 |
| Vegheați... |
Adventul – timpul vegherii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 decembrie 2017)
Lecturi: Isaia
63,16b-17.19b; 64,2b-7; 1Corinteni 1,3-9; Evanghelia Marcu
13,33-37.
Omilie
Astăzi începe timpul Adventului –
adventus vine din limba latină care
înseamnă venire –, adică timpul aşteptării venirii lui Cristos în glorie; este Parusia, în greacă. Nu este un timp de
pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului, ci de pregătire a acestui eveniment
despre care Isus însuşi le-a spus discipolilor săi că este evenimentul
definitiv, prin care va fi instaurată dreptatea lui Dumnezeu şi se va împlini Împărăţia
vestită de el. Strigătul Bisericii în acest timp este acela al Miresei care,
împreună cu Duhul, se roagă: „Vino, Doamne Isuse! Marana tha!” (Ap 22,20). Adventul
este proclamarea „acțiunii” lui Dumnezeu care „sfâșie cerurile” și provoacă
„reacția” oamenilor din toropeala „nopții” de păcat și de izolare. Iubirea lui
Dumnezeu și speranța omului se încrucișează în inima Adventului. Ceasul
reîntoarcerii sale nu este cunoscut: îl așteptăm. Aşteptarea Domnului nu
trebuie să ne înfricoşeze, să ne fie frică să-l întâlnim; este necesar să facem
conturile cu propria viaţă, în fiecare zi, pentru a fi gata „cu mijlocul încins”
şi „cu lumânarea aprinsă”, cu hainele de sărbătoare cusute cu firul dreptăţii.
În lumina revelaţiei biblice distingem cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii trei
veniri ale lui Cristos: venirea istorică în umilinţa
trupului pe care o sărbătorim la
Crăciun , venirea în glorie pe care o aşteptăm în speranţă la
sfârşitul lumii şi venirea tainică pe care o
invocăm zilnic în rugăciunea „Tatăl nostru” – „vie împărăţia ta!” şi pe care o
celebrăm în sfintele Sacramente.
