† Duminica a 27-a de peste an [A)]: „Piatră unghiulară” a comunității [4 octombrie 2020]

„Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!” (Mt 21,38).

 „Piatră unghiulară” a comunității

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (4 octombrie 2020)         

Lecturi: Isaia 5,1-7;  Filipeni 4,6-9; Evanghelia Matei 21,33-43; lecturi

Omilie

Astăzi Cuvântul Domnului ne prezintă vița-de-vie ca simbol al casei lui Israel. Profetul vorbește despre așteptările Domnului. Semnificația este destul de clară: via lui Dumnezeu – aleasă și îngrijită de el cu toată atenția – dezamăgește. Este cântecul iubirii înșelate. Domnul este forțat să se lase de viticultură abandonând podgoria? Nu. „A aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă”. Atunci Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său: Isus Cristos. În parabola evanghelică este un detaliu important: „via o va da în arendă altor viticultori”. Este via, adică Împărăția lui Dumnezeu. Domnul vrea mântuirea omului. Pentru aceasta el înlocuiește slujitori nedemni cu alți lucrători, după ce respinge pe primii destinatari, adică evreii. Nu distruge via. Câte roade va da via, toate sunt depuse în mâna lui Dumnezeu. Paul în lectura a doua schițează în linii mari comunitatea din Filipi: ei sunt viticultorii. Creștinul trebuie să-și întoarcă mintea și inima spre Domnul. Dumnezeu nu este indiferent la istorie mântuirii. Liturgia de astăzi ne oferă descrierea modului în care acționează Dumnezeu în această situație: este „piatră unghiulară” a comunității. Domnul se îngrijește de omenire ca un viticultor de via sa și speră să aducă roade!

În inima Bisericii, eu voi fi iubire [Sfânta Tereza a Pruncului Isus, călugăriță]

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873 – 1897).

De vreme ce aspirațiile mele imense erau pentru mine un martiriu, m-am îndreptat spre scrisorile sfân­tului Paul pentru a găsi în ele, în sfârșit, un răspuns. Ochii mi-au căzut din întâmplare pe capitolele 12 și 13 din Scrisoarea întâi către Corinteni și am citit, în primul capitol, că nu toți pot fi, în același timp, apostoli, profeți și învățători și că Biserica se compune din diferite mădulare și că ochiul nu poate să fie, în același timp, mână. Desigur, un răspuns clar însă încă nu potolea dorințele mele și încă nu aveam pace.

Am continuat citirea și nu mi-am pierdut cumpătul. Astfel, am găsit o frază care mi-a dat ușurare: Voi însă căutați darurile cele mai bune. Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată (1Cor 12,31). De fapt, Apostolul declară că și carismele cele mai bune sunt nimic fără dragoste și că însăși dragostea este calea cea mai perfectă ce conduce cu siguranță la Dumnezeu. În sfârșit, găsisem pacea.