pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 februarie 2025)
Lecturi biblice: Isaia 6,1-8; 1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi ne prezintă trei oameni, pe profetul Isaia, Paul din Tars și Simon Petru, ce au fost chemați de Dumnezeu. Când a sosit momentul toți s-au simțit nepregătiți și nevrednici să primească chemarea. Ceea ce puteau decide, era cum să răspundă acestei misiuni încredințate lor. S-au lăsat învinși. În prima lectură, Isaia este înspăimântat de viziunea lui Dumnezeu din cauza stării de păcat, dar îngerul îi vorbește: „«Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?» Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»” (Is 6,8). Domnul îl învestește cu misiunea profetică. Își găsește ecou în chemarea primilor discipoli. Pe malul lacului Ghenesaret întâlnește pescari umili: „Isus i-a spus lui Simon: «Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!» După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (Lc 5,10-11). Apostolul Paul, în reflecția sa teologică asupra slujirii apostolice, arată inima vocației sale: întâlnirea personală cu Isus cel înviat – „ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie” (1Cor 15,8). Paul se grăbește să-l sublinieze pe cel pe care îl reprezintă, pe Isus Cristos, Domnul [Kyrios, în greacă]. În lecturile de astăzi chemarea este considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a asocia fiinţele umane la opera sa de mântuire. Printr-un plan necunoscut de iubire, Domnul vrea o contribuție umană la slujirea „împărăţiei”.
