Purtați de „Păstorul cel Bun”
pr. Isidor Chinez (21 aprilie 2024)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 4,8-12; 1Ioan 3,1-2; Evanghelia Ioan 10,11-18; lecturi biblice
Omilie
În duminica „Bunului Păstor” suntem inviți să ne rugăm pentru vocații la preoție și la viața consacrată. Liturghia Cuvântului prezintă proiectul lui Isus: darea vieții sale pentru toți oamenii pe care i-a încredințat Tatăl; darul pe care ni l-a făcut Domnul de a fi cu adevărat fiii lui Dumnezeu; mărturia de credință a apostolilor că numai Cristos ne poate salva. Cheia înțelegerii celor trei lecturi trebuie dedusă din Prima scrisoare a lui Ioan unde se spune că „suntem copii ai lui Dumnezeu” (1In 3,1). Din această dimensiunea filială depinde tocmai experiența mântuirii: „Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: «Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!»” (Fap 4,10). Fragmentul din evanghelie arată izvorul acestei mântuiri: oferirea vieții de către Isus, devenit „păstorul universal” al tuturor celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Vestirea evangheliei de astăzi ne explică imaginea păstorului și a turmei. Isus, „Bunul Păstor”, formează în jurul său o singură turmă. Numitorul comun, însă, este același Dumnezeu, ce ne tratează cu adevărat ca pe fiii săi, iar acest lucru este suficient pentru a ne lumina viața.
Prima lectură (Fap 4,8-12). Isus s-a înălțat la cer, dar trăiește în mijlocul la ai săi. „Numele” lui sau persoana este prezent și activ în istorie. Petru și Ioan sunt conduși în fața Sinedriului să se justifice pentru vindecarea unui infirm ca să nu fie pedepsiți. Legea prevedea o audiere inițială de avertizare fără consecințe persoanele (cf. Fap 4,13.17-18). Ascultă pe Petru: „plin de Duhul Sfânt, le-a spus: «Conducători ai poporului şi bătrâni, noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta salvat. Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!»” (v. 8-10). Apostolul le explică că logica lui Dumnezeu este foarte diferită de a lor: ei l-au respins pe Domnul, dar Dumnezeu Tatăl l-a făcut piatra de temelie a noului popor care l-a ales. Nu acordă nici o atenție consecințelor și își reînnoiește anunțul misionar chiar înaintea Sinedriului, acuzându-i de moartea lui Isus, pe care Dumnezeu l-a înviat. Textul este citit în cheie mesianică: e Cristos, Mesia, „piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară” (v. 11). Citatul este din psalm: „Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri” (Ps 118,22-23). Este piatra pe care stă clădirea, cheia de boltă a noii comunitați a credincioșilor. De la Isus vine nu numai sănătatea, ci și mai mult mântuirea, nu numai pentru evrei, ci pentru toți oamenii: „nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (v. 12). Acum doar în el putem găsi mântuirea. Este o invitație la credință în Isus Cristos!
În a doua
lectură (1In 3,1-2) apostolul Ioan prezintă
darul inestimabil al lui Dumnezeu care ne-a făcut „fii” ai săi: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai
lui Dumnezeu! Şi suntem” (v. 1). Dacă nu vedem încă splendoarea darului
cu ochii noștri pământești, vom experimenta când Dumnezeu ne va chema să ne „împărtășim”
bucuria sa. E „filiațiunea”! Apostolul răspunde sectei „doceților” – e una dintre primele erezii care a considerat
întruparea lui Isus doar o apariție provizorie. Ioan evidențiază că „îl vom vedea aşa
cum este” (v. 2), subliniind că viața noastră este o pregătire pentru o
întâlnire „reală”: „îl vom vedea aşa cum este”.
