† Duminica a 23-a de peste an [B]: Deschide larg inima [5 septembrie 2021]

Effatà! 

Deschide larg inima

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 august 2021) 

Lecturi: Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi vorbește despre tema suferinței, a bolii și a sărăciei Prima lectură se deschide cu un strigăt de bucurie menit să zdruncine amorțeala și neîncrederea celor pierduți cu inima: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui”. Domnul vine să schimbe condiția oamenilor: din umili, surzi și muți, să devină un popor ascultător. Evanghelia prezintă minunea vindecării unui surdo-mut: Effatà, adică deschide-te! A doua lectură reafirmă că Dumnezeu, în Isus, a luat partea săracilor: „Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii […] ca moştenitori ai împărăţiei?” Cere să primești săracul pentru că Dumnezeu însuși s-a apropiat de umanitatea sa, în Isus.

† Duminica a 27-a de peste an [C]: Să avem grijă de credința în Dumnezeu [6 octombrie 2019]

„Plantează-te în mare!”

Să avem grijă de credința în Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (6 octombrie 2019)     

Lecturi: Habacuc 1,2-3; 2,2-4; 2Timotei 1,6-8.13-14; Evanghelia Luca 17,5-10; lecturi

Omilie

Liturgia de astăzi pune în evidență aspectul fondamental al vieții creștinului: credința ce ne face puternici și răbdători în fața suferințelor și persecuțiilor, ne face să înțelegem care este voința lui Dumnezeu cu noi și s-o realizăm, lăsându-ne iluminați de adevărurile descoperite și să le trăim. Lecturile biblice ne invită să avem grijă de credinţă în Dumnezeu şi de a fi slujitorii Domnului dezinteresaţi şi umili.

† Duminica a 32-a de peste an (B): Dăruire și încredere [11 noiembrie 2018]

Obolul vădurei.

 Dăruire și încredere

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 noiembrie 2018)

 

Lecturi: 1Regilor 17,10-16; Evrei 9,24-28; Evanghelia Marcu 12,38-44; lecturi

Omilie

Cele trei lecturi biblice din această duminică au un punct comun: toate trei vorbesc despre dăruire. Noi nu am venit la Liturghie pentru a ne vedea, dar pentru a dărui totul Domnului. Am auzit mărturia a doua femei sărace – o păgână și o fiică a lui Israel – care a dat tot ce avea pentru a putea trăi: dăruiește tot. Iată două exemple în această zi în care îl sărbătorim pe cel care a renunțat la propria sa viață – Isus Cristos, marele preot. 

Tishbe, satul lui Ilie, aproape de valea Chorath (pârâul Cherit).

Prima lectură luată din Cartea Regilor (1Rg 17,10-16) ne vorbește despre profetul Ilie, din Regatul de Nord cu capitala la Samaria. După anunțul secetei (1Rg 17,1) și chemarea din partea lui Dumnezeu lângă pârâul Cherit (la nord de Tișbe, satul natal a lui Ilie, în Transiordania), Ilie trebuie să fugă de mânia reginei Izabela, soția lui Ahab [prin 870 î.C.], într-un teritoriul păgân, retrăgându-se în Fenicia [în regiunea Tirului și Sidonului], o țară mai fertilă decât Israelul. A fost mânat până la Sarepta, oraș fenician, aproape de coasta Mediteranei, la 15 km la sud de Sidon, țara din care provenea Izabela, dușmană declarată a lui Dumnezeu și, deci, a lui Ilie. Este „consumat de zel pentru Domnul” în lupta dramatică împotriva păgânismului cananeu – cultul lui Baal, zeul fertilității și al ploii – ce contamina religia poporului evreu. Era în timpul foametei. Întrând în cetate, găsește acolo o văduvă săracă strângând vreascuri pentru că voia să-și facă o turtă dintr-o mână de făină și un pic de ulei pentru ea și fiul său. Dar la cererea profetului, face un salt de credință. Căci „Ilie i-a zis: «Nu te teme, mergi […]! Dar fă pentru mine o turtă mică  […] şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău! Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Vasul cu făină nu se va termina şi urciorul cu untdelemn nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie peste faţa pământului’»” (vv. 13-14). Ea dă totul și se încredințează lui Dumnezeu. Această înmulțire miraculoasă a făinii și a uleiului este răsplata pentru atitudinea plină milă pe care o femeie săracă i-o arată omului lui Dumnezeu. Minunea se împlinește. Profetul este salvat de la moarte de generozitatea unei văduve păgâne foarte sărace. Pentru sfinții părinți, această văduvă este modelul păgânilor chemați la credință.

† Duminica a 30-a de peste an (B): Să vedem lumina [28 octombrie 2018]

Cristos vindecă un orb - de Carl Heinrich Bloch.

 Să vedem lumina

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (28 octombrie 2018)

Lecturi: Ieremia 31,7-9; Evrei 5,1-6; Evanghelia Marcu 10,46-52; lecturi

Omilie

În această duminică suntem invitați să medităm asupra luminii lui Cristos ce ne dă speranţă pe drumul vieţii. Isus, marele preot, celebrează Euharistia. Să alergăm la dânsul ca niște deportați din Babilon și să ne dea credință așa cum a avut-o orbul. Atunci, luminați de Cristos, îl vom urma pe cale.

