sâmbătă, 10 februarie 2018

† Duminica a 6-a de peste an (B): Suferința și milostivirea [11 februarie 2018]

Isus vindecă un lepros (Mc 1,40-45).
Suferința și milostivirea
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 februarie 2018)


Lecturi: Leviticului 13,1-2.45-46; 1Corinteni 10,31-33; 11,1; Evanghelia Marcu 1,40-45.
 
Evanghelia Marcu 1,40-45: În acel timp, a venit la Isus un lepros, care, rugându-l şi îngenunchind, i-a spus: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi”. Lui Isus i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau, curăţă-te!” Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat. Atunci, avertizându-l, l-a trimis afară, spunându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului şi adu pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei!” Însă el, ieşind, a început să proclame tuturor şi să răspândească vestea, aşa încât Isus nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi veneau la el de pretutindeni.



Omilie



În această duminică, Isus dă dovadă de milostivire față de suferința umană. Este trimis de Dumnezeu să elibereze din sclavie pe orice om.



Cuvântul lui Dumnezeu vine propus din Cartea Leviticului (Lev 13,1-2.45-46): este un manual liturgic al preoției levitice; este o introducere la Evanghelia lui Marcu unde Isus vindecă un lepros. Nu este prea mult citată această carte. Nu vom putea să înțelegem importanța acestui miracol dacă nu vom cunoaștem contextul la care Cristos face apel, căci prescriile Legii din Levitic privesc leproșii din toate timpurile. Termenul ebraic – negàh, în românește „a lovi” – indică lepra: un sinonim cu o „lovitură” cu care Dumnezeu lovește pe păcătos. Prezintă o boală nimicitoare: lepra care distruge persoana umană. Trăiește leprosul, dar nu există. Nu are chip, căci trebuie să-și acopere fața. Nu are voce, trebuind să strige pentru a se îndepărta; este de neatins; trebuie să se ascundă pentru ca să nu se vadă. Este un blestemat. Cartea lui Iob definește lepra ca „întâiul născut al morții” (Iob 18,13). Este boala cauzatoare de moarte și este cea mai gravă formă de impuritate fizică pe care o poate suferi omul. „El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei!” (v. 46). Legislația Leviticului apare fără îndoială exagerată și crudă. La început este o măsură sanitară. Este exclus din viața comunității. Separat de lume, viața lui coboară în mormânt. Aceasta este problema omului: exclus de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu oamenii, este lipsit de posibilitatea de a aduce jertfă Domnului. În tradiţia biblică, această boală va ajunge să aibă o semnificaţie religioasă şi morală. Leproşii erau supuşi judecăţii şi controlului preoţilor. Vindecarea leprei era un fapt mişcător, care era considerat ca o înviere din morţi, privit ca pe o minune. Chiar şi în acest caz se cerea intervenţia preotului levit pentru ca să constate faptul că este sănătos şi să-i dea o semnificaţie cultuală, prin oferirea unei jertfe aduse lui Dumnezeu (cf. Lev 14,1-13; Mc 1,44).


vineri, 9 februarie 2018

Iubirea de suflete


Anna Katharina Emmerick (1774-1824)

„Doresc ca tu să cunoști mai profund
iubirea care arde în inima mea pentru suflete” (v. 186).

(fericita Anna Katharina Emmerick; sursă: https://twitter.com).

Mormântul fericitei Anna Katharina Emmerick în biserica Sfânta Cruce din Dülmen (Germania).
  

joi, 8 februarie 2018

Rugăciunea săracului de Mariei Noël


Mariei Noël (1883-1967).

(În seara unei perioade din viaţă unde făcea experienţa mizeriei, a sărăciei sale…).

Comuniunea săracului

Dumnezeul meu, eu nu te iubesc,
chiar nu te doresc, sunt plictisit cu tine
poate chiar că nu cred în tine.
Dar uită-te la mine în treacăt.
Fii tu într-un moment refugiul sufletului meu,
pune-l în ordine dintr-o suflare,
fără a părea, fără să-mi spui nimic.
Dacă vei considera că eu cred în tine, atunci poartă-mi credința.
Dacă vei considera că eu te iubesc, poartă-mi iubirea.
Eu nu am și nu pot face nimic.
Mă dăruiesc ție cu tot ce am: slăbiciunea, durerea mea.
Și această sensibilitate care mă chinui și pe care o vezi atât de bine…
Și această disperare… Și această rușine îngrozitoare…
Răul meu, greșeala mea…
E tot!
Și speranța mea!


Uneori mă prezint lui Dumnezeu ca un purtător încărcat
de toată povoara vecinătății și îi spun:
„Nu-ți fă griji cu mine. Eu nu pot să-ți plac.
Uită-te doar la suferința pe care ți-o aduc
ca pe o sărmană intermediară care vine din partea altora:
Iată răul tatălui meu, iată pe cel al prietenului meu,
a aceluia sau a altuia…”

Comuniunea

Iată, Dumnezeul meu. Mă cauți?
Ce vrei de la mine? Nu am nimic să-ți dau.
De când ne-am întâlnit ultima dată,
eu nu am pus deoparte nimic pentru tine.
Nimic… nu fapte bune. Eram prea obosită.
Nimic… nu un cuvânt bun. Eram prea tristă.
Nimic decât dezgustul de a trăi, plictiseala, sterilitatea.
– Dă-mi-le!  
– Graba, în fiecare zi, de a vedea terminată ziua, fără să servească la nimic;     
dorința de repaus departe de datorii și de fapte,
detașarea de binele făcut, dezgustul după tine, o, Dumnezeul meu!
– Dă-mi-le! 
– Toropeala sufletului, remușcările slăbiciunii mele
și slăbiciunea care este mai puternică decât remușcările…
– Dă-mi-le! 
– Nevoia de a fi fericit, tandrețea care obosește peste măsură,
durerea fără scăpare în mine.
– Dă-mi-le!
– Tulburările, înspăimântările, dubiile…
– Dă-mi-le!

– Doamne! Iată că umbli ca un cerşetor
strângând lucruri murdare, dezgustătoare.
Ce vrei să faci cu ele, Doamne?
Împărăţia Cerurilor!

(Noël Marie, Notes intimes, Editions Stock 1984, Paris, 41-42; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez).


Marie Noël (1883-1967) este un pseudonim a lui Marie Rouget, zis „Pitulicea de la Auxerre”. Este un poet și un scriitor francez. S-a născut la 16 februarie 1883 la Auxerre într-o familie cultivată și puțin religioasă. Nu s-a îndepărtat de orașul natal decât foarte puțin. Viața sa nu a fost așa de roz: după o iubire din tinerețe dezamăgită (și așteptarea marii iubiri va avea loc într-o zi...), moartea fratelui a doua zi de Crăciun [se spune Noël] (de unde și pseudonimul său), crizele de credință în Dumnezeu… O femeie înflăcărată și chinuită nu a cunoscut decât „chanson traditionnelle” [cântec tradițional]. A murit în 23 decembrie 1967 unde este înhumată tot la Auxerre. Episcopii francezi, în decembrie 2017, reuniți pentru o săptămână la Lourdes, într-o sesiune plenară, s-au plecat pe mai multe subiecte asupra Bisericii Franceze, între care eventuala beatificare a poetei Marie Noël. Cauza s-a deschis în 23 decembrie 2017 la catedrala din Auxerre.

miercuri, 7 februarie 2018

„Sunt în pelerinaj spre Casă” (papa emerit Benedict al XVI-lea)




Papa emerit, Benedict al XVI-lea, scrie o epistolă adresată jurnalistului de la Corriere della Sera Massimo Franco, care fusese intermediar pentru a-i prezenta cererile şi preocupările multor cititori ai cotidianului cu privire la starea sa. Scrisoare a fost publicată integral pe prima pagină din Corriere de miercuri, 7 februarie 2018. 

„Dragă dr. Franco scrie Joseph Ratzinger m-a înduioşat faptul că atâţia cititori ai ziarului dumneavoastră doresc să ştie cu petrec această ultimă perioadă a vieţii mele. Pot spune doar în această privinţă că, în slăbirea lentă a forţelor fizice, interior sunt în pelerinaj spre Casă. Este un mare har pentru mine să fiu înconjurat în această ultimă bucată de drum uneori un pic obositoare, de o aşa iubire şi o aşa bunătate pe care nu mi le-aş fi putut imagina vreodată”.




«Monastero Mater Ecclesiae, V-120 


Città del Vaticano» 
5 februarie 2018


„Sunt în pelerinaj spre Casă”…



(sursă: http://www.corriere.it/cronache/18_febbraio_07/benedetto-xvi-lettera-corriere-papa-emerito-pellegrinaggio-verso-casa-ab335152-0b79-11e8-8265-d7c1bfb87dc9.shtml?cmpid=tbd_6db0cf92dZ).

marți, 6 februarie 2018

Singur cu Dumnezeu...



Madeleine Delbrêl (1904-1964).
„Ar trebui să stăm în viața ca 
și cum sufletul nostru ar fi singur cu Dumnezeu. 
Și pentru că noi tresăltăm de o bucurie mare cu el 
și ne cufundăm în tot felul de lucruri, 
credem că este permis să-l pierdem din vedere”. 


(Madeleine Delbrêl [1904-1964]; asistent social, poetă și mistică. Este declarată fericită de papa Francisc prin Promulgazione di Decreti della Congregazione delle Cause dei Santi, 27.01.2018; trad. pr. Isidor Chinez).

luni, 5 februarie 2018

„Îi puneau pe cei suferinzi... să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei”

(sursă: https://twitter.com/anthosavo).
„Îi puneau pe cei suferinzi în pieţe 
şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. 
Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi”.
 

(Evanghelia Marcu 6,56).