Din acest motiv suntem deja „fii”, dar nu
maturi încă deplin: este necesar să înaintăm totdeauna dacă vrem să ajungem la maturitatea
deplină a credinţei. Iată un detaliu al vocabularului: când vorbește despre
oameni ca „fii ai lui Dumnezeu”, Ioan utilizează termenul în greacă técnon [τέκνον], de la „a genera”, „a naște” [τίκτω], dar când vorbește despre Isus ca „fiu” folosește huios [υἱός] (cf. 1In
1,3), pentru a sublinia diferența: Isus este unicul Fiu, născut din veșnicie, ce
ne deschide calea spre viața divină, prin adopție. Este rezultatul lucrării lui
Cristos: „acum suntem copii ai lui Dumnezeu”
(v. 2).
Este a patra duminică a timpul pascal – suntem aproximativ pe la jumătatea timpului sfânt. În fiecarea an este dedicată „Bunului Păstor”. În greacă kalos este păstorul „frumos”. A spune despre o persoană este bună e o afirmație încurajatoare, dar a spune că este frumoasă este o declarație a bunătății sale. În evanghelie este un discurs pronunțat de Isus adresat „iudeilor” „în templu, în porticul lui Solomon” (In 10,23) centrat pe imaginea turmei, a oilor care cunosc glasul păstorului ce se încred în el și îl urmează, fiindcă știu că „își dă viața” pentru ele. În evanghelia de astăzi (In 10,11-18), apostolul Ioan îl prezintă pe Isus ca păstor. Păstorul este un angajat, niciodată nu este stăpân peste oi. Turma nu este o moștenire de care se poate dispune după bunul plac sau după capriciu, dar este o comunitate în sine, un popor care se referă la Dumnezeu de care depinde până și păstorul. I se cere să se pună la dispoziţia tuturor. Dumnezeu este stăpânul pământului, al viei, al turmei, și nimeni nu are voie să-l înlocuiască. Trebuie doar să-l asculte, să-i urmeze poruncile.
Sunt trei caracteristici care disting păstorul cel bun: el își dă viața pentru oi; le cunoaște și ele îl cunosc pe el; se află în slujba unității. Este curajos, își apără oile de atacurile lupilor răpitori, își oferă viața încrezându-se în Dumnezeu Tatăl, vrea să le călăuzească pe toate spre mântuire: „ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor” (v. 16). Să ne uităm acum mai atent la aceste afirmații. Primul lucru spune: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (v. 11). Misterul crucii se află în centrul slujirii lui Isus ca păstor: el se dăruiește pe sine. În Euharistie ni se dăruiește nouă prin mâinile preoților. Euharistia trebuie să devină o școală a vieții pentru noi: să ne dăruim zi de zi. Să învățăm să ne abandonăm pe noi înșine. Să avem încredere în Domnul. Să facem voința lui Dumnezeu. Să învățăm să luăm crucea și să o purtăm în fiecare zi. În al doilea rând, Domnul ne spune: „Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl” (v. 14-15). În aceaste propoziții se împletesc una cu alta: relația dintre Isus și Tatăl și relația dintre Cristos și oamenii încredințați lui. Domnul ne cunoaște și ne cheamă pe nume pentru că ne iubește. În final, Isus ne vorbește despre slujirea unității încredințată păstorului: „mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor” (v. 16). Dacă Ezechiel în profeția sa despre păstor a avut ca scop – restabilirea unității între triburile împrăștiate ale lui Israel (cf. Ez 34,22-24) – acum nu mai este vorba doar de unificarea Israelului împrăștiat, ci unirea tuturor fiilor lui Dumnezeu, a omenirii, a Bisericii, fie dintre evrei, fie dintre păgâni. Misiunea priveste întreaga umanitate: să-l recunoasca pe Dumnezeu, acel Dumnezeu care, pentru noi toți, s-a facut om în Isus, a suferit, a murit și a înviat. Biserica nu se poate retrage confortabil în limitele propriului său mediu: e încărcată de îngrijorare universală. Trebuie să-și facă griji pentru toată lumea. Este o mare îndatorire în misiunia noastră!
Să ne lăsăm purtați de „păstorul cel bun”!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu