† Duminica a 34-a de peste an [B]: Domnul este rege pentru a ne da viață [24 noiembrie 2024]

Domnul este rege pentru a ne da viață

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Daniel 7,13-14; Apocalips 1,5-8; Evanghelia Ioan 18,33b-37; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea de astăzi –  „Cristos Rege” – a fost instituită de papa Pius al XI-lea în 1925 cu ocazia celebrărilor Anului Sfânt, când în lume se răspândeau noi forme de putere: sunt regimurilor totalitare. Biserica voia să contrapună „împărăția Domnului”. Isus nu este regele universului în felul regilor sau împăraților, adică după logica lumii. Cristos proclamă „stilul” regalității sale, total diferit de cel al lumii. Papa a stabilit această sărbătoare voind să afirme solemn autoritatea lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a universului. Iniţial a fost fixată într-o duminică din luna octombrie. După ultima reformă liturgică, ea a fost reaşezată la încheierea anului bisericesc. Lecturile din această duminică au ca temă regalitatea Domnului, cerească și transcendentă [care trece dincolo de orizontul experienței și limitele ei]. Prima lectură constituie textul clasic al mesianismului apocaliptic: un „fiu al omului” care umblă pe nori și primește gloria de la Dumnezeu și autoritate veșnică asupra neamurilor: „cineva ca un fiu al omului venea pe norii cerului!” (Dan 7,13). Evanghelia relatează dialogul dintre Isus și Pilat, care se referă tocmai la natura regalității Domnului. Isus acceptă să fie numit rege în procesul dinaintea lui Pilat, numai că „împărăţia mea nu este din lumea aceasta. […] Dar acum împărăţia mea nu este de aici” (In 18,36). Regatul său nu aparține acestei lumi, chiar dacă începe în istorie devine definitiv în veșnicie. A doua lectură este un imn către Cristos care ne-a eliberat cu sângele său și se va întoarce pe norii cerului: „iată că vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns!” (Ap 1,7). Regalitatea lui Isus trece prin toate lecturile ce insistă asupra originii cerești a puterii sale. Domnul este rege pentru a ne da viață.

† Duminica a 33-a de peste an [B]: Speranța fericită [17 noiembrie 2024]

† Duminica a 32-a de peste an [B]: Dărnicia omului și generozitatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2024]

Doi bănuți.

Dărnicia omului și generozitatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (10 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: 1Regi 17,10-16; Evrei 9,24-28; Evanghelia Marcu 12,38-44; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi este încântată să compare generozitatea lui Dumnezeu cu dărnicia omului, pentru a ajunge la concluzia că Domnul învinge cu iubirea sa și răspunde mereu mărinimiei umane cu măsura divină a supraabundenței generozității sale. În prima lectură, Ilie a primit misiunea de la Dumnezeu să meargă la Sarepta, în regiunea Sidonului – un oraș canaanit la periferia lui Israel –  oferind unei văduve ajutorul său. Se relatează un miracol a lui Ilie în favoarea unei văduve sărace, care, găsindu-se cu puține mijloace de sprijin, nu refuzase ospitalitatea și asistența profetului. Evanghelia relatează lauda lui Isus pentru o văduvă săracă, dar generoasă cu Dumnezeu. E gestul văduvei care oferă totul pentru templu: câțiva bani, „două monede mici”, care erau toată averea sa. A doua lectură prezintă preoția cerească a Celui Înviat, care s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu, odată pentru totdeauna, ca victimă a ispășirii păcatelor omenirii: „Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână de om […] ci chiar în cer […]; la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată, ca să distrugă păcatul prin jertfa lui” (Evr 9,24.26). Domnul este jertfă în cer pentru păcatele noastre: o imagine a mijlocirii sale. Iubirea învinge toate barierele, anulează toate obstacolele: este generozitatea lui Dumnezeu în Isus Cristos, om și Dumnezeu.

† Duminica a 31-a de peste an [B]: Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui [3 noiembrie 2024]

Isus de cele două porunci. 

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (3 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Deuteronom 6,2-6; Evrei 7,23-28; Evanghelia Marcu 12,28b-34; lecturi biblice

Omilie

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui sunt temelia vieții de credință, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Prima lectură reprezintă un fragment care îndeamnă [exortativ], preluat din al doilea discurs al lui Moise despre respectarea poruncilor divine: „să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzeşti toate hotărârile şi toate poruncile sale pe care eu ţi le dau” (Dt 6,2). Evanghelia prezintă dialogul dintre Isus și un scrib [cărturar] despre ceea ce este cel mai esențial în legea mozaică și amintește punând pe buzele Domnului două texte din Vechiul Testament: primul este luat din cartea Deuteronomului ce ne vorbește despre iubirea lui Dumnezeu [„Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!” (Mc 12,29-30)], iar al doilea este din cartea Leviticului: e iubirea de aproapele [„să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc 12,31)]. În ciuda complexității legislației ebraice, cu interpretarea legilor rabinice, legea mozaică, în învățătura lui Isus este fundamental de simplă: sunt două porunci, ce dau naștere la toate celelalte. A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a-l recunoaște ca „stâncă”, „refugiu”, „mântuire” „eliberator”, căci el este credincios (cf. Ps 17 – psalmul responsorial). A doua lectură are în vedere preoția lui Isus: Cristos „pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. […] poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu” (Evr 7,24-25). Este pentru că jertfa lui are valoare pentru toate veacurile.

† Duminica a 30-a de peste an [B]: Salvarea oamenilor [27 octombrie 2024]

 

Salvarea oamenilor

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Ieremia 31,7-9; Evrei 5,1-6; Evanghelia Marcu 10,46-52; lecturi biblice

Omilie

Bucuria și vitalitatea izvorăsc din lecturile duminicii de astăzi: sunt expresia umanității răscumpărate. Liturgia îl prezintă pe Dumnezeu sub aspectul unui salvator plin de compasiune și dătător de viață, adevărat „tată” pentru toți oamenii. În prima lectură, Dumnezeu promite restaurarea și înnoirea comunității după exilul babilonic și descrie adunarea exilaților pe care Domnul o va face pentru mângâierea poporul său și să-i aline suferința. Evanghelia relatează ultima minune săvârșită de Isus înainte de intrarea lui în Ierusalim: e vindecarea orbului din Ierihon. Credința îl face pe Bartimeu să acționeze: ea constă în convingerea de neclintit că Isus îl poate salva. În a doua lectură este vorba despre preoţia lui Cristos – marele preot. Acest subiect este foarte important pentru evreii care s-au convertit la creștinism, deoarece îi face să înțeleagă valoarea mare a credinței în Cristos față de religia evreiască. El este marele preot care își exercitează puterea în sanctuarul ceresc și este acreditat de Dumnezeu care i-a conferit-o în maniera preoției lui Melhisedec. Domnul salvează pe toți oamenii!

† Duminica a 29-a de peste an [B]: Suferință și slujire [20 octombrie 2024]

Isus, crucea și mulțimea, de Marc Chagall. 

Suferință și slujire

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 53,10-11; Evrei 4,14-16; Evanghelia Marcu 10,35-45 [forma prescurtată: Mc 10,42-45]; lecturi biblice

Omilie

Tema suferinței lui Mesia străbate întreaga liturgie a cuvântului din duminica de astăzi. Primul lectura este al patrulea cântec al „Slujitorului lui Dumnezeu”, în care suferința personală este interpretată în lumina ispășirii: „Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă […] şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes” (Is 53,10). Evanghelia după Marcu relatează cererea celor doi fii ai lui Zebedeu ce doresc primele locuri în „împărăția Domnului”: „puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” (Mc 10,38). În textul evanghelic, sub simbolurile potirului și al botezului, se prevestește patimile lui Isus, căruia apostolii, fiecare în felul său, sunt chemați să ia parte. A doua lectură preia tema suferinței Domnului în termeni de solidaritate și împărtășire a durerii lumii. Având „un mare preot”, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, care poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre care a fost încercat în toate asemenea nouă, „să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare […] la timpul potrivit!” (Evr 4,16). Suferința Domnului străbate cerurile și ne dă harul mântuirii!

† Duminică a 28-a de peste an [B]: A-l urma pe Domnul

 

Isus și tânărul bogat - de Heinrich Hofmann.

