† Duminica a 5-a a Paștelui [C]: „Noutatea” evangheliei iubirii [18 mai 2025]

 

În cenacul stând la masă - Ultima Cină.

„Noutatea” evangheliei iubirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (18 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27;  Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice 

Omilie

Cele trei lecturi sunt centrate pe comunitate creștină din Faptele Apostolilor, idealizată în Apocalips, în Ierusalimul ceresc, și în dinamismul Evangheliei care face ca fiecare acțiune să fie intensă și plină de bogăție. Așa se întâmplă în cazul lui Paul și Barnaba: „ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă” (Fap 14,22). Tema din această duminică este „noutatea” Paștelui: un nou început ce dă origine unei noi realități. Paștele ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: este misterul pascal al lui Cristos – patimile, moartea, învierea și înălțarea sa la cer – care au inaugurat noua creație: „Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), din a doua lectură. Timpul pascal este noutatea lui Dumnezeu într-o lume înghețată a morții: cele vechi au trecut; au apărut lucruri noi. Iată „noutatea” dintre glorificarea Domnului și porunca iubirii: „să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34).

† Duminica a 21-a de peste an [A]: „Cheile” Bisericii lui Cristos [23 august 2020]

 Încredințarea cheilor sfântului Petru de Giovanni Antonio Pellegrini  (1675-1741).

 „Cheile” Bisericii lui Cristos

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 august 2020)         

Lecturi: Isaia 22,19-23; Romani 11,33-36; Evanghelia Matei 16,13-20; lecturi

Omilie

Liturgia de astăzi ne invită să aprofundăm misterul Bisericii. Ce este Biserica? Este un dar al lui Dumnezeu. Ea este responsabilă de continuarea lucrării lui Cristos în distribuirea darurilor pe care ni le-a adus. Ea îl face prezent printre noi pe Domnul. Punctul central al liturgiei este reprezentat de „primatul” lui Petru și întemeierea Bisericii vizibilă în slujirea unității. Prima lectură descrie autoritatea în palatul regal: este cazul în care un „funcționar” este înlocuit de unul mai bun decât el. Este vorba despre „cheile casei lui David”. Evanghelia are de a face cu această trecere de autoritate. Petru este investit cu o putere religioasă superioară înalților preoți ai lui Israel: „ție îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor!” A doua lectură revindecă libertatea absolută de a alege și de decizie a lui Dumnezeu. Este „cheia” Domnului, căci nu există nimeni în stare să-l sfătuiască cunoscându-i gândirea, iubirea, milostivirea…

† Duminica a 20-a de peste an [A]: Credința elimină distanțele: nu există străini [16 august 2020]

Isus și femeia canaaneană.

Credința elimină distanțele: nu există străini

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (16 august 2020)         

Lecturi: Isaia 56,1.6-7; Romani 11,13-15.29-32; Evanghelia Matei 15,21-28; lecturi

Omilie

 

Cele trei lecturi propuse de Liturgia Cuvântului dezvoltă tema credinței universale la toate popoarele. Este răspunsul dat de Domnul în fața excluderii: Dumnezeu, în iubirea sa, este milostiv și nu îndepărtează pe nimeni; oferă oamenilor salvarea. Credința este universală, nu se reduce la un popor, nu ar putea fi închisă în interiorul hotarelor naționale. Prima lectură relatează oracolul profetic că străinii care au aderat la alianță sunt acceptați de Dumnezeu ca și israeliți. Evanghelia povestește o minune de eliberare a unei fiice săvârșite de Isus în favoarea unei femei „străine” – deci nu din poporul evreu – în virtutea credinței avută de ea. Vestea cea bună este anunțată tuturor. Isus ne cere să iubim, să acceptăm, să slujim pe toți. Pentru Dumnezeu niciunul nu este „străin”. A doua lectură face referință la faptul că toate popoarele străine sunt chemate să participe la beneficiile „alianței” cu Dumnezeu. Pentru Dumnezeu toți oamenii sunt fii. Deci, este necesar să devenim frați! Nu e suficient să purtăm numele de „catolic” pentru a fi pătruns de sensul creștin de „universal”. Suntem catolici în mentalitate, în inimă, în conduită!  

