Comuniunea intensă cu Domnul
pr. Isidor Chinez (28 aprilie 2024)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 9,26-31; 1Ioan 3,18-24; Evanghelia Ioan 15,1-8; lecturi biblice
Omilie
În duminica a cincea a Paștilor, liturgia ne vorbește despre Biserică și despre nașterea ei. Prima lectură prezintă punctelor esențiale ale cărții Faptele Apostolilor. Este salutat Paul, imediat după convertire, datorită prieteniei lui cu Barnaba. E evenimentul fundamental pentru Biserica care se năștea. Saul, persecutorul, a devenit Paul, marele martor al credinței în Isus Cristos. Scrisoarea sfântului Ioan încearcă să descopere starea interioară, demnitatea de a fii ai lui Dumnezeu: „copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (1In 3,18). Apostolul îndeamnă la concretizarea iubirii și a credinței în Domnul: „să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii” (1In 3,23). Evanghelia după Ioan vede ramurile sau mlădițile unei vițe de vie în credincioși. Este Isus care ni se prezintă ca „via adevărată”: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul” (In 15,1). Aceeași viață curge între Isus și discipolii săi: Domnul trăiește în noi și noi trăim în el. Se vorbea cândva despre „corpul mistic”: există o comuniune foarte intensă și profundă între credincioși și Isus și între ei și Dumnezeu Tatăl. Acest „dar” devine neapărat un angajament al iubirii. E locuința Domnului și doar cei care ascultă și țin cuvântul lui trăiesc în el, își iubesc frații, așa cum îi iubește Dumnezeu.
În timpul pascal prima lectură este din Faptele Apostolilor. Sunt fragmente scurte pentru a arăta predica apostolică timpurie și nașterea primelor comunități creștine. Textul de astăzi (Fap 9,26-31) este un episod legat de Saul, la scurt timp după convertire. Paul se întâlnește cu comunitatea din Ierusalim: „când a ajuns la Ierusalim, Saul a încercat să se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, necrezând că este şi el discipol” (v. 26). Luca vrea să sublinieze cum întâlnirea cu Domnul duce în mod necesar la inserarea într-o comunitate. Nu a fost ușor pentru Paul să fie acceptat pentru că prezența lui a adus prea multe amintiri rele. Aveau toate motivele să se îndoiască de el. Este Barnaba care „l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum a predicat cu îndrăzneală la Damasc în numele lui Isus” (v. 27). Unul dintre ei – Barnaba – vede lucrurile altfel, înțelege potențialul noului convertit și îl introduce în comunitate. Barnaba l-a ajutat să se integreze: „l-a luat și l-a dus la apostoli”. Apostolii nu-l știau pe Saul decât un uzurpator, dar Barnaba îl ajută pe Paul să dea mărturie: „el umbla în Ierusalim împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului; vorbea şi discuta aprins şi cu eleniştii, dar aceştia căutau să-l ucidă; când au aflat fraţii, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars” (v. 28-30). Frații se iubesc între ei. Întăriți de această încredere deplină și bucuroasă, putem să-i privim la rândul nostru pe ceilalți cu iubire. Nu ne vom mulțumi cu cuvinte goale, ci îi vom iubi în spirit și adevăr. Domnul mai degrabă este cel care îi va iubi în noi și prin noi. A fi martori ai lui Cristos este a aduce vestirea mântuirii. Așa devine Paul apostolul pe care îl cunoaștem: vorbește tuturor deschis și fără teamă. Nu se oprește în mersul Bisericii. Acesta este un mesaj de speranță pentru noi, creștinii de astăzi. Duhul Sfânt nu încetează să acționeze pentru ca mărturia noastră să dea roade.
În lectura a doua (1In 3,18-24) înțelegem tema iubirii de care apostolul Ioan ne vorbește: „copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (v. 18). Iubirea nu este un simplu sentiment, ci expresia unei alegeri de viață ce se bazează pe credință și se exprimă în angajamentul comun de a crea o lume mai bună, mai dreaptă și fraternă. Scrisoarea oferă creștinilor criteriile de evaluare ale apartenenței lor la Cristos. Este statutul intern, demnitatea ultimă, filiațiunea sau fii ai lui Dumnezeu și ai comunității creștine. Sunt doar două caracteristici: „să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii” (v. 23). Mântuirea omului este legată de privirea răstignitului și cel care a fost înviat. Crucea este tronul glorios din care domnește Dumnezeu, deoarece crucea este semnul iubirii sale pentru noi. Din acest motiv, textul nostru declară iubirea față de Dumnezeu ca un criteriu de verificare a iubirii frățești. Credința și iubirea sunt inseparabile în teologia sfântului Ioan. Numai credința în Isus răstignit dă capacitatea de a iubi nu numai în cuvinte, ci și în fapte și adevăr. Credința dă sens morții, învinge lumea: este iubirea răstignită, puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.
În ultimele duminici din timpul pascal, evanghelia ne propune așa-numitele discursuri de „bun rămas” ale lui Isus (In 14-17). Domnul, în ajunul pătimirii, dă apostolilor indicații importante pentru viața și mărturia lor. Astăzi liturgia ne oferă imaginea viței de vie și a mlădițelor (In 15,1-8). Poporul lui Israel cunoște bine parabola viei lui Dumnezeu: „căci via Domnului Sabaot este casa lui Israel, şi cei din Iuda, plantaţia lui preferată” (Is 5,7). În Vechiul Testament, vița de vie simboliza poporul Israel, adesea infidel Domnului. El a plantat o vie; însuși Dumnezeu s-a îngrijit de ea, dar nu-i dăduse roade bune: „a săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă” (Is 5,2). În contextul lui Ioan, vița de vie îl reprezintă pe Isus, Fiul iubit, în relația sa unică cu Tatăl. Mlădițele sunt discipolii săi. „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult” (v. 5). Imaginea poate fi înțeleasă corect doar plecând de la experiența unei comunități unite cu Cristos: este împărtășirea valorilor, a orientării de viață, a mentalității sale… Comunitatea vine în contact cu Domnul. Această întâlnire este mijlocită de exemplele credincioșilor, vii sau morți, de reflecțiile, experiențele și rugăciunile lor… Isus face ca viața sa să ajungă la toți credincioșii. Vine din adâncul inimii sale. Nu elimină diferențele de cultură și talentele, dar ajută la depășirea tuturor obstacolelor care pot dezbina și împiedica adevărata solidaritate.
Domnul inaugurează noul popor al lui Dumnezeu și se prezintă drept „adevărata viță” în care sunt altoiți toți credincioșii. Rodul iubirii frățești poate fi adus doar de cei care rămân uniți cu el, trăiesc aceeași viață cu el și acceptă lucrarea Tatălui în noi, ce îi purifică, ca să dea rod iubirii: „orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod” (v. 2). Isus, definindu-se drept „vița adevărată”, dezvăluie cât de esenţială este pentru el relaţia cu Dumnezeu Tatăl – agricultorul viei – şi, pe de altă parte, de discipolii săi – mlădițele viei!
Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne facă rodnici pentru Biserică și pentru viața eternă. Este comuniunea foarte intensă cu Domnul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu