† Duminica a 5-a de peste an [C]: Darul chemării Domnului [6 februarie 2022]

 

Darul chemării Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 februarie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 6,1-8; 1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică tratează tema chemării considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a lua parte la lucrarea sa de mântuire. Dumnezeu nu are nevoie de om pentru a-l salva pe omenirea; cu siguranță nu are nevoie de el, după cum nu a avut nevoie nici la crearea lumii. Este iubirea lui Dumnezeu care vrea contribuția umană la slujba împărăției. În prima lectură este chemarea profetului Isaia: face un ecou la chemările discipolilor din Evanghelie. Paul surprinde în reflecția sa misterul teologic asupra slujirii apostolice, ceea ce poate fi considerat inima vocaţiei: întâlnirea personală cu Isus cel înviat. Prima, a doua lectură și Evanghelia au aceeași temă a vocației, relatând chemarea profetului Isaia și ale apostolilor, inclusiv a lui Paul.

† Întâmpinarea Domnului: Lumina care luminează oamenii [2 februarie 2022]

Lumina care luminează oamenii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 februarie 2022) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Bisericii ne invită să celebrăm astăzi sărbătoarea Prezentării lui Isus în templu. E o sărbătoare străveche în Orient care poartă numele de „întâlnire” (hypapanti, în greacă). Conform mărturiei lui Egeria (Peregrinatio Aetheriae) [relatează pelerinajele în locurile sfinte ale creștinismului] este sărbătorită deja la Ierusalim la mijlocul secolului al IV-lea: întâlnirea lui Isus în templu cu Simeon și Ana. În epoca romană, era o sărbătoare în cinstea zeului Pan: toată noaptea romanii  cutreierau străzile cetății cu torțe în mână. În anul 494, papa Gelasie I (492-496) a reușit să obțină abolirea acestei sărbători [Lupercalia] și să creștineze această sărbătoare făcând-o să coincidă cu Prezentarea lui Isus la templu. De aici tradiționala binecuvântare a lumânărilor înainte de Liturghie și procesiunea care, într-un fel, anticipează noaptea Paștelui. Lumânările purtate în procesiune amintesc de cuvintele bătrânului Simeon despre Cristos ca „lumină spre luminarea neamurilor”. Până astăzi această sărbătoare este celebrată cu solemnitate nu numai în Biserica Catolică, ci și în cea Ortodoxă și Anglicană. A fost numită până la recenta reformă a calendarului „Purificarea Mariei”, în care Maria, conform legii, a mers la templul din Ierusalim la patruzeci de zile după nașterea lui Isus, pentru a oferi Domnului pe întâiul născut împlinind ritualul purificării [e relatat în Evanghelia după Luca capitolul 2). Reforma liturgică din anul 1960 a readus sărbătorii titlul de „Prezentarea Domnului” pe care a avut-o la origine. Este celebrarea misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; este „sărbătoarea lumânărilor” deoarece lumina din mâinile noastre ne unește nu numai cu Maria și Iosif care urcă la templu, dar și cu Simeon și Ana care îl primesc pe pruncul Isus ca Mântuitor: este „lumină spre luminarea neamurilor”. Este o sărbătoare de credința și bucuria de a-l primi pe Domnul!