† Duminica a 4-a din Post (C): Gustați și vedeți cât de bun este Domnul [6 martie 2016]

 

Întoarerea fiului risipitor – de Edouard de Jans

 

Evanghelia Luca 15,1-3.11-32: În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Atunci, le-a spus această parabolă: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!» Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”

 

 

Omilie

 

 

În această duminică a patra din post, suntem chemaţi toți la bucurie. Profetul Isaia ne invită: „Bucură-te, Ierusalime! Tresăriți de bucurie toţi cei care-l iubiţi; bucurați-vă și veseliți-vă, cei care ați fost întristaţi!” Motivul acestei bucurii este descoperirea treptată a lumii lui Dumnezeu, lumea în care Dumnezeu îi cheamă pe toţi să trăiască în ea.

 

Cartea lui Iosue (prima lectură) ne aminteşte că nu este o lume a sclaviei, dar o lume a oamenilor liberi şi solidari. După eliberarea din Egipt şi lungă trecere a deşertului, se ajunge în ţara pe care Dumnezeu a promis-o poporului său. Intrarea în ţara făgăduită dă naştere la o mare sărbătoare. Dumnezeu nu suportă să vadă sclavi pe copii săi într-o ţară străină. Lumea în care Dumnezeu ne cheamă să trăim este o lume în care fiecare poate trăi ca om liber şi fericit. Veți putea descoperi astfel că suntem responsabili pentru ei şi fraţii săi: „Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!”

 

Noi suntem marș spre lumea lui Dumnezeu. Acesta este mesajul sfântului Paul în cea de a doua lectură: „De acum, lumea veche a trecut, iată, au devenit noi!” Lumea veche aceea sclaviei, a egoismul și a iubirii de banii este indiferenței și a violenței. Este o lume în care ești sclav al capriciilor și al instinctelor. Recunoaștem că noi toți trebuie să luptăm împotriva consecințelor lumii vechi. Dar întrebarea nu este de a se transforma, ci de a se lăsa transformați de Domnul. Această luptă pe care o ducem nu este a noastră ci a lui .

 

Lumea nouă s-a născut deja. Această lume este a reconcilierii și a păcii; este o lumea a iertării reciproce şi a toleranţiei; este lumea împărțirii fraterne. Aceasta este lumea lui Dumnezeu. Pentru a intra, Domnul ne invită lăsându-ne reconciliați cu el şi între noi. Dumnezeu care manifestă mila sa ne cere să fim milostivi față de toți și față de cei care ne înconjoară. Suntem mântuiţi în Isus şi lucrăm la mântuirea care vine.

 

Dar pentru aceasta, încă avem nevoie să descoperim adevărata față a lui Dumnezeu. Evanghelia acestei zile ne ajută. Este parabola fiului risipitor. Am auzit istoria acestui băiat care pretinde de la tatăl său să-i dea moștenire. Un fiu care departe de familia sa și tăind toate legăturile cu ea, este o dramă. El nu poate participa la bucuriile și necazurile alor săi, pentru că nu știe unde avea el să ajungă. Și noi cunoaștem familii care trăiesc această dramă.

 

Fiul despre care ne vorbește Evanghelia pleacă într-o țară îndepărtată. Cheltuie întreaga avere într-o viață de dezmăț. El sfârșește în cea mai gravă decădere pentru un evreu: să pască porci – aceste animale necurate după lege. Astăzi ne gândim la toți aceea care sunt pe străzi sau în închisoare. Acest fiu risipitor decide să se întoarcă la tatăl său. Această întoarcere nu se datorează adevăratei căințe, dar foamea care îl chinuia. La fel ca și tatăl din parabolă, Dumnezeu face primul pas către noi. Ne oferă iertare în mod gratuit. Aceasta este lumea lui Dumnezeu, un Dumnezeu care ne primește așa cum suntem, cu lepra noastră și cu murdăria noastră, fără a ne judeca. Este absolut profund impresionant de răul pe care îl facem pentru noi înșine.

 

Marea bucurie a Dumnezeului nostru este să ne vindece și să ne primească. El este incapabil a avea necaz pe copiii săi, orice ar fi făcut. Dumnezeu este milostiv. Nu există decât milostivire, chiar și pentru cel mai rău dintre oameni, sau mai degrabă cel care a comis rău cel mai mare. Toți suntem iubiți de Dumnezeu. Împărăția sa este oferită nouă tuturor. Se cuvine de a spune și să o repetăm pentru cei care nu-l cunosc.

 

Este urgent pentru noi să intrăm în această lume a lui Dumnezeu, o lume a milostivirii, a gratuității şi a iertării. Suntem asemenea cu fiul cel mare, care se mulțumește să-i slujească tatălui său ca un simplu angajat. În loc să-l primească pe fratele său îl judecă şi îl condamnă. În primul rând are dreptate: acest frate a păcătuit; și-a dezonorat familia; trebuie să îşi asume consecinţele actelor sale.

 

Dar Dumnezeu nu vede în acest fel. Marea sa bucurie este mai întâi că și-a găsit  copilul: „era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit! Intră în bucuria tatălui tău!” Acest postul din anul jubiliar este propus ca un punct culminant pentru a experimenta și de a celebra milostivirea lui Dumnezeu. Să intrăm în bucuria iertării și a reconcilierii unde se uită trecutul. Fie ca noi să primim această bucurie care ne este oferită de Dumnezeu și să ne deschidem spre Împărăția sa.

 

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/).





Oameni care trec pe lângă noi...

La troiță... primavara de Ignat Bednarik

 

„Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi,
 anonimi,

şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi,

numai pentru că au vorbit de ei presa
şi opinia publică”.

 

(Mircea Eliade).

Vorbește deschis, sincer și cu respect...

 

„Vorbește despre tine cu smerenie, ca nu cumva cel mai înalt adevar al tau să fie interpretat în mod greșit, ca o lăudăroșenie.
Vorbește blând, ca nu cumva să se creada că încerci doar să captezi atenția.
Vorbește cu bunătate, pentru ca toți să poată cunoaște iubirea.
Vorbește deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.
Vorbește sincer, ca să nu fii înteles greșit.
Vorbește adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbește cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbește cu iubire, astfel încât fiecare silaba să vindece”.

(Neale Donald Walsch, Conversații cu Dumnezeu).

Primăvară

A cunoaşte. A iubi.
Înc-o dată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine

tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.

Care-i drumul ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce înseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,

patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-o dată, iar şi iară,

a iubi e primvară.

(de Lucian Blaga, Poezii, Bucureşti 1962, p. 161-162).

Primăvara („Anotimpurile”) de Antonio Vivaldi

 

 

Primăvara la munte...

 

Concertul nr 1 in E major, op. 8, RV 269, „La primavera” (Primăvara)

1. Allegro
2. Largo e pianissimo sempre
3. Allegro (pastorale)



Cu suliţi lungi

Cu suliţi lungi...

Cu suliţi lungi, cu săbii grele
ostaşii unui sfânt sobor
te-au dus în faţa judecăţii
pe tine, Salvatorul lor!

În jurul tău s-au strâns bătrânii,
învăţătorul vechii legi.
Iar tu ai stat cu mâini legat,
Tu, Creatorul lumii-ntregi.

Pilat, în togă purpuree,
privi de sus cu chip de leu.
Şi nu ştia c-avea în faţă
pe împăratul Dumnezeu.

Pe drumul trist te-au plâns trudiţii
şi-au râs cei mândri şi bigoţi.
Iar tu urcai scăldat în sânge
s-aduci iertare pentru toţi.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
să aperi un pământ pierdut,
căci numai tu ştiai că-n lume
n-avem alt preţ, n-avem alt scut.

De-atunci mereu lovim în tine
şi te gonim cu ură grea.
O, cât ai îndurat, Isuse,
ca să câştigi iubirea mea!
 

de Costache Ioanid

Peter’s canticle [Cântecul lui Petru]

 

cântă John Michael Talbot 

 

John Michael Talbot

este  cântăreț, compozitor și chitarist american.

Talbot este un cântăreț foarte cunoscut 

în Biserica Catolică americană.

 

Peter’s canticle cu John Michael Talbot

 

Jesus has suffered for you

To comfort your life within His dying

Dying so that all might live

Bearing mankind's wounds

So that man might be healed

 

Let all who seek the true path to peace

Simply come to follow in the footsteps of this man

Who laid down His life when threatened with hatred

And so He came to live in the blessings of love

And so He came to live forever.

 

Versurile sunt preluate din 1Petru 2,21-25; 3,8-9; 13-22.

 

^2,21 De fapt, la aceasta ați fost chemați, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui. ²² El, care nu a săvârșit păcat, și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui, ²³ care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a încredințat [în mâna] celui care judecă cu dreptate. ²⁴ El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați. ²⁵ Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la păstorul și supraveghetorul sufletelor voastre.

 

^3,8 În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire față de frați, milostivi și smeriți. ⁹ Nu întoarceți rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

 

^3,13 Și cine vă va face rău, dacă sunteți zeloși pentru bine? ¹⁴ Și chiar dacă veți suferi pentru dreptate, fericiți sunteți! Nu vă lăsați cuprinși de frică din cauza lor și nici să nu vă tulburați. ¹⁵ Dimpotrivă, sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră, ¹⁶ dar cu blândețe și bună-cuviință, având o conștiință curată, ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos. ¹⁷ Căci este mai bine să suferiți făcând binele, dacă așa vrea Dumnezeu, decât făcând răul. ¹⁸ Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepți, ca să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce privește trupul, dar înviat cu duhul, ¹⁹ în care a venit și a predicat sufletelor care erau în închisoare, ²⁰ celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Noe, pe când se construia arca în care puțini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă. ²¹ Aceasta este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ștergere a necurăției trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conștiințe curate prin învierea lui Isus Cristos, ²² cel care, după ce s-a înălțat la cer, este la dreapta lui Dumnezeu și îi sunt supuși îngerii, stăpânirile și puterile.