† Duminica a 29-a de peste an [C]: Biruinţa rugăciunii perseverente [20 octombrie 2019]

Judecătorul nedrept și văduva insistentă

 Biruinţa rugăciunii perseverente

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (20 octombrie 2019)     

Lecturi: Exodul 17,8-13; 2Timotei 3,14-4,2; Evanghelia Luca 18,1-8; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântul din această duminică ne amintește despre importanţa rugăciunii. Ce este rugăciunea? Cum, când și pentru ce ne rugăm?

În prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 17,8-13a) îl prezintă pe Moise pe vârful dealului cu mâinile ridicate, în semn de rugăciune, în timp ce în vale poporul luptă împotriva amaleciţilor care erau urmașii lui Esau: niște nomazi ce trăiau în deșertul Negheb, în sudul Palestinei. S-au opus intrării israeliților în Canaan. Bătălia dintre Israel și Amalec nu vine decisă doar de forțele armate, ci de rugăciunea lui Moise care are în mână „toiagul lui Dumnezeu”, cel care a făcut lucruri minunate în fața faraonului (plăgile Egiptului – Ex 7,17; 9,23; 10,13), a despărțit în două Marea Roșie (Ex 14,16.21), a lovit stânca și a curs apă (Ex 17,6). Mâinile ridicate de Moise exprimă deschiderea depentenței totoale de Dumnezeu. Viața și viitorul poporului depinde de recunoașterea prezenței Domnului. Rugăciunea vine prezentată ca o stare la prezența lui Dumnezeu. Când Moise își înalță mâinile – în semn de rugăciune – devine mai tare Israel. Când îşi lăsă mâinile în jos, din cauza oboselii, mai tare erau duşmanii. De aceea, în centru este figura lui Moise care continuă să se roagă implorându-l pe Dumnezeu, până seara târziu, fără încetare. Când relua rugăciunea, puterea Domnului revenea poporului. Israel înțelege că în apropierea lui Dumnezeu este rădăcina puterii sale. Datorită aceastei rugăciuni stăruitoare poporul a triumfat asupra lui Amalec, luptând împreună cu Iosue ținând mâinile lui Moise „ridicate”. Aaron, fratele lui Moise, și Hur, îl așează pe o piatră, ținându-i mâinile în sus, ceea ce semnifică că are „credință”. Rugăciunea lui Moise, susținut de Aaron și Hur, obține de la Dumnezeu biruință împotriva dușmanilor.

Fericirile sociale

Fericiți cei care nu folosesc oamenii pentru a garanta un profit.
Fericiți cei care refuză competiția și consumismul.
Fericiți cei care nu trebuie să apere bogățiile.
Fericiți cei care strâng mâna celui bolnav.
Fericiți cei care primesc un copil așa-zis cu handicap.
Fericiți cei care asistă părinții în vârstă și infirmi.
Fericiți cei care în tăcere își dă seama de mângâierile lui Dumnezeu.
Fericiți cei care nu cred în idoli.
Fericiți cei care se opresc și întreabă dacă este nevoie de ajutor.
Fericiți cei care se pun de partea ultimilor.
Fericiți cei care cred în iubire. 

Fericirile (Mt 5,3-12)

³ „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 
⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 
⁵ Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 
⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 
⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire! 
⁸ Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 
⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 
¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 
¹¹ Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.

(sursă: https://www.altranarrazione.com/2016/11/beatitudini-sociali.html; trad. I.C.).

† Duminica a 17-a de peste an (B): „Semnul” lui Dumnezeu: Euharistia [29 iulie 2018]

Înmulțirea pâinii și a peștelui

„Semnul” lui Dumnezeu: Euharistia

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (29 iulie 2018)

Lecturi: 2Regilor 4,42-44; Efeseni 4,1-6; Evanghelia Ioan 6,1-15; lecturi.

Omilie

Lecturile din această duminică sunt o invitație în fața „semnului” pe care Dumnezeu ni-l oferă: Euharistia. Sfânta Liturghie e un banchet. Ascultând cuvântul Domnului creștem în credință. Pâinea împărtășită este trupul lui Cristos prin care creștem.

† Duminica a 16-a de peste an (B): Păstorul „turmei” lui Dumnezeu [22 iulie 2018]

Păstorul „turmei” lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (22 iulie 2018)

Lecturi: Ieremia 23,1-6; Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi. 

Omilie

Lecturile din această duminică ne oferă un Cristos în trei ipostazie: păstorul anunțat de profetul Ieremia (Iectura întâia), Isus care adună „turma” lui Dumnezeu (evanghelia), Omul nou al păcii care prin cruce realizează unitatea oamenilor (lectura a doua). Cuvântul lui Dumnezeu ne luminează ca să cunoaştem mai bine inima lui Isus în umanitatea sa, să descoperim inima Tatălui manifestată în Fiul său. Să lăsăm deci să ne adune, să ne învețe și să ne dea pacea.

În prima lectură (Ier 23,1-6), cuvintele încredințate de Dumnezeu lui Ieremia împotriva păstorilor lui Israel sunt foarte impresionante: „Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele” (v. 1). „De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu” (v. 2). Profetul se adresează atenției și promisiunii lui Dumnezeu. Domnul nu abandonează niciodată planul său, căci pe păstorii răi îi va substitui: „Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre” (v. 2). Profetul anunță o veste bună: Dumnezeu rămâne credincios poporului săi chiar și în Babilon. „Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate ţările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor, vor fi rodnice şi se vor înmulţi. Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească” (vv. 3-4). Domnul însuși va păstori poporul său și nu va abandona pe cei înșelați de acești oameni fără conștiință. Ca și în timpul lui Moise, Dumnezeu a văzut mizeria poporului său. El anunță că va aduce oile împrăștiate și le va conduce în staulul lor. „Iată, vin zile […] când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară!” (v. 5). Acesta este păstorul, fiul lui David: acesta este Cristos, păstorul promis de Dumnezeu. Cu el va fi anunțată vestea cea bună săracilor, celor excluși, prizonierilor, bolnavilor... El va reface unitatea poporului lui Dumnezeu.

În Scrisoarea sa către Efeseni (Ef 2,13-18), sfântul Paul ne dă o nouă perspectivă asupra lui Cristos și asupra misiunea sale: el este convins că a venit ca să unească toți oamenii, nu numai poporul lui Israel, ci întreaga omenire, prezentându-se ca un mare unificator. Paul scrie această epistolă în timp ce era la Roma prizonier, în anul 61 d. C. Cunoştea bine comunitatea din Efes, în care stătuse aproape trei ani. Acum au venit la el discipolii săi – Epafras şi Onesim – şi îi povestesc riscurile pe care le-a întâlnit în comunitatea supusă presiunilor din jur şi predispusă să se întoarcă la cultul păgân. Dar el le aduce aminte de planul minunat al lui Dumnezeu, care l-a constituit pe Isus Cristos, Fiul său, stăpân deasupra tuturor puterilor, domniilor şi stăpânirilor. Le mai aduce aminte de situaţia în care s-au aflat ei mai înainte când erau departe de Domnul, dar acum, prin sângele lui Cristos, au devenit apropiaţii lui. Prin sacrificiul său pe cruce el realizează unitatea neamului omenesc. Desfiinţează diviziunile religioase, rasiale şi politice; el a doborât „zidul urii” pe care anumiți oameni l-au ridicat ca să-și apere privilegiile. „Desfiinţând în trupul său ura […] pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace, şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea” sa (vv. 15-16). Domnul iubește pe toți oamenii. Prin crucea sa a dărâmat zidul urii care-i despărţea pe păgâni de iudei, făcând din păgâni şi din iudei un singur popor, o mulţime de oameni, un singur om, pentru că el este „pacea noastră”, în trupul său Isus a ucis ura. Şi astfel noi, fie că suntem departe, fie că suntem aproape, avem posibilitatea să ne apropiem de Dumnezeu Tatăl în acelaşi Duh.

