Concertul de Crăciun al Corului Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi [17 decembrie 2016]

Corul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, dirijat de pr. Eduard Soare, va susţine tradiţionalul concert de Crăciun, intitulat „Concert la Naşterea Domnului”, sâmbătă, 17 decembrie 2016, la ora 18.00, în capela institutului.

Concertul, transmis în direct de TVR Iaşi și Radio Iași (AM: 1053 Khz și FM: 90,8 MHz la Rarău; 94,5 MHz la Huşi şi 96,3 MHz la Iaşi) va putea fi urmărit și online pe http://media.tvriasi.ro

† Duminica a 4-a din Advent (A): Dumnezeu cu noi [18 decembrie 2016]

Visul lui Iosif.

Evanghelia Matei 1,18-24: Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli ți va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui.

Omilie

Suntem la o săptămână spre Crăciun. Este pentru noi o ocazie pentru a ne pregăti la acest mare eveniment. O vom face în fiecare zi, dar nu după modul în care o face lume. Crăciun este venirea lui Isus în mijlocul nostru, în viața noastră. A venit să caute şi să salveze ceea ce era pierdut. El vrea să fie prezent printre noi şi în noi pentru a ne face să intrăm în comuniune cu Dumnezeu. Un copil a spus că „Isus este cel mai bun cadou de Crăciun”.

Această venire a mântuitorului a fost deja anunțată de profetul Isaia în prima lectură. A fost în timpul regelui Ahaz. Acest rege era foarte îngrijorat căci armatele inamice deveniră un pericol pentru teritoriul său. În plus, populația din Ierusalim nu înceta să-și manifeste nemulțumirea sa. În loc să se bazeze pe Domnul, Ahaz apelează la puternicul rege al Asiriei. Așa a început escaladarea violenței. Prin lacrimi și suferință, el conduce Regatul lui David la pierderea sa.

Dar Dumnezeu nu se lasă. El va interveni într-un mod surprinzător prin acest fiu numit Emanuel [Dumnezeu cu noi]. Da, cu noi, dar nu cu armatele noastre. Acest copil pe care îl așteptă nu va folosi mijloacele puternice ale acestei lumi. Dumnezeu se folosește de mijloace care nu sunt ale noastre. Singura sa putere este iubirea. Aceasta este mărturia în apropierea de Crăciun.

În a doua lectură, sfântul Paul ne anunță împlinirea mântuirii în Isus. El descrie toată bogăția misterului desfășurat de la naștere până la moartea și învierea sa. El însuşi a fost ales de Cristos ca apostol: misiunea sa a fost să anunțe mântuirea în Isus Cristos în mijlocul națiunile păgâne. Așa cum profetul Isaia a fost confruntat cu neîncrederea. Dar nimic și nimeni nu poate să-l împedice pe Dumnezeu să voiască salvarea lumii. Sărbătoarea Crăciunului ne amintește că noi așteptăm venirea aceluia care va uni în el, pe Dumnezeu și omul.

Cu Evanghelia, ajungem la anunțul nașterii lui Isus: suntem familiarizați cu relatarea bunei vestiri a Marii după Evanghelia sfântul Luca. Dar în Evanghelia după Matei, lui Iosif i se adresează anunțul despre nașterea lui Isus: „Iosif, nu te teme să o iei pe Maria soția ta… căci copilul care s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” Primind Iosif participă la marele proiect a lui Dumnezeu, care salvează poporul său de păcate. Acest eveniment ne amintește că Dumnezeu ne conduce pe căi uneori neprevăzute. Sărbătoarea Crăciunului vine să ne invite să-l recunoaștem pe Isus Fiul lui Dumnezeu. Primindu-l cu încredere căci el este „Dumnezeu cu noi”.

În această noaptea de Crăciun, privirea noastră va fi purtată spre acest copil născut în condiții mizerabile, înfășat în scutece și culcat într-o iesle. Este marele mister al credinței care se mulțumește cu semne așa de umile. Și totuși, acest copil mic, este Fiul lui Dumnezeu. Cu el, promisiunea lui Isaia se realizează. Acesta este salvatorul care vine, nu numai pentru țara sa, Palestina, dar și pentru toată lumea.

Acest trimis de Dumnezeu se bazează pe credința și încrederea noastră. Și mai presus de toate, el apelează la fiecare dintre noi pentru ca mesajul său să fie anunțat peste tot în lume. Misiunea noastră nu este de a „face să credem” dar „să spunem” și să dăm mărturie. Restul va lua asupra sa. Este Duhul său Sfânt acela care acționează în inimile celor care se pun în calea noastră. Cardinalul Eyt, arhiepiscopul de Bordeaux, spunea că „noi nu suntem două mii de ani după Isus Cristos, dar două mii de ani cu el”.

La fiecare sfântă liturghie, Dumnezeu ne dă semne pentru a ne spune că el este „Emanuel” [Dumnezeu cu noi]. Atunci când ascultăm cuvântul său, este pentru noi că el vorbește. Când primim sfânta împărtășanie, el se dăruiește ca hrană. Să nu uităm că s-a născut în Betleem (nume care înseamnă „casa pâinii”) și a fost depus într-o iesle. Domnul este prezent în cei mici, săraci şi excluși care se întâlnesc pe drumurile noastre.

Crăciunul este Isus care vine la noi. Să avem timp pentru a-l primi și a asculta departe de zgomotul și agitația lumii. La acest preț putem trăi Crăciunul.  Încredințăm pe aproapele nostru zilei Domnul: „Doamne Dumnezeul universului, pământul cântă deja bucuria, Cuvântul tău este promisiune de reînnoire. Noi ne rugăm: să anunțe că eliberarea noastră ajunge la noi, să ne țină răbdarea şi speranța; și glasurile noastre te vor aclama pe tine Trimisul, Copil făcut Trup… Amin”.

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducere din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).

Învaţă să iubeşti...

Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591)

preot, învățător al Bisericii.

„Dumnezeu este iubire,

și această iubire se experimentează

în Cristos, prin darul Duhului Sfânt“.

„Unde nu este iubire, pune iubire şi vei găsi iubire”.

(Sf. Ioan al Crucii, Scrisoarea 22).

Sfântul Ioan al Crucii ca unul căruia Dumnezeu i-a revelat din iubirea sa cea negrăită, mărturisește: „La sfârşit vei fi întrebat despre iubire. Învaţă deci să iubești!“

Sfânta Lucia – relatare şi cateheză [13 decembrie]

Sfânta Lucia condusă la martiriu - de Luca Giordano.

Prefectul i-a poruncit Luciei să aducă jertfă zeilor, conform legii imperiale. Aici, passio [relatarea pătimirii sfintei Lucia] ne prezintă dialogul dintre cei doi, care este pentru noi o foarte frumoasă cateheză.

Lucia: „Sacrificiul adevărat şi curat înaintea lui Dumnezeu este acela de a-i vizita pe orfani şi pe văduve. De trei ani, nu am făcut altceva. Acum, mă voi sacrifica Dumnezeului celui viu pe mine însămi ca ostie vie”.

Pascasius: „Tu ai risipit patrimoniul cu corupătorii tăi”.

Lucia: „Nu am frecventat niciodată corupători ai sufletului şi ai trupului, ci doar mi-am pus patrimoniul în mâini sigure”.

Pascasius: „Îţi voi închide gura cu vergile”.

Lucia: „Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înlănţuit”.

Pascasius: „Te crezi oare Dumnezeu?”

Lucia: „Cel care trăieşte în această lume în pietate şi curăţie este templul Duhului Sfânt”.

Pascasius: „Te voi duce la lupanar şi, când trupul tău va fi pângărit, Duhul Sfânt va fugi de la tine”.

Lucia: „Trupul nu poate fi pângărit dacă mintea nu-şi dă consimţământul. Ba, mai mult, dacă voi fi violentată împotriva voinţei mele, castitatea mea va dobândi o dublă coroană”.

Pascasius: „Dacă nu vei sacrifica zeilor, vei muri în necurăţie”.

Lucia: „Nu mă vei putea constrânge niciodată să accept păcatul. Iată, sunt gata pentru orice chin. Ce aştepţi?”

Prefectul a poruncit să fie condusă la lupanar [local de perdiție, bordel], pentru ca oricine să poată abuza de trupul ei. Nimeni, însă, nu a reuşit să o mişte din loc, deoarece o putere misterioasă a făcut-o inamovibilă. Au aprins în jurul ei un foc, dar flăcările nu au cuprins-o. Pascasius a atribuit toate acestea puterilor ei de vrăjitoare şi a poruncit să-i străpungă gâtul.

Imediat ce ordinul a fost executat şi comunităţii creştine i s-a permis să se adune în jurul fecioarei aflate încă în agonie, un grup de soldaţi l-au arestat pe Pascasius, vinovat de a-şi fi folosit autoritatea pentru a-şi însuşi bunuri ale unor oameni din Siracuza. Dus la Roma, a fost condamnat la decapitare.

Lucia, muribundă fiind, a primit din partea episcopului ultimele sacramente, în timp ce comunitatea răspundea Amin şi celebrarea procesului se încheia astfel cu o celebrare liturgică.

Foarte curând, cultul fecioarei a trecut hotarele Siciliei şi s-a răspândit în întreg Occidentul. Sfântul Grigore cel Mare, într-o scrisoare, vorbeşte despre două mănăstiri în cinstea ei, apărute una la Roma şi cealaltă la Siracuza.

Pentru numele ei, care face trimitere la lumină, a devenit protectoarea vederii şi, pentru că şi-a împărţit bunurile săracilor, în diferite locuri, sărbătoarea sa este însoţită de obiceiul de a da daruri copiilor.

(Sursă:http://calendarcatolic.ro).

Concertul de Craciun al corului „Juvenes Ecclesiae” Iași [11 decembrie 2016]

Catedrala Romano-Catolica „Sfânta Maria Regină” Iași.

Viitorul meu: să mă abandonez voinței lui Dumnezeu

Sfântul papă Ioan al XXIII-lea [1881-1963].

„Trebuie să-mi pun în minte:

deoarece Dumnezeu mă iubește

e inutil să-mi dea îndrumări

despre viitorul meu,

dar este nevoie să mă abandonez voinței sale”.

(Sfântul papă Ioan al XXIII-lea).

Gaudete [Bucurați-vă]

Gaudete, gaudete!

Gaudete, gaudete!

Christus est natus
Ex Maria virgine, gaudete!

Tempus adest gratiæ
Hoc quod optabamus,
Carmina lætitiæ
Devote reddamus.

Deus homo factus est
Natura mirante,
Mundus renovatus est
A Christo regnante.

Ezechielis porta
Clausa pertransitur,
Unde lux est orta
Salus invenitur.

Ergo nostra concio
Psallat iam in lustro;
Benedicat Domino:
Salus Regi nostro.

Omilie - Bucurați-vă! Mântuirea voastră este aproape! (III Advent [anul A]) [Gaudete]

Ioan Botezătorul în închisoare...

Bucurați-vă! Mântuirea voastră este aproape!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (11.12.2016).

Textele liturgice: Is 35,1-6a.10; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11. 

Este timpul Adventului: venirea lui Isus în lume pentru prima oare şi a doua venire la sfârșitul lumii. Între aceste două veniri este venirea lui Cristos în lume prin sacramente şi prin Cuvânt. Isus întâlnește umanitatea noastră pentru a ne da speranță. „Bucurați-vă!” [Gaudete]. Mântuirea voastră este aproape! Tema bucuriei domină această duminică a Adventului. Este o vestea bună pe care o găsim în lecturi biblice. Ele ne revelează un Dumnezeu care vine să ne elibereze de cel rău.

În primele duminici din Advent lecturile sunt cu venirea finală a lui Cristos. Acum privirea și inima noastră se îndreaptă spre nașterea Salvatorului. Mântuirea este aproape. Timpul lui Mesia a sosit. Profetul (Is 35,1-6a.10) – un scriitor anonim din exilul babilonic din secolul al VI-lea înainte de Cristos – se adresează unui popor cu totul copleșit și epuizat de patruzeci de ani de exil și cântă întoarcerea lui Israel în Palestina. Iată: un viitor luminos. Pustiul va înflori din nou. „Va înflori și se va veseli cu bucurie şi strigăt” (v. 2).

Și pentru ce? Pentru că Domnul va veni. „I se vor da gloria Libanului”. Termenul „glorie” este cuvântul cheie din Biblie. Noi nu putem să-l vedem pe Dumnezeu, dar putem vedea reflexul gloriei sale. Marșul eliberării devine o procesiune comunitară asemănătoare unui pelerinaj râvnit cu dor care-l ducea pe evreul pios de pretutindeni spre Ierusalimul iubit. Prizonierii și exilații vor putea să se întoarcă acasă. Această întoarcere este prezentată ca o dezlănțuire de bucurie. Deșertul existenței umane este parcurs de un curent de viață și de bucurie molipsitoare. „O veselie fără de sfârșit va coborî asupra lor, bucuria și veselia îi vor urma, iar amărăciunea și suspinul se vor îndepărta” (v. 10). Dumnezeu intervine ca să-i vindece și să-i mântuiască. Trupurile slabe, mutilate sunt cuprinse de transformarea radicală a speranției. Întreg pământul și locuitorii săi vor fi transfigurați.