Prima lectură luată din cartea profetului Ieremia (Ier 31,7-9) este scrisă după ce Ierusalimul a fost distrus de către babilonieni în anul 586 înainte de Cristos și poporul exilat. Un moment tragic, de disperare, un timp de viață grea, dar și de căutare sinceră a Domnului, care vine în întâmpinarea poporului. După ce anunțase prăbușirea lui Israel și soarta „rămășiței” lui Iacob (cf. Ier 30,1-22), profetul dă semne de speranță: contemplează călătoria de reîntoarcere în țară. Este „cartea mângâierii” (cf. Ier 30-31 şi cap. 32-33), în care este descrisă grija părintească pe care o are Dumnezeu față de poporul său exilat în Babilon. Domnul nu abandonează poporul. Trimite profeți pentru a-l consola. „Strigaţi de bucurie pentru Iacob, chiuiţi de veselie pentru conducătorul neamurilor! Faceţi să se audă «Aleluia!» şi spuneţi: «Doamne, mântuieşte-l pe poporul tău şi pe restul lui Israel!»” (v. 7). Este vestea de speranță a lui Ieremia celor căzuți în sclavie [Samaria încă din anul 721 î.C.] și a celor din Iuda distrus și exilat în Babilon [în anul 586 î.C.]. Întoarcerea din exil este văzută ca pe un nou exod și ca o nouă trecere prin pustiu. Cum să nu fie fericit poporul căruia i-a fost adresate astfel de cuvinte! „Îi aduc înapoi […] din colţurile pământului; printre ei sunt orbi, şchiopi, femei însărcinate şi care nasc: o mare adunare se întoarce aici” (v. 8). Dar profetul privește dincolo de dezastrul care îl apasă. Înțelege că, dacă poporul stă ferm în credință, Dumnezeu îl va elibera. Va fi un timp de bucurie: orbii vor vedea, șchiopii vor umbla. Domnul nu poate să abandoneze poporul căci „eu voi fi un tată pentru Israel” (v. 9). Este un suveran milostiv în care toate creaturile pot să se încreadă, mereu gata să intervină în favoarea celui care recunoaște infinita sa iubire de tată.

† Duminica a 23-a de peste an (B): Gloria lui Dumnezeu [9 septembrie 2018]

Gloria lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 septembrie 2018)

Lecturi: Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi

Omilie

Cele trei lecturi din această duminică ne anunță o veste bună. Ele ne vorbesc de o transformare a omului. Cristos vine noi prin Euharistie, pentru a ne deschide inimile ca eu să aud cuvântul său.

Astăzi ascultând prima lectura – textul este din profetul Isaia  (Is 35,4-7) – mă surprinde două cuvinte și mă șochează: „răzbunarea Domnului” și „răsplata lui Dumnezeu”. Profetul îi îndemnă pe cei slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! Vine răzbunarea, răsplata lui Dumnezeu! El vine şi vă va mântui” (v. 4). Vrea să spună că revanșa lui Dumnezeu este de a ne salva pe noi toți. Isaia, cu opt secole înaintea lui Cristos, prevesteşte Israelului timpurile viitorului Mesia, cu imagini pline de poezie. Tot restul este promisiuni: ochii orbilor văd, urechile surzilor aud, şchiopul umblă, muții vorbesc: „atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba celui mut va striga de bucurie” (vv. 5-6). Aceste timpuri sunt caracterizate de minuni. Deschiderea ochilor și urechilor înseamnă a da adevărata cunoaștere spirituală și convertire a inimii în ascultarea cuvântului Domnului. Îndemnul este adresat unui popor amenințat în existența sa, resemnat şi epuizat de şaptezeci de ani deportat în exilul din Babilon, este chemat să trăiască. Sunt oameni obosiţi şi dezorientaţi, descurajaţi în constatarea că istoria nu decurge cum ar trebui să fie: cei necinstiţi sunt aplaudaţi şi cei cinstiţi sunt luaţi în derâdere, bogaţii devin tot mai bogaţi iar săracii tot mai săraci. „Fiţi tari, nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru, vine să vă mântuiască!” Este un imn de bucurie: vestește victoria iubirii lui Dumnezeu împotriva răului, a urii, a violenței. Este o încurajare pentru cei care au trăit în frică. Revanșa lui Dumnezeu este de a elimina tot răul. Iată, vestea cea bună a infinitei iubiri a lui Dumnezeu. Toți oamenii se vor bucura în Domnul. Această speranță este deschisă tuturor. În Vechiul Testament se citește această profeție mesianică, dar evanghelia zilei realizează vindecarea surdului și a mutului. Mulțimea cântă noua creație a lui Isus: „Toate le-a făcut bine!” (Mc 7,37). Este gloria lui Dumnezeu asupra creației!

Ierusalim în timpul lui Isus Cristos

România - La mulți ani, române!

Vechiul regat și unirile din anul 1918 (România)

Momentul memorabil (1918) - episcopul Iuliu Hossu

 Formarea României întregite [Romania territory during 20th century]

Romanian Territories

 

România