În Evanghelie după Marcu (Mc 6,30-34) a duminicii trecute, Isus alege doisprezece discipoli pe care i-a constituit apostoli şi pe care i-a trimis ca să predice vestea cea bună. Astăzi îi vedem pe cei Doisprezece reîntorși din misiune. Ei „i-au povestit [lui Cristos] toate câte au făcut şi ce au învăţat. Atunci el le-a spus: «Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!»” (vv. 30-31). Ne surprinde plăcut faptul că Isus, la încheierea primei misiuni de apostolat în Galileea, s-a gândit să-i conducă într-un loc retras ca să se odihnească puţin. Aveau nevoie de odihnă şi de aceea Isus vrea să-i cruţe de tumultul care se crease în jurul lui, „pentru că mulţi veneau şi plecau – încât ne spune Marcu – ei nu aveau timp nici măcar să mănânce” (v. 31). Acolo, singuri cu Isus, liberi de presiunea mulţimii şi de munca istovitoare a vestirii evangheliei, apostolii puteau să-şi tragă sufletul. Lasă mulţimea şi munca pentru a sta împreună şi a reface comuniunea cu Cristos şi între ei. Isus şi apostolii voiau în acea zi să fie singuri… dar n-a fost aşa. 

„Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos, din toate cetăţile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor”  (vv. 32-33). Nu este vreo indicație asupra locului. Nu ne ajută să înțelegem cum au putut să alerge înaintea lor pentru că Isus și discipolii erau în barcă... Iată că mulţimea care îl urmărea a intuit în ce direcţia a luat barca: mulți „şi-au dat seama” (v. 32). Ei l-au recunoscut şi au alergat pe jos din toate părțile şi au ajuns acolo înainte lor. Dar vedem că lucrurile nu merg conform planului prevăzut. În loc de liniște și de pustiu, o mare mulțime căuta să-l vadă pe Isus, să-l atingă și să-i asculte cuvântul. Cristos nu se arată deranjat că planul său este dat peste cap, ci, dimpotrivă – ne spune Marcu – „coborând a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor” (v. 34). El recunoaște în oamenii aceștia noul poporul lui Dumnezeu, „mica turmă”, formată „într-un loc pustiu” (v. 32), dar care era înzestrată cu vocația universală pe care profeții o prevestiseră. Se sublinia că primirea entuziastă a poporului se concretizează în nevoia de umanitatea a lui Cristos. Isus vede în profunzime nevoile oamenilor. Privindu-i, i-a fost milă de ei.

Păstorul cel bun îi instruieşte „turma”. „Și a început să-i înveţe multe” (v. 34). Evanghelia după Marcu nu ne spune conținutul acestei predicii lungi a lui Isus din acea zi. Dar ghicim: timp de cinci duminici vom auzi cea mai lungă predică a lui Cristos despre Pâinea Vieții. Isus își dezvăluie iubirea sa cea milostivă. Apostolii au învăţat să cunoască mai bine inima lui Cristos căruia îi este milă de oameni, se emoţionează asupra mulţimii.

În toate duminicile suntem conduși într-un loc diferit de cel obișnuit ca să putem întreține dialogul cu Domnul, să-i ascultăm cuvântul, adevăratul cuvânt al vieții, din care ne putem hrăni din prietenia cu Dumnezeu și din care primim tăria de a ne susține pe calea vieții. Duminica întâlnirea cu Domnul nu separă timpul obișnuit de viață, dar face săptămâna mai luminoasă decât timpul de ieri, pentru a înțelege timpul de mâine. Mulți și-au pierdut orientarea, dar Domnul este acolo: cu el, nu există nici o situație disperată. Vrea să ne ajute să găsim sensul vieții noastre. Nu vrea ca noi să fim pierduți, fără a ști unde mergem. Vine să ne aducă lumina prezenței și căldura iubirii sale. Cu el înaintăm spre mai multă iubire. Să nu uităm niciodată: Isus este „păstorul” întregii omeniri. El nu este decât iubire, pacea noastră. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22[23],1), dacă el este cu noi…

---

[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.

---

† Duminica a 15-a de peste an (B): Chemați și trimiși [15 iulie 2018]

Isus trimite doi câte doi - de James Tissot.

Chemați și trimiși

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 iulie 2018)

Lecturi: Amos 7,12-15; Efeseni 1,3-14; Evanghelia Marcu 6,7-13; lecturi.

Omilie

Lecturile duminicii de astăzi ne vorbesc despre „trimitere”. „Mergi”, spune Dumnezeu lui Amos, făcându-l profet. Isus trimite pe cei Doisprezece să evanghelizeze lumea. Apostolul Paul este convins ca toate popoarele să vor bucura de vestea cea bună pe care Tatăl ne-a copleșit în Cristos! Noi suntem trimiși, la rândul nostru, în misiune: „Merge-ți în pace”, va spune preotul la sfârșitul Liturghiei.

† Duminica a 11-a de peste an (B): Timpul de așteptare [17 iunie 2018]

Sămânța de muștar.

Timpul de așteptare

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (17 iunie 2018)

Lecturi: Ezechiel 17,22-24; 2Corinteni 5,6-10; Evanghelia Marcu 4,26-34; lecturi 

Omilie

Cuvântul Domnului din această săptămână ne pune în față împărăția lui Dumnezeu și sămânța de muștar și ne invită să facem noi alegerea. Astăzi Isus vorbește despre împărăția lui Dumnezeu într-un limbaj parabolic. Sunt două parabole relatate de Cristos discipolilor, cu referință la o situație de criză: multă lume, chiar și rudele sale, nu reușesc să-l înțeleagă. Iar el este prea absorbit cu vestirea împărăţiei şi chemarea la convertire. Este dificil să accepte ideile Domnului și să le trăiască… Cu aceste două parabole Isus intenționează să mărească încrederea mulțimilor în el și să-i facă să iasă din dificultate. Acțiunea lui Dumnezeu este evocată într-un limbaj care vorbește despre începuturile modeste ale împărăției lui Dumnezeu, ba chiar aproape invizibile, dar destinate să fie mărețe. Este timpul așteptării…

Preotul la 25 de ani de preoție [10 iunie 2018]

Părintele Petru Blaj, un diacon și ep. Giuseppe Piemontese di Terni-Narni-Amalia (13 februarie 2018).

 Preotul la 25 de ani de preoție 

[a lui pr. Petru Blaj]

pr. Isidor Chinez  – Barticești [NT] ora 11:00 (10 iunie 2018) 

Lecturi: Ier 1,4-10; 1Cor 9,16-23; Mc 1,14-20.

Ieremia 1,4-10:  ⁴ Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: ⁵ „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare”. ⁶ Dar eu am spus: „Ah, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”. ⁷ Dar Domnul mi-a zis: „Nu spune: «Sunt un copil», căci vei merge la toţi cei la care te voi trimite şi vei vorbi tot ceea ce îţi voi porunci. ⁸ Nu-ţi fie teamă dinaintea lor, căci eu sunt cu tine ca să te scap” – oracolul Domnului. ⁹ Domnul şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Domnul mi-a zis: „Iată, am pus cuvintele mele în gura ta! ¹⁰ Vezi, te stabilesc astăzi peste popoare şi peste domnii, ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să dobori, să construieşti şi să plantezi”.

1Corintieni 9,16-23: Fraților ¹⁶ dacă vestesc evanghelia, nu am niciun motiv de laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! ¹⁷ Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. ¹⁹ Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi. ²⁰ Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câştig pe iudei. Am devenit supus Legii pentru cei supuşi Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei supuşi Legii. ²¹ Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câştig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. ²² Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii. ²³ Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Evanghelia Marcu 1,14-20:  În acel timp ¹⁴ după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galiléea, predicând evanghelia lui Dumnezeu ¹⁵ şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”. ¹⁶ Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Símon şi pe Andrei, fratele lui Símon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!”. ¹⁸ Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. ¹⁹ Şi, mergând puţin [mai departe], i-a văzut pe Iacób, fiul lui Zebedéu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. ²⁰ El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedéu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Omilie

Astăzi celebrăm 25 de ani de preoție a părintelui Petrică Blaj. Este mult, este puțin?! Este cât vrea Domnul să ne dea. Atât și nimic mai mult!

