Să crești îți ia o viață...

Ignazio Silone (1900-1978).

„Să crești îți ia o viață, dar pentru a îmbătrâni ajunge o noapte”. (Ignazio Silone).

Ignazio Silone este un pseudonim a lui Secondo Tranquilli.  A fost scriitor, ziarist, politician, eseist și dramaturg italian. S-a numărat printre intelectualii italieni mai cunoscuți și citiți în Europa și în lume. Romanul său celebru este Fontamara, emblematic pentru denunțarea condiției sărăciei, a nedreptății și opresiunii sociale. 

 

În dialogul nu există învinși, ci numai câştigătorii

Zygmunt Bauman - unul dintre cei mai influenţi sociologi ai secolului al XX-lea.

„Intrând într-un dialog înseamnă că 

ai depăși pragul de oglindă, 

arăți că înveți să te îmbogățești 

din diversitatea altuia.   

În dialogul nu există învinși, 

ci numai câştigătorii”. 

(Zygmunt Bauman [1925- 2017]).

E bine să mori pentru ceea ce crezi...

„E bine să mori pentru ceea ce crezi; cine are frică moare în fiecare zi, cine nu are teamă să moară moare o singură dată” (Paolo Borsellino).

Paolo Borsellino (1940-1992) a fost un magistrat italian anti-mafia, asasinat la 19 iulie 1992 în Palermo cu o mașină capcană, la mai puțin de două luni după colegul său Giovanni Falcone (1939-1992).

Dăruirea noastră totală...

În zăpadă [Genre Scene] de Konstantin Makovsky (1839-1915).
Neliniștea de pe fața ei așteptănd ca fratele său să se trezească.

„Știu, Dumnezeul meu:  
mai mult voiești,
mai mult dorești”.


„Numai dăruirea noastră totală 
se poate numi iubire”.

(sfânta Tereza de Lisieux).

Cuvinte celebre...

„Dacă Dumnezeu e cu noi,

suntem majoritatea”.

(sfântul Ioan Bosco).

„Într-adevăr toate sunt bune și splendide

pentru că totul este adevărat”. 

(Feodor Dostoievski, Frații Karamazov).

În ceasul morții Isus este acolo, lângă noi

„În ceasul morții,

chiar dacă nu este niciunul

care să amintească de noi,

Isus este acolo, lângă noi”

(papa Francisc).

(sursă: https://twitter.com/TV2000it/status/923096844779114496).

Evanghelia nu este concentrică, ci e excentrică...

„Creștinismul nu este o formă de autorealizare. Isus nu este un nascisist[1]. Evanghelia presupune ca eu să renunț la mine însumi, ca inima mea să nu se plece numai spre mine însumi și ca eu să accept posibilitățile izvorâte din noua mea orientare spre ceva în afară de mine. Evanghelia nu este concentrică [= care au același centru], ci este excentrică [= situat departe de centru, care nu se găsește în centrul]”. (Cox H., La svolta ad Oriente, Brescia 1978, 97).

---

[1] Narcisismul este o tulburare psihologică a personalității umane care se manifestă prin egoism, vanitate, dragoste exagerată, patologică, pentru propria persoană. Termenul narcisism a fost introdus de Havelock Ellis (mai târziu a fost dezvoltat de Freud în cartea din 1914 On Narcissism) după Narcis, care, în mitologia greacă, era un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope și al râului Cephios. Narcis era un tânăr care s-a îndrăgostit patologic de propria reflexie din apă. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Narcisism).

Să redevii copil

Crăciunul - 

de Nicolae Vermont (1866-1932), Romania.

„Este bine să revii uneori copil

și nu este nici un moment mai bun

decât la Crăciun,

când atotputernicul său fondator

era un prunc”.

(Charles Dickens [1812-1870]).

(sursă:https://it.zenit.org/).

În interiorul sufletului...

„Există un spectacol mai mare decât marea: este cerul.

Există un spectacol mai mare decât cerul: este în interiorul sufletului omului”.

(Victor Hugo [1802-1885]).

Crezând în speranță

„Crezând în speranță,

crescând în speranță,

respirând în orice moment parfumul

și frumusețea speranței”.

Sri Chinmoy (1931- 2007).

Un foc de iubire...



Sfântul Paul al Crucii (1694-1775)

„Aş vrea să vă spun lucruri mari,

dar cine nu iubeşte, nu ştie să vorbească despre iubire:
acesta este un limbaj care este învăţat numai de iubire!
Aş vrea să fiu cu totul un foc de iubire;
mai mult, mai mult: aş vrea să ştiu să cânt în focul iubirii
şi să arăt marile milostiviri
pe care Iubirea necreată le revarsă în sufletele noastre.
Aş vrea să fim cuprinşi de un foc al carităţii aşa de mare,
încât cel care trece pe lângă noi să ardă,
şi nu numai cel care trece pe alături,
dar chiar şi popoarele îndepărtate,
limbile, naţiunile, triburile şi, într-un cuvânt, toate creaturile,
până ce cu toţii vor cunoaşte şi iubi supremul Bine”.

 

(Sfântul Paul al Crucii [1694-1775], preot, fondator al pasioniștilor, Scrisoarea 1, 296, 315).

Gândul zilei

„Nu vreau să fiu un geniu,
am destule probleme încercând să fiu om”

„Succesul nu este greu de obţinut.
Greutatea este să-l meriţi”.

„În adâncurile iernii,
am învăţat că în mine este o vară invincibilă”.

(de Albert Camus).

Omul este cel care se roagă...

În rugăciune...

Omul e un animal care se roagă la ceva.

Caută un model ideal.
Şi uneori nimereşte, alteori, nu.
Cei care au descoperit modelul ideal
şi succesiunea fenomenului din el sunt creştinii.
Creştinismul nu poate fi identificat
cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.
Creştinismul este pur şi simplu.

Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm.

Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul.
Noi suntem creştini fără să vrem.
Şi când suntem atei suntem creştini:
că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.
Creştinismul nu e ideologie,
că atunci se aseamănă cu marxismul.

Religia e expresia unui mister trăit,

ori ideologia e ceva construit.
A fi creşti înseamnă a coborî

Absolutul la nivel cotidian.

Numai sfinţii sunt creştini absoluţi.
Altminteri, creştinismul, gândit real,
e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

Suveran faţă de natură,

supus divinităţii,
nemuritor şi liber
prin depăşirea extramundană a condiţiei sale
– acesta este omul creştin.


(Cugetări memorabile – de Petre Tutea; Licenţă Biblioteca Electronică; Versiunea I, 1999;
Copyright © Radu Iliescu – Biblioteca Electronică).

Trei fețe

Copilul râde:

„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”

Tânărul cântă:

„Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea!”

Bătrânul tace:

„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

 

de Blaga Lucian, Poezii.