A-l urma pe Domnul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Înţelepciunii 7,7-11; Evrei 4,12-13; Evanghelia Marcu 10,17-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi intenționează să evidențieze exigențele lui Cristos, în economia alianței noi, care sunt cu mult superioare celor cerute cândva de Moise: „mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (Mc 10,21). Prima lectură îl prezintă pe regele Solomon în rugăciune pentru a obține înțelepciune, apreciată mai bogată decât puterea: „m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (Înț 7,7). Recurgerea la înțelepciune, în sens biblic, constă în a privi oamenii, lucrurile și evenimentele vieții dintr-un punct de vedere al marilor valori: dreptatea, solidaritatea, iubirea. Evanghelia relatează despre un om „venind în fugă” la Isus doar pentru un răspuns: „ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17). Este întâlnirea între Domnul şi un om care-l interoghează despre calea veșniciei, dar are o problemă: îl împedică multe bogății. A doua lectură este un imn către Cuvântul lui Dumnezeu care străbate adâncul omului luminând cu strălucirea sa: „el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului […] şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12). Dacă îl primim ne luminează viețile și ne dă putere și curaj pentru a înainta pe calea iubirii. Este: a-l urma pe Domnul! 

† Duminica a 27-a de peste an [B]: Căsătoria văzută conform intenției lui Dumnezeu [6 octombrie 2024]

Căsătoria văzută conform intenției lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Geneză 2,18-24;Evrei 2,9-11;  Evanghelia Marcu 10,2-16; lecturi biblice 

Omilie

Tema liturgiei de astăzi se concentrează pe căsătorie și familie, văzute în oglinda de origine, conform intenției lui Dumnezeu, dincolo de tradițiile umane legislative. Prima lectură relatează nașterea familiei umane: este expunerea „iahvistă” oferind o imagine a importanței relațiilor atunci când Dumnezeu declară că „nu este bine ca omul să fie singur”, „dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui” (Gen 2,20). Domnul a creat bărbatul și femeia spre gloria sa. În Evanghelia după Marcu este o dispută între Isus și farisei asupra divorțului. Domnul desființează privilegiile sau excepțiile făcute de Moise la legea căsătoriei și o readuce la puritatea ei inițială care răspunde cel mai bine intențiilor creatorului: „De la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mc 10,6-9). A doua lectură îl prezintă pe Domnul ca pe fiul umilit și înălțat pentru salvarea frațiilor săi: „vedem că cel care a fost «cu puţin mai mic decât îngerii», Isus, pentru că a suferit moartea, este «încununat cu măreţie şi cinste», întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om” (Evr 2,9). Scrisoarea se adresează evreilor care l-au recunoscut pe Isus ca Mesia. Conținutul este o discuție despre relația dintre Cristos [Mesia] și puterea angelică, preoția levitică și sacrificiile din templu. Cel ce scrie epistola, fiind evreu, îi numește pe toți „frați”. Iudeii nu și-au putut imagina că Dumnezeu, în Isus Cristos, experimentează suferința până la moarte. Domnul este încununat de glorie după patimire și capabil, în virtutea preamăririi obținute pe cruce și înviere, de a conduce umanitatea spre sfinţire. Prima lectură și evanghelia sunt unite pe iubire și realitatea familiei: poate fi sau nu redusă la condițiile stabilite prin lege? Să vedem.

† Duminica a 26-a de peste an [B]: Duhul Sfânt să ne deschidă ochii credinței [29 septembrie 2024]

Isus cu discipolii de Jacques Joseph Tissot

Duhul Sfânt să ne deschidă ochii credinței 

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 septembrie 2024)

Lecturi biblice:  Numerii 11,25-29; Iacob 5,1-6; Evanghelia Marcu 9,38-43.45.47-48; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile se concentreze pe tema mântuirii și pe realizarea acesteia. Se evidențiază necesitate creștinilor de a se deschide spre dialog și colaborare cu toată lumea. Încă din Vechiul Testament, linia lui Dumnezeu s-a descoperit ca fiind diferită de cea a oamenilor, ce e caracterizată prin deschidere, înțelegere, generozitate față de toți. Căile mântuirii sunt necunoscute omului, dar el înșuși este purtătorul cuvintelor lui Dumnezeu. Duhul suflă oriunde este un om care îl ascultă, căci este liber și suveran în a se comunica omului. Prima lectură vorbește despre revărsarea Duhului asupra celor șaptezeci de bătrâni aleși de Moise: „Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; […] Doi oameni […] rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi –, dar nu se duseseră la cort” (Num 11,24-25). Evanghelia după Marcu relatează despre o persoană anonimă care alunga diavoli fără a fi apostol. Totuși Domnul îi spune lui Ioan, fratele lui Iacob: „Nu-l opriţi […] pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Mc 9,39.40). A doua lectură indică principalul obstacol în calea comunicării Duhului: bogăția înțeleasă ca o dispoziţie a celui care este plin de sine şi se bazează pe ceea ce nu este Dumnezeu: „Ei, voi, bogaţilor! Plângeţi văitându-vă din cauza nenoricirilor care vor veni peste voi. […]. Aţi adunat comori pentru zilele de pe urmă! Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot” (Iac 5,1.3-4). E clar! Temele atinse de liturgie sunt două: libertatea Duhului ce se dăruiește oricui vrea și cum vrea și necesitatea unei anumite dispoziții a persoanei.

