† Duminica a 5-a a Paștelui [C]: „Noutatea” evangheliei iubirii [18 mai 2025]

 

În cenacul stând la masă - Ultima Cină.

„Noutatea” evangheliei iubirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (18 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27;  Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice 

Omilie

Cele trei lecturi sunt centrate pe comunitate creștină din Faptele Apostolilor, idealizată în Apocalips, în Ierusalimul ceresc, și în dinamismul Evangheliei care face ca fiecare acțiune să fie intensă și plină de bogăție. Așa se întâmplă în cazul lui Paul și Barnaba: „ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă” (Fap 14,22). Tema din această duminică este „noutatea” Paștelui: un nou început ce dă origine unei noi realități. Paștele ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: este misterul pascal al lui Cristos – patimile, moartea, învierea și înălțarea sa la cer – care au inaugurat noua creație: „Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), din a doua lectură. Timpul pascal este noutatea lui Dumnezeu într-o lume înghețată a morții: cele vechi au trecut; au apărut lucruri noi. Iată „noutatea” dintre glorificarea Domnului și porunca iubirii: „să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34).

† Duminica a 4-a a Paştelui [C]: Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt [11 mai 2025]

Păstorul dă hrană turmei sale prin Cuvânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (11 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalips 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi biblice

Omilie

A patra duminică din timpul pascal este numită duminica „Bunului Păstor” și marchează trecerea de la citirea evangheliilor arătării lui Isus înviat discipolilor săi la citirea textelor despre Domnul ce se concentrează asupra semnificației de a fi discipol și de a fi în relație cu Isus care pregătesc sărbătorile Înălțării și Rusaliilor. Liturgia e o reflecție asupra temei Bunului Păstor. În prima lectură, Paul și Barnaba au mers la sinagogă în Antiohia Pisidiei ca să-i învețe atât pe evreii convertiți, cât și pe păgâni învățăturile creștine, care pentru Luca sunt „prozeliți” ce cred în Dumnezeu: „vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne” (Fap 13,46). Și-au îndreptat mesajul spre păgâni. Promisiunea mântuirii este universală, incluzând toate popoarele. Duhul a făcut să înflorească o Biserică care nu s-a închis în fața noutății bunei vestiri. În a doua lectură, apostolul Ioan vede „o mulţime imensă, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. […] Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi păstorul lor” (Ap 7,9.17). Este imaginea care reprezintă omenirea adunată: e poporul unic a lui Dumnzeu. În istoria actuală, adunarea umanității are loc în jurul păstorului, prin ascultarea Cuvântului ce este deja o garanție a vieții veșnice. În Evanghelia după Ioan auzim cuvintele lui Isus care ne vorbesc despre relația personală pe care o are cu noi: „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată” (In 10,27-28). Este păstorul care dă hrană turmei sale prin Cuvânt.

† Duminica a 3-a a Paştelui [C]: Mărturie în lumina învierii Domnului [4 mai 2025]

 

Pescuirea miraculoasă.

Mărturie în lumina învierii Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (4 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41; Apocalips 5,11-14; (forma prescurtată): Evanghelia Ioan 21,1-14; lecturi biblice

Omilie

Predica creștină este centrată pe Isus înviat. Acesta este mesajul pe care Biserica este preocupată să-l transmită evreilor, chiar dacă aceștia îl contestă, și păgânilor care nu-l înțeleg. Apostolul Petru afirmă încă din primele sale discursuri adresate poporului acest lucru și în fața autorităților evreiești, a marelui preot: „Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor” (Fap 5,30-31). La sfârșitul primului secol comunitatea se străduiește repetând cu fermitate: „Celui care şade pe tron şi mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!” (Ap 5,13). Evanghelie după Ioan este aceeași mărturisire care nu-și va pierde niciodată actualitatea și urgența – întâlnirea Celui Înviat cu Petru și alți câțiva discipoli – „Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei” (In 21,1) – și conține teme importante despre Cristos și Biserică. Prin cuvintele Celui Înviat  figura lui Petru subliniază misiunea Bisericii în această lume care este cetatea oamenilor. Este mărturie în lumina învierii Domnului!

† Duminica a 2-a a Paştelui [C]: Credința vie a lui Toma... și a noastră [27 aprilie 2025]

Sfântul lui Toma și necredința sa de Carl Bloch. 

Credința vie a lui Toma... și a noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui va continua până în Duminica Rusaliilor, după care se vor relua timpul de peste an, timpul obișnuit. În aceasta perioada pascală un rol deosebit ocupă cartea Faptele Apostolilor ca prima lectură care ne spune ce se întâmplat cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia va fi întotdeauna cea a sfântului Ioan, în timp ce a doua lectură va fi luată din Apocalips: timpul care urmează învierii lui Isus trebuie înțeles ca începutul ultimelor timpuri ale lumii. Învățătura liturgiei de astăzi se concentrează asupra darurilor lui Isus, Cel Înviat, către comunitatea sa: slujirea apostolică (din Faptele Apostolilor), darul Duhului Sfânt (din Evanghelia după Ioan), prezență vie și perenă pe drumul istoriei (din Apocalips). Numitorul comun dintre cele trei lecturi este legătura indisolubilă dintre faptul învierii lui Isus și slujirea apostolică. Mărturia martorilor oculari ai învierii este o misiune atribuită cuiva de Domnul pentru a acționa în numele său, căci apostolii s-au angajat treptat în ministerul sau slujirea Cuvântului lui Cristos. Este credința vie a lui Toma... și a noastră!

† Marţi din Octava Paştelui: Să creștem în credință [22 aprilie 2025]

 

„Nu mă reține!”

Să creștem în credință

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

În „Săptămâna Luminată”, Liturgia Cuvântului adună principalele mărturii despre înviere Domnului şi le oferă meditaţiei credincioşilor pentru a fi întăriţi în credinţă.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) prezintă partea finală a discursului ținut de Petru din ziua de Rusalii, adică a coborârii Duhului Sfânt: este un apel la convertire și răspunsul celor prezenți. Autorul  Faptelor Apostolilor este Luca și dezvoltă sub forma unui dialog chemarea la convertire ca un îndemn catehetic, prezentând condițiile de intrare în comunitatea creștină: „În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor: «Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit!»” (v. 36). Cei prezenți au o întrebare: „Ce să facem, fraţilor?” (v. 37), provoacă răspunsul lui Petru despre convertirea, o ruptură decisivă de trecut, care presupune regretul pentru răul săvârșit și botezul „în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor” (v. 38). Aceasta implică faptul că persoana botezată este transferată în sfera de influență a Celui Înviat în numele lui Isus. „Numele” se referă la o persoană. Efectele botezului sunt: ​​iertarea păcatelor și darul Duhului Sfânt, adică nu o carismă dată de Duhul, ci darul care este însuși Duhul Sfânt. În încheiere, Petru evocă din nou pe profetului Ioel – „oricine va invoca numele Domnului” (Il 3,5) – dar îl generalizează pentru promisiunea mântuirii care se extinde asupra întregului Israel și la „toți cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru” (v. 39). Este o mântuire destinată tuturor oamenilor, dar respectând întotdeauna prioritatea lui Israel. Chemarea lui Petru va provoca inevitabil dezbinare în Israel, însă menţionează creşterea comunităţii: Biserica se formează în urma acceptării predicării apostolice, în care Dumnezeu lucrează. Trecerea de la o sută douăzeci [„în zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane” (Fap 1,15)] la trei mii de credincioși mărturisește puterea Duhului Sfânt și importanța pe care Luca o atribuie Bisericii din Ierusalim. Numărul de trei mii de oameni este un număr „ideal” (după Schille G.), nu are o reală valoare istorică.

† Luni din Octava Paștelui: Bucurați-vă și nu vă temeți [21 aprilie 2025]

Isus Cel Înviat și femeile – de Corbert Gauthier. 

 Bucurați-vă și nu vă temeți

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (21 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

Timpul Paștelui se prelungeşte într-o liturgie a vieţii și a bucuriei pascale. Învierea Domnului este cel mai răsunător eveniment al istoriei umanității care confirmă biruința iubirii lui Dumnezeu asupra păcatului şi a morţii şi dăruieşte vieţii speranța vieții veșnice, căci este un fundament solid. Avem încredere în cuvântul apostolilor și în cuvintele lui Isus: „Bucurați-vă și nu vă temeți!”

† Învierea Domnului: Cristos a înviat din morți! Aleluia! [20 aprilie 2025]

 

Cristos a înviat din morți! Aleluia!

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 aprilie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cea mai strălucitoare și mai fericită zi a credinței noastre: Învierea Domnului. Este ziua în care moartea a fost învinsă, piatra mormântului a fost rostogolită și lumina lui Isus a rupt întunericul din lume. În această zi, poți „cânta” viața! Nimeni nu este exclus. Moartea este moștenirea fiecărui om, ce derivă din trecut înfricoșătorul adevăr, dar Paștele este o certitudinea bucuroasă și veselă că Dumnezeu a intrat fără întârziere în împărăția morții: este o înfrângere decisiv a morții, este o victorie pentru totdeauna! Paștele se prezintă ca o provocare radicală la această răutate din istorie. Acum viața este străbătută de speranță veșnică spre care ne ridicăm. Liturgia Paștilor propune ca temă de reflecție învierea lui Isus, văzută nu ca un fapt istoric sau documentabil [întărit cu documente], ci ca un eveniment mântuitor acceptat prin credință. Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am auzit-o, ne duce chiar acolo, în zorii „primei zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă”, în fața unui mormânt gol… Este mărturisirea cu credință: Cristos a înviat din morți! Aleluia!

† Duminica a 7-a a Paştelui [B]: Misiunea noastră: să fim martorii Domnului [12 mai 2024]

Rugăciunea lui Isus. 

Misiunea noastră: să fim martorii Domnului

pr. Isidor Chinez (12 mai 2024) 

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26; 1Ioan 4,11-16; Evanghelia Ioan 17,11b-19; lecturi biblice

Omilie

După Înălțarea Domnului – așa cum citim în Faptele Apostolilor – Biserica trebuie să-și dea seama cum să trăiască până la întoarcerea lui Isus. Mai întâi: despre alegerea în locul lui Iuda a altuia: „atunci au tras la sorţi pentru ei şi sorţul a căzut pe Matia, iar el a fost adăugat cu cei unsprezece apostoli” (Fap 1,26). Limbajul rămânerii în Dumnezeu și în iubire sa este folosit de a doua lectură unde sfântul Ioan anunță prezența lui Dumnezeu și a Duhului său: „dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii”; „ne-a dat din Duhul său” (1In 4,11.13). Prin urmare, acțiunile noastre trebuie să reflecte această iubire. Textul din evanghelie este „rugăciunea lui Isus” pentru „prietenii” săi: „păzeşte-i de Cel Rău […]; consacră-i în adevăr!” (In 17,15.16). Domnul cere ca lucrarea sa să fie continuată de discipolii săi atunci când el nu mai este prezent fizic printre ei. Este misiunea noastră: să fim martorii lui Isus!

† Înalțarea Domnului [B]: Modul nou de „a fi” în Dumnezeu, în Biserică și în lume [9 mai 2024]

Înălțarea Domnului de Fritz von Uhde. 

Modul nou de „a fi” în Dumnezeu, în Biserică și în lume

pr. Isidor Chinez (9 mai 2024) 

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 4,1-13; Evanghelia Marcu 16,15-20; lecturi biblice

Omilie

Înălțarea Domnului este un mod nou de „a fi” în Dumnezeu, în Biserică și în lume. Cu înălțarea sa, Isus nu a mers în altă parte sau mai „sus”; e intrarea în eternitate a întregii ființe umane: e primirea de către Dumnezeu a „omului-Dumnezeu” ce nu urcă spre altă dimensiune, ci întră în dimensiunea originară, inițială, restaurată prin Misterul Pascal. Cerul nu este alt spațiu sau un loc în care se va ajunge „mâine”… Este un mister: nu se poate ajunge la Tatăl fără să fi fost mai întâi „coborât” și „înălțat”. Înălțarea Domnului a fost înțeleasă în primele secole ale Bisericii în strânsă relație cu Paștele și cu mișcarea de „coborâre” și „ridicare” a Domnului ce caracterizează viața de Isus. Vechile omilii de Paști citau înălțarea Domnului ca „viața ce iese din mormânt, ca o vindecarea ce iese din rană, ca o învierea ce iese din cădere și înălțarea care iese din coborâre”. Biserica primară nu a citit plecarea lui Isus ca pe o dispariție, ci ca o „ridicare” a Celui care era și rămâne prezent, chiar și atunci când nu mai este vizibil privirii umane. Tocmai această prezență-absență este motivul dominant al lecturilor de astăzi. Înălțarea lui Isus la „dreapta Tatălui” înseamnă încheierea misiunii sale vizibile și palpabile în această lume, dar marchează și începutul misiunii Bisericii de-a lungul istoriei. Biserica urmărește doar răspândirea evangheliei: e cuvântul și mărturia fidela și perseverentă a creștinilor. Liturgia Înălțării se deschide cu relatarea lui Luca în Faptele Apostolilor: este plecarea Celui Înviat din lume. Descrie ultima întâlnire dintre Isus și discipolii săi care primesc împuternicirea de a vorbi și a lucra în numele lui ca să-i fie martori pe tot pământul: „însă când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori […] până la marginile pământului” (Fap 1,8). Acest lucru nu se poate realiza fără darul Duhului revărsat asupra Bisericii la Rusalii. Evanghelia după Marcu este istorisirea înălțării Domnului, ce a avut loc după ultimul discurs rostit de Isus către cei unsprezece. E ultima învățătură și împuternicirea misionară către discipoli: „mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15). În lectura a doua, apostolul Paul evocă în mod clar o „înălțare” la cer a lui Isus: „ce înseamnă «s-a ridicat», dacă nu faptul că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului? Cel care a coborât este acelaşi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor ca să împlinească toate” (Ef 4,9-10).

† Duminica a 6-a a Paştelui [B]: „Testamentul” Domnului: „rămâneţi în iubirea mea!” [5 mai 2024]

Împreună! 

„Testamentul” Domnului: „rămâneţi în iubirea mea!”

 pr. Isidor Chinez (5 mai 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48;  1Ioan 4,7-10; Evanghelia Ioan 15,9-17; lecturi biblice

Omilie

Domnul ne-a lăsat ca „testament” înainte de a se întoarce la Tatăl: „rămâneţi în iubirea mea!” (In 15,10).  Aceste cuvinte au „traversat” timpul și se întâlnesc cu noi astăzi. Mântuirea nu este un beneficiu evreiesc sau creștin, ci este pentru toți oamenii, deoarece iubirea lui Dumnezeu nu se limitează la un singur popor, ci se revarsă asupra tuturor copiilor săi. Domnul ne-a cerut să-i iubim pe toți oamenii fără nici o deosebire; să nu ne uităm la originea, confesiunea religioasă sau chiar comportamentul moral. Păgânii sunt fii ai lui Dumnezeu ca și israeliții. Apostolul Petru ajunge până la a afirma că sunt ale aceleași bunăvoințe divine: „acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut” (Fap 10,34-35). Să fii iubit, înainte de a te naște!... Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Isus, Fiul său, pentru ca toți oamenii să devină fii ai săi și să formeze o singură familie: „în aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1In 4,10). În evanghelia de astăzi, Domnul nu se mulțumește să ne facă frați ai săi; el vrea să devenim prieteni: „voi sunteţi prietenii mei […], pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute” (In 15,14.15). Isus permite să împărtășim cele mai profunde și inaccesibile bogății: ne-a făcut să cunoaștem relația sa de iubire cu Tatăl. „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi” (In 15,9). Ești iubit!... Rezultă un alt fapt: fiecare ființă vie „respiră” iubire și comuniune: „rămâneţi în iubirea mea!”  E „testamentul” Domnului!

† Duminica a 5-a a Paştelui [B]: Comuniunea intensă cu Domnul [28 aprilie 2024]

 

Vița de vie și mlădițele.

Comuniunea intensă cu Domnul

pr. Isidor Chinez (28 aprilie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 9,26-31; 1Ioan 3,18-24; Evanghelia Ioan 15,1-8; lecturi biblice

Omilie

În duminica a cincea a Paștilor, liturgia ne vorbește despre Biserică și despre nașterea ei. Prima lectură prezintă punctelor esențiale ale cărții Faptele Apostolilor. Este salutat Paul, imediat după convertire, datorită prieteniei lui cu Barnaba. E evenimentul fundamental pentru Biserica care se năștea. Saul, persecutorul, a devenit Paul, marele martor al credinței în Isus Cristos. Scrisoarea sfântului Ioan încearcă să descopere starea interioară, demnitatea de a fii ai lui Dumnezeu: „copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (1In 3,18). Apostolul îndeamnă la concretizarea iubirii și a credinței în Domnul: „să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii” (1In 3,23). Evanghelia după Ioan vede ramurile sau mlădițile unei vițe de vie în credincioși. Este Isus care ni se prezintă ca „via adevărată”: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul” (In 15,1). Aceeași viață curge între Isus și discipolii săi: Domnul trăiește în noi și noi trăim în el. Se vorbea cândva despre „corpul mistic”: există o comuniune foarte intensă și profundă între credincioși și Isus și între ei și Dumnezeu Tatăl. Acest „dar” devine neapărat un angajament al iubirii. E locuința Domnului și doar cei care ascultă și țin cuvântul lui trăiesc în el, își iubesc frații, așa cum îi iubește Dumnezeu.

† Duminica a 4-a a Paştelui [B]: Purtați de „Păstorul cel Bun” [21 aprilie 2024]

Purtați de „Păstorul cel Bun”

pr. Isidor Chinez (21 aprilie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 4,8-12; 1Ioan 3,1-2; Evanghelia Ioan 10,11-18; lecturi biblice

Omilie

În duminica „Bunului Păstor” suntem inviți să ne rugăm pentru vocații la preoție și la viața consacrată. Liturghia Cuvântului prezintă proiectul lui Isus: darea vieții sale pentru toți oamenii pe care i-a încredințat Tatăl; darul pe care ni l-a făcut Domnul de a fi cu adevărat fiii lui Dumnezeu; mărturia de credință a apostolilor că numai Cristos ne poate salva. Cheia înțelegerii celor trei lecturi trebuie dedusă din Prima scrisoare a lui Ioan unde se spune că „suntem copii ai lui Dumnezeu” (1In 3,1). Din această dimensiunea filială depinde tocmai experiența mântuirii: „Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: «Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!»” (Fap 4,10). Fragmentul din evanghelie arată izvorul acestei mântuiri: oferirea vieții de către Isus, devenit „păstorul universal” al tuturor celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Vestirea evangheliei de astăzi ne explică imaginea păstorului și a turmei. Isus, „Bunul Păstor”, formează în jurul său o singură turmă. Numitorul comun, însă, este același Dumnezeu, ce ne tratează cu adevărat ca pe fiii săi, iar acest lucru este suficient pentru a ne lumina viața.

† Duminica a 3-a a Paştelui [B]: Mărturia dată Domnului și lumii întregi [14 aprilie 2024]

„Priviți mâinile mele...”

 Mărturia dată Domnului și lumii întregi

pr. Isidor Chinez (14 aprilie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 3,13-15.17-19; 1Ioan 2,1-5a;  Evanghelia Luca 24,35-48; lecturi biblice

Omilie

Este duminica mărturiei dată Domnului ce pătrunde din ce în ce mai mult misterului pascal. Este kerygma sau proclamerea anunțului că Isus mort a înviat ce cere o schimbarea: „convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate” (Fap 3,19). Este viața trăită: e un criteriu de apartenență la Dumnezeu, „păstrând cuvântul lui” (1In 5,2), pentru a ajunge la mărturie: „voi veţi fi martorii acestor lucruri” (Lc 24,48). Este calea vieții creștine, în toate componentele sale; este un drum care, în lumina pascală, dobândește un sens aparte, fiindcă este mărturisirea în Dumnezeu Creatorul și dătătorul vieții, care are puterea de a-l învia pe Isus mort și, în Cristos, orice viață este transformată într-o mărturisire a iubirii sale. Domnul înviat apare din nou și le explică apostolilor ce spun Scripturile despre el, făcându-i martori. Prima lectură și evanghelia preiau tema morții pe cruce și explicit profețiile Vechiului Testament cu privire la Isus. Se relatează – în lectura întâia – discursul lui Petru după Rusalii când vindecă un olog nu prin puterea sa: „dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori” (Fap 3,15). Apostolului Ioan afirmă că Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1In 2,2). Distrugerea trupului uman al lui Isus istoric, corespunde nimicirii întregii omeniri păcătoase, asumată și sintetizată în el însuși în „întrupare”. „Omul cel vechi” devine prin botez un „om nou”. Rezultatul: este mort împreună cu Cristos, eliminat pentru totdeauna prin moartea pe cruce. În evanghelia de astăzi, sfântul Luca ni-l prezintă pe însuși Domnul ce le-a apărut la doi dintre discipoli săi pe drumul Emaus-ului, care l-au recunoscut la „frângerea pâinii”, și cei unsprezece apostoli, care nu-și dădeau seama că este Isus, ci îl considerau un „străin”: „speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh” (v. 37). Domnul le-a explicat că evenimentele pătimirii și morții nu sunt altceva decât împlinirea Scripturilor care se referă la el. Este duminica mărturiei dată lui Cristos și lumii!

† Duminica a 2-a a Paştelui [B]: Credinţa se întemeiază pe ascultarea cuvântului [7 aprilie 2024]

 

Isuse, am încredere în tine! 

[Duminica milostivirii]

Credinţa se întemeiază pe ascultarea cuvântului

pr. Isidor Chinez (7 aprilie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 4,32-35; 1Ioan 5,1-6; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice 

Omilie

Liturghia Cuvântului de astăzi, din timpul pascal, se concentrează pe evenimentul învierii: apariția Celui Înviat și viața primei comunități creștine. Prima lectură relatează un rezumat al stilului de viață al comunității: „mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet”; „aveau toate în comun” (Fap 4,32). Pentru Biserica primară, învierea lui Isus nu este doar un articol de credință, dar o forță creatoare de fraternitate. Evanghelia prezintă apariția lui Isus în cenaclu [în cei trei ani liturgici A B C]: în „prima zi a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!» Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul” (In 20,19-20). Cristos a înviat, dar oamenii, nu par a fi pe deplin convinși! Experiența apostolilor o dovedește: Toma lipsește… Sunt momente de crize, dar trebuie rezolvate într-o mărturisire de credință reînnoită. A doua lectură prezintă experienţa creştină ca o biruinţă asupra lumii obţinută prin credinţă: „aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (1In 5,4). Credința înseamnă a-l recunoaște pe Isus ca Fiului lui Dumnezeu. O legătura între cele trei lecturi este clară: anunțul Celui Înviat dă nașterea comunității creștine care învige lumea cu credința ei. Această credința se întemeiază pe ascultare cuvântului!

† Duminica Învierii – Paștele: Proclamarea mântuirii – viața plină de bucurie învierii [31 martie 2024]

Petru și Ioan la mormântul gol.

