 4-a din Advent (C): Bucuria lumii este adusă de Maria [23 decembrie 2018]


Bucuria lumii este adusă de Maria
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 decembrie 2018)

Lecturi: Miheia 5,1-4a; Evrei 10,5-10; Evanghelia Luca 1,39-45; lecturi 

Omilie

Este ultimă duminică din Advent. Timp de așteptare a Domnului care vine. Maria, mama lui Isus, este plină de bucurie când o vizitează pe Elisabeta. Ioan Botezătorul tresaltă în sânul mamei. Textele biblice ne fac să intrăm în misterul Crăciunului dezvăluindu-ne ce este în spate, adică de unde își au originea faptele și semnele Crăciunului: vestirea îngerului într-o familie de la Nazaret, vizita Mariei, ieslea Betleemului, păstorii, steaua, magii.



miercuri, 7 noiembrie 2018

Nu-mi voi retrage iubirea de la el


Cristos apare lui Paul pe drumul Damascului.

 „Dacă vor călca orânduirile mele *
    şi nu vor păzi poruncile mele,
atunci îi voi pedepsi cu varga pentru păcatul lor *
    şi cu biciul pentru nelegiuirile lor.

Dar nu-mi voi retrage iubirea de la el *
    şi fidelitatea mea nu va înceta.
Nu-mi voi călca legământul *
    şi nu voi schimba ceea ce a ieşit de pe buzele mele”.

(Psalmul 89,32-35).

joi, 2 august 2018

Mare este iubirea ta, o, Doamne!


Fața lui Cristos (1495) - de Leonardo da Vinci.
Mare este iubirea ta, o, Doamne!
Tu ai nevoie de oameni
pentru a te face cunoscut,
și îți lărgești acțiunea ta 
și cuvântul tău divin
încât să face și să vorbești ca persoană
nici perfectă nici mai bună decât alții.

Mare este iubirea ta, o, Doamne!
Nu ai teamă de fragilitatea noastră
și nici de păcatul nostru:
ți l-ai însușit,
pentru că dacă ar fi a noastră viața ta
ni-ai fi vindecat de orice rău.

Mare este iubirea ta, o, Doamne!
Încă reînnoiești alianța ta
datorită celui care între noi frânge Pâinea vieții,
celui care pronunță cuvintele iertării,
celui care face să răsune anunțul evangheliei,
celui care se face slujitorul fraților,
martorii iubirii tale infinite
care fac vizibilă Împărăția.
Te rugăm, o, Dumnezeule:
fă ca aceste persoane
să continuie mereu!

(sursă: www.catechistaduepuntozero.it; tradus din limba italiană pr. Isidor Chinez).

sâmbătă, 12 mai 2018

† Duminica a 7-a a Paştelui (B): Rugăciunea celor ce au nevoie să fie iubiți de Domnul [13 mai 2018]

Rugăciunea celor ce au nevoie să fie iubiți de Domnul

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 mai 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26; 1Ioan 4,11-16; Evanghelia Ioan 17,11b-19; lecturi 

Omilie


Această duminică poate fi numită duminica rugăciunii. Se situează în perioada când apostolii, după îndemnul lui Cristos, aşteptau venirea Duhului Sfânt, fiind stăruitori în rugăciune cu Maria, Mama lui Isus.

În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 1,15-17.20a.20c-26) ne arată pe apostoli rugându-se pentru ca Dumnezeu să-l arate pe cine voiește să-l înlocuiască pe Iuda Iscarioteanu. Propunerea lui Petru ca numărul apostolilor să fie completat cu doisprezece a fost bine primită toți apostolii, cu Maria şi alţi discipoli: „mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane” (v. 15). În puține cuvinte Petru a fixat calitățile cerute pentru a fi apostol: să fi fost aproape de Isus, „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi” (v. 22), pentru că învierea din morți este mesajul cel nou adresat oamenilor. Comunitatea a prezentat doi candidaţi: pe Iosif, numit şi Iustus, şi pe Matia. Se roagă Domnului să-l arate pe cel ales. Au tras la sorţi, şi astfel, a fost ales Matia. În mentalitatea epocii tragerea la sorți este a pune alegerea în mâinile lui Dumnezeu, unicul arbitru al alegerii pentru că este singurul cunoscător al inimilor. Glasul lui Matia s-a adăugat la ceilalți unsprezece martori ai Domnului proclamând vestea lumii întregi că Isus a înviat cu adevărat.

miercuri, 2 mai 2018

Cristos este chipul substanţial al Tatălui


Sfântul Atanasie (295-373).

„Dacă Cristos nu ar fi fost chipul substanţial al Tatălui, nu ar fi fost Dumnezeu decât, ca să zic aşa, prin participare, nu ar fi putut niciodată îndumnezei pe nimeni; pentru că el însuşi nu ar fi fost decât o fiinţă îndumnezeită. Cine are un lucru luat împrumut nu poate, de fapt, să facă parte altuia de el, întrucât ceea ce posedă nu este lucrul său, ci proprietatea donatorului, şi pomana pe care a primit-o nu serveşte decât să acopere lipsa goliciunii proprii” (Sfântul Atanazie, De synodis, 51).

Sfântul Atanasie (295-373) este figura cea mai dramatică şi mai impresionantă a părinţilor Bisericii; îndârjit apărător al dreptei credinţe în timpul marii crize ariene, imediat după conciliul de la Niceea. Este un mare luptător înălţat la vârsta de treizeci şi trei de ani la prestigiosul scaun episcopal din Alexandria.

vineri, 12 ianuarie 2018

A-l urma pe Cristos

Cristos apare lui Paul pe drumul Damascului.
„A-l vesti pe Cristos înseamnă
a arăta că a crede în el și a-l urma
nu este numai un lucru adevărat și corect,
ci și frumos,
capabil să umple viața cu o nouă strălucire
și cu o bucurie profundă,
chiar și în mijlocul încercărilor.
În această perspectivă,
toate expresiile de frumusețe autentică
pot să fie recunoscute ca o cale
ce conduce la întâlnirea cu Domnul Isus”.

(papa Francisc, Evangelii gaudium, nr. 167).

joi, 9 martie 2017

Cunoașterea Domnului și milostivirea sa...


Acum, ai înțeles că Isus te iubește?

Când credinciosul în ascultare începe propriul drum de cunoaştere a Domnului, cunoaşte înainte de toate milostivirea sa, sentiment al unui tată (hesed) cu măruntaie de milostivire (rechem - rachamim), iubire viscerală mereu fidelă care nu dispare niciodată, chiar şi atunci când credinciosul sau comunitatea creştină în ansamblul său ajung să contrazică iubirea lui Dumnezeu până la ruperea alianţei. Da, comportamentul milostiv al lui Dumnezeu (cf. Ez 18,23; 33,11).


Această cunoaştere a iubirii milostive a lui Dumnezeu ne-a fost dată pe deplin de Isus, Fiul care ni l-a relatat pe Dumnezeu (exeghésato, în In 1,18): El care, răstignit, a voit să fie „numărat printre cei păcătoşi” (Is 53,12; Lc 22.37), cum a trăit mereu, ajungând la ei în îndepărtarea lor. Pentru aceasta Paul cu uimire şi prin experienţă pastorală va putea să vestească: „Pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” şi „duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu” (Rom 5,8.10). Aceasta este milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi pe care trebuie să o cunoaştem şi să o experimentăm, pentru a deveni noi înşine bărbaţi şi femei ai milostivirii faţă de ceilalţi.

(Enzo Bianchi; sursă:http://www.ercis.ro).

duminică, 10 aprilie 2016

Cântece pascale... [audio]

 
Un colaj de cântece pascale interpretate de
Bianca Țâmpu, Mădălina Petrache și Gabriel Carnariu, acompaniament la vioară de Bogdan Nour.