† Duminica a 25-a de peste an [B]: Creștinul este slujitorul tuturor [22 septembrie 2024]

 Creștinul este slujitorul tuturor

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Înţelepciunii 2,12.17-20; Iacob 3,16-4,3; Evanghelia Marcu 9,30-37; lecturi biblice

Omilie

Tema biblică a liturgiei de astăzi este: creștinul este slujitorul tuturor. Omul, cu setea de putere, urcă până la ceruri, dar înțelepciunea divină arată calea umilinței, a înjosirii, care conduce la viața în Dumnezeu. Distanța dintre „împărăția omului” și „împărăția lui Dumnezeu” este chiar aici: este slujirea. Tema evanghelică este renunțarea la voința de putere. Cele trei lecturi sunt caracterizate de contrastul a două tablouri care corespund naturii înțelepciunii: cea terestră și cea cerescă. Textele liturgice ne arată două logici opuse: una este condusă de dorința de dreptate și de pace, ce se deschide către celălalt, către Dumnezeu, iar altă caută puterea, dominația, plăcerea, satisfacția imediată. Fiecare dintre aceste texte ne deschide căi pentru a ne pune întrebări despre ceea ce ne ghidează în alegerile noastre zilnice. Prima lectură este considerată o profeție a morții lui Isus: „să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul!” (Înț 2,20). Dreptul persecutat și suferind va fi ridicat de Dumnezeu și va deveni izvor de mântuire pentru mulțime. Sfântul Marcu în evanghelia sa prezintă învățătura lui Isus despre slujirea care te face mare în „împărăția lui Dumnezeu”: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (Mc 9,35). Este radicalitatea pe care Domnul o proclamă și o trăiește. Discipolul este slujitorul tuturor. A doua lectură, precizează caracteristicile înțelepciunii care nu tinde să se impună, dar este prietenoasă și iubitoare de pace: „înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi, paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie” (Iac 2,17). Este semnul prezenței Duhului la lucru în cei care caută să-i fie credincioși: creștinul este slujitorul tuturor.

† Duminica a 24-a de peste an [B]: Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l [15 septembrie 2024]

 Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 50,5-9a;  Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică ne interpelează pe toți îndeaproape: pentru ce această suferință? De ce suferim noi? Trebuie să identificăm firul roșu. Cine este Cristos? Ce se va întâmpla cu el… și cu noi? Textele liturgice ne invită astăzi la o „purificare” a suferinței. Prima lectură relatează experiența unui personaj biblic numit „slujitorul suferind”. Îl găsim în cartea lui Isaia, în cântarea a treia: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (Is 50,5-6). Evanghelia relatează discursul crucial al Domnului, în care le-a arătat discipolilor propria sa identitate de Mesia suferind: „atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Mc 8,31). Isus trebuie să sufere mult, de la Betleem până la Golgota. E pătimirea Domnului. A doua lectură are un caracter de îndemn:  „Ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; […] Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrană […] şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (Iac 2,14-16). Înfruntă tema credinței care este autentică nu numai când vorbește despre adevăruri revelate, ci și când într-o implicare încrezătoare și concretă este crezută. Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

În prima lectură (Is 50, 5-9a), liturgia ne oferă a treia cântare din cele patru ale „slujitorului Domnului”. A fost un conducător religios al comunității evreilor exilați din Babilon. Proclamând eliberarea iminentă și întoarcerea în țară, atinge interese și privilegii întărite. În urma acesteia suferă persecuții intense, la care a răspuns cu metode non-violente și în cele din urmă și-a găsit moartea. Dar făcând aceasta a avut succes pentru că a reunit poporul și a deschis calea întoarcerii. „Slujitorul Domnului” se prezentă ca un discipol experimentat care ascultă fără încetare de Dumnezeu. Pentru el nu există un punct de plecare fără ascultare: în fiecare dimineață Domnul îl trezește – „mi-a deschis urechea” – astfel încât să intre într-o înțelepciune nouă care depășește și răvășește perspectivele și așteptările umane. Pentru el „a deschide urechea” înseamnă a fi gata să-și dea spatele celor care îl lovesc, obrazul celor care îi rup barba: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba; nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Pentru el, „a asculta” înseamnă a te pune la dispoziție, a-și pierde și a-și da viața, deoarece a asculta de misterul iubirii fără margini, care depășește limita normală, care dă totul și cere totul. În lungile sale ore de ascultare a învățat că Dumnezeu este cu el. Cu această certitudine de nezdruncinat înfruntă orice refuz: „iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor!” (v. 9). Își pune încrederea în Dumnezeu și afirmă propria nevinovăția: „cine este cel care mă declară vinovat?” (v. 9). Creștinii vor recunoaște pe Isus, Mesia suferind și biruitor!