 Proclamarea mântuirii – viața plină de bucurie învierii

pr. Isidor Chinez (31 martie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Învierea este viața plină de bucurie; este proclamarea mântuirii oamenilor, care își are rădăcinile într-un fapt istoric verificat și constatat. Astăzi este ziua învierii, ziua de Paști. Suntem chemați să reflectăm „cu genunchii minții plecați” la misterul istoric declarat și celebrat în liturgie. Cuvântul Domnului din ziua de Paști este caracterizată de relatarea evanghelică a mormântului gol (cf. In 20,1-9), care însoțit de textul din Fapte Apostolilor (cf. Fap 10,34.37-43) în care Petru mărturisește solemn, în casa lui Corneliu, că Isus a înviat din morți și oricine crede în el obține iertarea păcatelor. În a doua lectură apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini să-și alipească strâns inima de cele cerești: „căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ” (Col 3,1-2). Faptele bune nu pot lipsi: sunt o manifestare a vieții celei noi, sunt semne ale prezenței sale. Paștele este semnul bucuriei pentru cer ce se revarsă pe pământ. Să lăsăm să izbucnească bucuria și să strălucească în noi gloria celui înviat!

† Coborârea Duhului Sfânt [A] [Rusaliile]: Duhul Sfânt – izvor de lumină și putere [28 mai 2023]

Duhul Sfânt – izvor de lumină și putere

pr. Isidor Chinez (28 mai 2023) 

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 2,1-11; 1Corinteni 12,3b-7.12-13; Evanghelia Ioan 20,19-23; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea Rusaliilor înseamnă coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor: este început nașterii Bisericii. Relatarea din Faptele Apostolilor [aceeași lectură este pentru toți anii A B C] deschide liturgia de astăzi: „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt ” (Fap 2,4). Evanghelia ne spune că apostolii l-au primit Duhul Sfânt tocmai în duminica învierii în cenacol, când, intrând – ușile fiind încuiate de frica iudeilor – a suflat asupra lor, comunicând puterea de a ierta păcatele, ce reprezintă una dintre împuternicirile preoţeşti: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate” (In 20,22-23). Duhul Sfânt iartă păcatele! A doua lectură este reflecția apostolului Paul ce prezintă acţiunea Duhului în Biserică ca comuniune, adică unitate în diversitate. Duhul Sfânt prin diverse daruri edifică Biserică: el este izvor de lumină [foc] și putere!

† Duminica a 7-a a Paştelui [A]: „Ceasul” gloriei Domnului [21 mai 2023]

Isus rugându-se!

 „Ceasul” gloriei Domnului

pr. Isidor Chinez (21 mai 2023) 

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 1,12-14; 1Petru 4,13-16; Evanghelia Ioan 17,1-11a; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi ne aduce la preocupările unor oameni din vremuri trecute: modul lor de comportare în aceste situații tulburi ne ajută să avem o conduită bună și astăzi. În prima lectură, după înălțare, discipolii așteaptă să vină lucruri mărețe de la Dumnezeu și că ei vor trebui să particire la roluri importante: „toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui” (Fap 1,14). În a doua lectură Petru se adresează creștinilor persecutați din cauza credinței lor; face o aluzie la învățătura lui Isus, la „Fericiri”, din „Predica de pe munte”: „întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, ca să puteţi tresălta de bucurie şi la revelarea gloriei lui!” (1Pt 4,13). În Evanghelia după Ioan este rugăciunea lui Isus: se citește fragmentul asupra rolului său de Mântuitor și de călăuză și exemplu pentru ucenicii săi actuali și viitori. Domnul îi dă cont lui Dumnezeu de misiunea pământească și îi cere „glorie”: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine!” (In 17,1). Este „ceasul” manifestării gloriei Domnului pe cruce unde își dă viața pentru oameni, din iubire.

† Înălțarea Domnului [A]: Prezența lui Isus în mijlocul nostru [18 mai 2023]

Înălțarea lui Isus de Benjamin West (1782), Tate Gallery, Londra.

Prezența lui Isus în mijlocul nostru

pr. Isidor Chinez (18 mai 2023) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 1,17-23; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din sărbătoarea Înălțării Domnului se deschide cu salutul lui Cristos către discipolilor săi de pe muntele Măslinilor descris în Fapte Apostolilor: „În timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui. […] Spunând acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor” (v. 4.9). Este  „sustras” de sub privirea lor. A doua lectură constă într-o reflecție paulină despre înălțarea Domnului: întronizat la dreapta Tatălui, mai presus de toate puterile pământești și cerești. Evanghelia face memoria ultimei întâlniri, consemnată de sfântul Matei, între cel înviat și cei unsprezece, în Galileea, pentru a primi misiunea de a evangheliza întregului pământ. Adevărata înălțare e trecerea pe care Isus o face de la pământ la cer care a avut loc de Paști, fără spectatori și martori. Evanghelistul Ioan spune că Isus înviat declară Mariei Magdalena că se întoarce la Tatăl: „Nu mă reţine […]. Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru” (In 20,17). Numai Luca vorbește despre înălțarea vizibilă a lui Isus. Sărbătoarea Înălțării Domnului nu are scopul de a justifica dispariția lui Cristos din această lume, ci de a afirma prezența lui în mijlocul nostru.

† Duminica a 6-a a Paştelui [A]: Puterea mântuirii prin Duhul Sfânt [14 mai 2023]

 Duhul dă viață.

Puterea mântuirii prin Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez (14 mai 2023) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 8,5-8.14-17; 1Petru 3,15-18; Evanghelia Ioan 14,15-21; lecturi biblice

Omilie

Domnul cel înviat are puterea de a-și răspândi iubirea mântuitoare la toți oamenii prin Duhul Sfânt. Darul său este reînnoit în fiecare celebrare euharistică. De aici creștinul își trage puterea de a iubi pe Dumnezeu. Liturgia Cuvântului ne invită încă o dată să-l înțelegem mai bine pe Isus cel înviat, să-l vestim și să adunăm integrarea comunitate în jurul lui. Lecturile de astăzi au ca tema Duhul Sfânt. În prima lectură apare Biserica: este continuarea comunității Domnului. Fapte Apostolilor prezintă pe Duhul Sfânt revărsat sacramental prin opera apostolilor și a colaboratorilor acestora. A doua lectură precizează că cel înviat trăiește în duh, adică Cristos a fost chemat înapoi la viață prin forța de viață a Duhului și că, în viața Bisericii, el acționează întotdeauna în Duhul Sfânt. Evanghelia prezintă Duhul ca pe o promisiune a lui Isus și ca pe un dar de la Dumnezeu Tatăl. Logica este destul de clară: ține împreună lecturile de astăzi văzute din trei unghiuri diferite.

† Duminica a 5-a a Paştelui [A]: Noul popor al lui Dumnezeu [7 mai 2023]

Cina de taină.

 Noul popor al lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (7 mai 2023) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 6,1-7;  1Petru 2,4-9; Evanghelia Ioan 14,1-12; lecturi biblice

Omilia

Liturgia Cuvântului este centrată pe edificarea „noului templu”, ce îmbracă diferite aspecte în lecturile de astăzi. În prima lectură „noul templu” este identificat cu Biserica lui Isus și darurile Duhului Sfânt, cum ar fi carismele și slujirile. A doua lectură revine la aceeași temă, aceea a Bisericii: „ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală”. În Evanghelia după Ioan se vorbește despre „templul ceresc”, adică „casa Tatălui” unde Isus ne-a pregătit loc. Pe scurt: „noul templu” este Biserica, construită și armonizată de Duhul Sfânt, prin distribuirea carismelor și a slujirilor, cu oameni vii ce se extinde până în veșnicie. În centrul învățăturii de astăzi se află Biserica – „noul templu” – sub aspectul pământesc și ceresc: noul popor al lui Dumnezeu.