În textul din profetul Ieremia (Ier 1,4-10) se află strâns unite elementele chemării sale: alegerea încă din sânul mamei, amploarea misiunii care depășește granițele Israelului, suferința interioară și exterioară pe care o presupune fidelitatea față de misiunea încredințată lui de către Dumnezeu. Profetul este cei care se confruntă cu Dumnezeu, îl critică pe rege, acuză poporul, se mărturisește cu voce înaltă; este un om care suferă, strigă, protestează.

Când te-am cunoscut, dragă Petrică, te pregăteai să dai la Seminarul din Iași unde te-au primit, dar nu ti-au hirotonit. Au fost multe greutăți. Te-ai dus în Italia, la Terni unde ai terminat seminarul și te-ai apucat de comunicări sociale la Universitatea Pontificală din Lateran. Eu studiam la Institutul de Morală din Roma. Era prin 1993. Te-au făcut preot. Ți-am predicat la primiție, acum 25 de ani. Câte confruntări ai avut cu Dumnezeu? Multe! Ai suferit, ai strigat, ai protestat. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare” (v. 5). Domnul „te-a consacrat”, „te-a pus profet pentru popoare” de aici și în dieceza de Terni-Narni-Amelia. Îți împlinești misiunea de preot.

Marți din octava Paștelui: Martori ai lui Cristos cel înviat [3 aprilie 2018]

Isus și Maria Magdalena.

Martori ai lui Cristos cel Înviat

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 18:30 (3 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18 ( lecturi).

Omilie

E a treia zi din octava Paștelui. Auzim acest mesaj: Cristos a înviat! Mântuirea este oferită tuturor: veciniilor și celor de departe. Toți sunt chemați de misterul lui Cristos cel înviat care consistă în convertire și botez. Isus a devenit centrul omului, umplând goliciunea noastră de creatură cu plinătatea sa divină.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) este partea finală din predica apostolului Petru adresat evreilor în ziua de Rusalii. „Să ştie […] toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”! (v. 36). Este prin înviere că răstignitul devine Domn și Mesia [adică Cristos], Salvatorul nostru. Acesta este mesajul exploziv a lui Petru în dimineața de Rusalii. Răstignitul, refuzat de popor, este constituit ca „Domn” [Kyrios] prin înviere. Anunțul a impresionat puternic pe ascultătorii lui Petru care întreabă: ce trebuie să fac? Sunt invitați la convertire, adică la o schimbare profundă a mentalității și a acțiunii, la o părere de rău pentru faptele săvârșite, mai ales pentru responsabilitate la moartea lui Isus. Motivul acestei responsabilități se datorează faptului că viața creștină nu e constituită de observarea legii, ci de un raport personal cu Isus, care vine să dea năvală în istoria noastră, vorbindu-ne, iubindu-ne. El ne-a cerut dragostea noastră. Suntem invitați la botez prin care Isus ne dă iubirea sa. Iată, un popor nou se naște. Istoria lui Israel este împlinită în Cristos. Este evenimentul care revoluționează viața: o viață adevărată, concretă, nu abstractă, ce presupune credința ca acceptare și ascultare a kerygmei, adică reprezintă predica, atât în conţinut, cât şi în actul predicării [este răspândirea actuală a Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică].

Luni din octava Paștelui: „Bucurați-vă” în Domnul [2 aprilie 2018]

Primele vestitoare ale învierii -

de Rose Datoc Dall.

„Bucurați-vă” în Domnul

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 10:00 (2 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15 (lecturi).

 

Omilie

Este luni din Octava Paștelui. Biserica vestește și o repetă încă din prima zi: „Cristos a înviat!” Credința în învierea lui Isus sunt darurile cele mai frumoase pe care creștinul le poate oferi fraților.  „Bucurați-vă” în Domnul! 

În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), Petru dă mărturie despre Cristos: este vestirea kerygmei, adică mesajul biblic că Domnul Isus Cristos, mort şi înviat, este mântuitorul lumii; este prima predică din ziua de Rusalii. „Pe Isus Nazarineanul […] voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege”, dar pe care „Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (vv. 22; 24). Dacă Cristos a fost dat în mânile răufăcătorilor care l-au ucis, acesta a fost ca un răspuns la planul lui Dumnezeu care „l-a înviat”. Acest Isus, pe care „voi l-ați cunoscut și văzut”, are parte de o  moarte înjositoare, ce nu putea fi înghițită de istorie. Petru mărturisește despre Cristos. Se convertise. În loc de îndoială, el are cuvinte de credință; în loc de teamă, el este fără frică; în loc de vorbe grăbite ca în Evanghelii, el are cuvinte tari despre Mesia: căci cum spune David: „îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul” (v. 25). Dar ca profet „a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos” (v. 31). „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt” (v. 32). Petru, în numele Bisericii, ce se năștea, vestește o profundă noutate: mântuirea se primește doar prin Isus Cristos. Este propunerea lui Dumnezeu făcută omului. Fără înviere apostolii ar fi fost absorbiți de necazurile vieții încheind în grabă paranteza urmării acelui rabbi lui Nazaret. Fără înviere apostolii nu ar fi avut nimic de anunțat. Dar apostolul este definit ca martor al învierii: nu trebuie să raporteze reflecțiile sale, dar ce a văzut – pe cel Înviat.

† Învierea Domnului – Paștele: Viața izbucnește în lume [1 aprilie 2018]

Nu este aici! - de Walter Rane.

Viața izbucnește în lume

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9.  (vezi lecturi).

Omilie

După Noaptea de Paști, iată, că vine lumina soarelui ce răsare. Dimineața strălucește de lumina nouă. Vestea pascală răsună cu bucurie în Biserică: Cristos a înviat! El trăiește dincolo de moarte. El este Domnul vieții care nu va putea fi distrus de moarte.

Punctul central al predicii apostolice este vestirea kerygmei, adică mesajul biblic că Domnul Cristos, mort şi înviat, este mântuitorul lumii. Aceasta se citește astăzi în lectura întâia unde este primul discurs misionar al lui Petru, luat din tradiția orală și prezentat de Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43). Viața istorică a lui Isus este inima acestei predicări: nu este o doctrină nouă, ci viața unui om, ce a vorbit, a dat valoarea morții și învierii sale, iertând păcatele și împăcând omul cu Domnul său, judecând conduita sa ca o laudă din partea Tatălui. Suntem în Cezareea de la Marea Mediterană, într-o garnizoană romană. Petru a intrat în casa lui Corneliu, un „temător de Dumnezeu” (Fap 10,2). Este centurion din cohorta numită „Italica”. Cum a ajuns acolo? Și ce face? Petru este îmbrâncit [așa este literar], este împins de Duhul Sfânt căci este pentru prima dată când Petru, contrar la toată educația sa tradițională – el este evreu – trece pragul casei unui păgân cu numele de Corneliu și îi anunță vestea cea mare: „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere”, cum „a făcut bine şi a vindecat pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol” (v. 38); cum „l-a omorât atârnându-l pe lemnul” crucii (v. 39), dar „Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 40). „Noi suntem martori la tot ce a făcut” (v. 39). Se notează: „pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi”. Este expresia ebraică pentru învierea morților în care Isus este înviat prin intervenția puterii Tatălui. Și centurionul Cornel a primit botezul el și cei care erau cu el și se face martor de credință. Biserica continuă să anunțe învierea Domnului care dă viață tuturor acelora care cred în el. Toți au posibilitatea de a învinge în el: condiția esențială, pentru a participa la acest triumf asupra morții, este aceea de a cunoaște pe Isus și de a trăi cum a trăit el din iubire față de Dumnezeu Tatăl. Speranța noastră este aici, este Isus Cristos: răstignitul a înviat.