În a doua lectura (Iac 2,14-18), sfântul Iacob arată că adevărata credință este rodnică, se exprimă în fapte, transformă contextele în care trăim și dă forță capabilă să răstoarne ceea ce există. Cine o posedă luminează întunericul lumii, luptă cu răul. Credința este un dar care schimbă istoria și îi însoțește pe oameni ca lumină pe cărările pământului. Apostolul intervine cu forță pentru a explica relația dintre credință și fapte. Pentru creștini, nu mai este vorba de respectări rituale și formaliste, ci de o caritate concretă: „Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (v. 15-16). O credință autentică produce lucrări de iubire, altfel încât poarte mântui. Operele credinței trebuie să se completeze. Credința fără fapte nu are nici un sens.

Suntem la jumătatea Evangheliei după Marcu. Aici prinde contur: cine este Isus  pentru apostoli și pentru noi? Răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristosul!” El este Mesia! Ascultăm primul anunț al pătimirii și reacția profund tulburată a lui Petru, dar și manifestarea ca răspuns a lui Isus care precizează sensul creștin al crucii și al urmării sale. Domnul îi face pe oameni să înțeleagă în ce sens este Mesia și care sunt cererile sale la cei care vor să-l urmeze. În Evanghelia după Marcu (Mc 8,27-35) textul de astăzi este punctul de sosire al catehumenului care îşi propune să-l însoţească pe Domnul până la maturitatea credinţei care se va realiza în ultima etapă, la picioarele crucii, atunci când un păgân – centurionul roman – va dezvălui adevărata natură a lui Isus răstignit: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Este declarația lui Petru: „Tu ești Cristos” (v. 29). Intrăm în dinamica speranței Israelului și recunoaștem în Isus pe Mesia care adună poporul. Până acum Domnul a impus tăcere despre natura sa mesianică. Acum cere o declarație din partea discipolilor: „dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 29). Credința nu înseamnă împărtășire de păreri, ci o comuniune de viață deplină. Acel Petru ce proclamă „Tu ești Cristos” (v. 29) este același Petru care patru versete mai târziu este numit de Isus „Satană”: „Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!»” (v. 32-33). Gândirea despre Mesia nu corespunde cu gândul lui Dumnezeu. Dacă credința nu este „încarnată” în viață devine o religie a confortului, o existență plăcută și comodă. Nici astăzi nu putem fugi de întrebarea: dar tu cine crezi că sunt eu? Cine sunt pentru tine? Darul credinței mișcă orice chemare, misiune, martiriu și darul de sine pentru mântuirea lumii.

Imediat după acest moment, Domnul „chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva»” (v. 34-35). Cu toții putem fi tentați să evităm suferința și durerea. Însă fiecăruia – mulţimea împreună cu discipolii săi – Isus le arată „crucea” ca unicul drum pentru a-l urma și a-și salva propria viață  oferind-o pentru cauza evangheliei. O urmare pentru viață!

Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

---

Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---

† Duminica a 23-a de peste an [B]: Darul de a asculta cuvântul [8 septembrie 2024]

 

Vindecarea surdomutului.

Darul de a asculta cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 septembrie 2024)

Lecturi biblice:  Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi tratează tema milostivirii lui Dumnezeu față de suferința  umană fie prin boală sau sărăcie. Este scopul iubirii predilecte a Domnului prin slujirea lui Mesia. Prima lectura se deschide cu un strigăt de bucurie destinat să zdruncine toropeala sau amorțiala și neîncrederea în cei pierduți cu inima: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui” (Is 35,4). Domnul este pe cale să schimbe soarta umanității umilite. Evanghelia prezintă miracolul vindecarii unui surdomut. Lumea se umple de uimire: „Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: éffata, care înseamnă «deschide-te!» […] Și, peste măsură de uluiţi” (Mc 7,33-34.37). Este darul de a asculta cuvântul și de a-l proclama cu vocea. A doua lectură reafirmă că Dumnezeu, în Isus Cristos, a luat partea săracilor: „Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?” (Iac 2,5). Comunitatea creștină trebuie să-i primească pe cei mici într-un gest de iubire fraternă!

† Duminica a 22-a de peste an [B]: Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta [1 septembrie 2024]

Isus cu fariseii și poporul.

Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 septembrie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 4,1-2.6-8; Iacob 1,17-18.21b-22.27;  Evanghelia Marcu 7,1-8.14-15.21-23; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică evidențiază exigența unei relații cu Dumnezeu care să pornească din inimă și nu din nevoia de a îndeplini anumite rituri sau porunci. Toți știm cât de necesare sunt legea și tradițiile pentru conviețuirea umană; fără ele lipsește viața socială și personală. Cunoaștem abaterile pe care le poate provoca un legalism exagerat, lipit de viața și fără speranţă. O temă complexă, dar centrală atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Poporul lui Israel a fost constituit ca popor în jurul Torei, ce înseamnă învățătură sau lege, primită, acceptată și purtată la împlinire de către Domnul. Prima lectură conține explicit îndemnul de a nu adăuga sau elimina din legile și normele divine: „nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu!” (Dt 4,2). Evanghelia relatează o dispută între Isus și farisei, acuzați că au înlocuit legea lui Dumnezeu cu tradițiile lor: „lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor” (Mc 7,8). A doua lectură este un îndemn ce ne invită să acceptăm cu cumințenie cuvântul: „Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! Căutaţi să împliniţi cuvântul!” (Iac 1,21-22). Este a asculta Cuvântul și a-l păstra în inima ta!

† Duminica a 21-a de peste an [B]: Credință în Dumnezeul vieții [25 august 2024]

 

Credință în Dumnezeul vieții

pr. Isidor Chinez (25 august 2024) 

Lecturi biblice: Iosue 24,1-2a.15-17.18b; Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi biblice

Omilie

Este ultima duminică dedicată misterului Euharistiei. Liturgia Cuvântului ne propune dificilele alegeri pe care fiecarie din noi este chemat să le facă în viață. Prima lectură descrie adunarea de la Sihem unde Iosue strânge la un loc toate triburile spre a da mărturie de fidelitate față de Dumnezeul lui Israel: „alegeţi pentru voi astăzi pe cine să slujiţi” […]; „noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru” (Ios 24,15.18). E fragmentul dintre cele mai cunoscute din Vechiul Testament. Isus este „pâinea vie” oferită tuturor, fără distincți. Textul relatează ultimul discurs al Domnului  în sinagoga din Cafernaum. Pasajul se referă la apostolii care, într-un moment de criză profundă se confruntă cu alternativa de a rămâne cu Cristos sau de a pleca. Încheierea este mărturisirea de credință a apostolului Petru, pronunțată în numele celorlalți: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” (In 6,68-69). Scrisoarea către Efeseni dezvoltă tema fidelității conjugale, la care se modelează, pentru cei botezați, în alianța dintre Cristos și Biserică: „De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (Ef 5,31-32). Este tema învățăturii de astăzi – mărturie de credință în Dumnezeul vieții! E Domnul și Biserica în care trăim!

† Duminica a 20-a de peste an [B]: Comuniunea cu Domnul [18 august 2024]

Euharistia - Trupul și Sângele lui Isus Cristos.

 Comuniunea cu Domnul

pr. Isidor Chinez (18 august 2024) 

Lecturi biblice: Proverbe 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice

Omilie

O altă duminică dedicată misterului Euharistiei văzut prin figurile din Vechiul Testament. În prima lectură intră înțelepciunea care pregătește masă: „veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (Prov 9,5). Este masa așezată și invitația de a participa la unul dintre cele mai frecvente motive din literatură biblică și orientală: mâncare împătășită înseamnă comuniune, sărbătoare, adunare a celor îndepărtați și a celor împrăștiați. Nu este de mirare că simbolul ospățului a devenit una dintre cele mai evocatoare imagini ale timpul mesianic. Iar Domnul își motivează invitația adresată vameșilor și păcătoșilor făcând apel la timpul mesianic, timpul sărbătorii și al milostivirii divine. Evanghelia continuă discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre trupul și sângele său ca hrană adevărată: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură” (In 6,54-55). A doua lectură preia simbolul vinului în sens material: „nu vă îmbătaţi cu vin […], ci fiţi plini de Duh!” (Ef 5,18). Paul pune în contrast beția produsă de vin cu cea care vine de la Duhul Sfânt: bucuria prezenței lui Dumnezeu ce se exprimă în mulțumire și satisfacție.

† Duminica a 19-a de peste an [B]: „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! [11 august 2024]

 

„Pâinea Vieții” – Euharistia!

„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!

pr. Isidor Chinez (11 august 2024) 

Lecturi biblice: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice

Omilie

În urmă cu o săptămână, discursul lui Isus s-a încheiat cu revelația: „Eu sunt pâinea vieții!” Domnul îi primește pe toți cei care cred în el, le dă viață veșnică și îi va învia „în ziua de apoi”. Tema misterului euharistic continuă și astăzi. Evanghelia după Ioan interpretează identitatea lui Isus prin relatarea manei, pâinea miraculoasă dată poporului din cer. Predica Domnului din sinagoga din Cafarnaum – pe care liturgia ne-o propune în duminica a 21-a – este darul lui însuși ca hrană adevărată. A mânca pâinea vieții este a trăi veșnic: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Este un act de credință, dar uneori ne lipsește convingerea de a aprofunda cuvântul lui Dumnezeu: ne sunt astupate urechile, inimă este absentă. Pentru a înțelege, trebuie să asculți și să vezi. „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! Prima lectură ne invită să discernem prezența lui Dumnezeu în lume, descrie pelerinajul lui Ilie pe muntele lui Dumnezeu [Horeb sau Sinai], care durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” (2Rg 19,7). Este susținut de mâncarea care a fost adusă de către înger. În doua lectură suntem invitați să nu întristăm Duhul de Dumnezeu și suntem cheamați să fim imitatori lui Dumnezeu în maniera lui Isus: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu […] şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă” (Ef 5,1-2). În Domnul iubirea Tatălui a devenit vizibilă și constituie o invitație de a-i călca pe urme!

† Duminica a 18-a de peste an [B]: Dăruirea de sine – „pâine frântă” [4 august 2024]

 

Emaus [detaliu] - de Antonio Guzmán Capel.

Dăruirea de sine – „pâine frântă”

pr. Isidor Chinez (4 august 2024) 

Lecturi biblice: Exod 16,2-4.12-15; Efeseni 4,17.20-24; Evanghelia Ioan 6,24-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi tratează despre misterul Euharistiei: pâinea și vinul devin trupul și sângele Domnului – e comuniunea cu Isus. „Semnul” este să mănânci și să bei din ea. Din acest motiv evanghelistul Ioan unește strâns credința și Euharistia. Nu este suficient „să te împărtășești”, dar este necesar să fii în comuniune cu Domnul și aceasta se întâmplă cu credința și iubirea frățească. Prima lectură relatează darul „manei”, hrană necunoscută israeliților, primită pe drum în deșert: Man hu, în ebraică – „«Ce este aceasta?», căci nu ştiau ce era” (Ex 16,15). Textul evanghelic raportează discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum, oferind o nouă interpretare a „manei” căzute din cer în timpul lui Moise. Domnul spune: „Eu sunt pâinea vieţii” (In 6,35). Este dăruirea de sine pentru oameni – „pâine frântă!” A doua lectură prezintă viața creștină ca o renaștere care înlocuiește omul vechi cu omul nou: „să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor. […] Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Ef 4,19.23-24). Să-i cerem ajutorul de a înţelege că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4) – este aclamaţia de la evanghelia zilei.

† Duminica a 17-a de peste an [B]: Dăruire este semnul pe care Domnul îl face [28 iulie 2024]

Înmulțirea pâinilor și a peștilor.

Dăruire este semnul pe care Domnul îl face

pr. Isidor Chinez (28 iulie 2024) 

Lecturi biblice: 2Regi 4,42-44; Efeseni 4,1-6; Evanghelia Ioan 6,1-15; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este abundența pâinii. Dăruire este semnul pe care Domnul îl face. Miracolului înmulțirii pâinilor este firul roșu al acestei duminici. Textul din Evanghelia după Ioan deschide simbolic o altă realitate, oferindu-ne acces la misterul lui Isus și la misiunea Bisericii. Învățătura de azi subliniază preocuparea lui Dumnezeu pentru necesitățile oamenilor, relativizând astfel capacitatea umană de a-şi procura, cu mijloace proprii, ceea ce este necesar vieţii. Prima lectură relatează una dintre minunile profetului Elizeu care tocmai înmulțește pâinea: „a venit un om […] a adus douăzeci de pâini de orz. […] Elizeu a zis: «Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: ‚Vor mânca şi va mai rămâne’»” (2Rg 4,42.43). Evanghelia preia această temă, relatând înmulțirea pâinilor, care a avut loc în apropierea lacului Tiberiadei: „Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; […] s-au săturat” (In 6,11.12). A doua lectură Vorbește despre unitate în Duhul Sfânt prin legătura păcii: „este un singur trup şi un singur Duh […]; un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor” (Ef 4,4.5-6). Sunt daruri ale lui Dumnezeu și noi suntem chemați să ni le însușim.

† Duminica a 16-a de peste an [B]: „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin [21 iulie 2024]

„I s-a făcut milă de ei”!

 „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin

pr. Isidor Chinez (21 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Ieremia 23,1-6;  Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi biblice

Omilie

În lecturile din această duminică este pusă accentul pe tema conducerii. Domnul se prezintă în Biserica sa sub chipul păstorului care iubește turmă și este mișcat de ea. „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin sau porunci! Cristos este un adevărat păstor care își călăuzește oile spre „împărăția lui Dumnezeu” în iubire. În Evanghelia după Marcu, „Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc 6,34). În prima lectură, profetul Ieremia vorbește despre păstor. Păstorii lui Israel nu a luat la inimă adevăratul bine al poporului. Atunci însuși Domnul va interveni mergând și adunând oile neglijate și împrăștiate: „voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” (Ez 23,4). Face ecou la psalmul de astăzi: păstoruleste izvorul de mângâiere și viață – „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22,1). Alături de imaginea păstorului este plasat tema unității. Sfântul Paul arată cum neamul omenesc, un timp sepătați unii de alții, împrăștiați, dar și-au găsit unitatea prin crucea lui Isus. Evreii și păgânii au fost întotdeauna despărțiți de o istorie dureroasă și adesea violentă, de ostilitate reciprocă și de neîncredere. A doua lectură îi îndeamnă pe Efeseni să-și amintească: erau păgânii, fără speranță și fără Dumnezeu, dar acum „v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos; căci el este pacea noastră” (Ef 2,13-14). Este a păstori, căci „pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace” (Ef 2,15).

† Duminica a 15-a de peste an [B]: În misiune [14 iulie 2024]

Isus își trimite discipolii doi cate doi.

 În misiune

pr. Isidor Chinez (14 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Amos 7,12-15;  Efeseni 1,3-14 [forma prescurtată: Efeseni 1,3-10]; Evanghelia Marcu 6,7-13; lecturi biblice 

Omilie

Tema de astăzi este a chemării divine la evanghelizare. Lecturile ne duc la momentul crucial – vocația. Proiectul lui Dumnezeu pentru omenire este atât de măreț și uimitor încât trebuie făcut cunoscut tuturor. Însuși Domnul își alege și își trimite crainicii, iar aceasta se deschide chiar din Vechiul Testament. În timpul bisericii, începând de la apostoli, toți botezații sunt constituți profeți ai lumii care va veni. Prima lectură este un text autobiografic extras din cartea profetului Amos, ce face aluzie la chemarea sa: „Domnul m-a luat din urma turmei şi mi-a zis: «Mergi şi profeţeşte poporului meu, Israel!»” (Am 7,15). Conflictul dintre Amos cu puterea instituțională și trimiterea celor doisprezece de către Isus sunt rodul cuvântului inițial – „mergi” – de care depinde absolut totul. Evanghelia relatează despre mandatul dat de Domnul apostolilor, în tripla sa carisma – anunțul, exorcismul și vindecarea: „scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Mc 6,13). Cristos le cere celor pe care îi trimite în misiune să nu caute nici putere sau primele locuri, să se ferească de ceea ce este inutil sau de prisos care ascunde esențialul. A doua lectură descrie în formă imnică conținutul planului lui Dumnezeu, al cărui obiectiv final este recapitularea întregii creații în Cristos: „El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos” (Ef 1,9-10). Este proiectul Domnului pentru umanitate. A propune evanghelia este mărturia unei iubiri trăite.