În a doua lectură, sfântul Iacob (Iac 5,7-10) ne pune în așteptarea revenirii răbdătoare a Domnului. „Fiți îndelung răbdători până la venirea Domnului!” Și citează un exemplu: „Iată că agricultorul așteaptă rodul prețios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie și cea târzie!” (v. 7). Știm bine că, după însămânțare, trebuie să aștepte mai multe luni înainte de recoltă. Toată iarna țăranul nu vede nimic venind. Toată iarna nu se întâmplă nimic sau foarte puțin. Aparent. Dar iarna trecând viața se schimbă repede. Orășeanul vede verdeața câmpiilor, a viței de vie, a copacilor; simte o senzație de pace și de poezie; dar țăranul vede în verdeață viață și viitorul unei existențe. 

Venirea Domnului este aproape. Astăzi li se adresează celor umili: „Așteptând venirea Domnului, aveți răbdare”. Mai presus de toate, nu dispera căci „Domnul este aproape”. Trăind deprimarea nedreptăților, a jignirilor și a violențelor cei săraci au văzut semnul „că judecătorul este la ușă!” (v. 9). Dacă secerișul întârzie, trebuie să avem răbdare. „Luați-i ca exemplu de suferință și de îndelungă răbdare pe profeții” (v. 10). Răbdarea profeților: ei au înțeles și au simțit că „venirea Domnului este aproape” (v. 8). Este la fel pentru noi: toată viața noastră ne pregătim pentru întâlnirea finală cu Cristos.

În Evanghelie (Mt 11,2-11) Ioan Botezătorul este în închisoare de la Macheronte [acum în Iordania], situată la nord-est de Marea Moartă: o închisoare barbară construită într-un loc oribil; este încarcerat pentru că a deranjat autoritățile locului. În închisoarea trebuie să reflecteze. Anunțase venirea lui Mesia. L-a arătat oamenilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. A sperat un Mesia triumfător care să-l elibereze pe Israel din toate păcatele sale; îi va judeca pe cei răi. Văzând în el o persoană care-i place să judece tăind copacii neproductivi. Iată imaginea despre Mesia lui Dumnezeu: se manifestă prin zdrobirea celui ce face rău. Rămâne în contact cu ucenicii săi. Auzind de faptele lui Isus, Ioan este uluit și nedumerit. Or ceea ce Ioan aude spunându-se despre Isus nu corespunde deloc la ceea ce el prevedea. Află că Isus nu este atât de tare, nu se manifestă cu atitudini de judecător implacabil. Nu anunță un foc din cer împotriva celor răi; el se amestecă cu mulțimile; se poartă cu îngăduință și milă, primește pe vameși și păcătoși, este înțelegător cu toți. În Ioan este o stare de neliniște și descumpănire. Așa că trimite la el ucenicii săi credincioși ca să-l întrebe cea mai importantă problemă: „Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?”

Răspunsul lui Isus este derutant: „Mergeți şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună!” Priviţi şi vedeţi: faptele vorbesc; sunt un anunţ mesianic corespunzând la chemarea profetică. Ca şi Ioan riscăm câteodată să fim închişi în îndoielile şi întrebările noastre. În închisoare, Ioan a avut parte de încercarea credinţei şi care, limpezindu-se, îl apropie şi mai mult de inima lui Dumnezeu.

„Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (v. 6). Cristos şochează mai ales pe oamenii auto-drepţi; îi derutează prin moartea sa pe cruce. Ascultându-l pe Isus descoperim şi noi pe acest Dumnezeu. Cuvintele sale sunt cele de viaţă veşnică. Pentru a înţelege această logică a lui Dumnezeu va trebui să răsturnăm schemele mintale dobândite de demult chiar şi de la oamenii Bisericii, aşa zişii credincioşi. Cristos în evanghelie rezervă o fericire: „fericiţi cei care nu se scandalizează de mine”, de stilul meu, de atitudinea mea, de viaţa mea.

Creştinii ar trebui să ştie cum să răspundă întrebării tragice a poetului rus Aleksandr Sergheevici Puşkin: „O, dar zadarnic şi întâmplător, viaţă, pentru ce mi-a fost dată?” Este timpul adevărului, este timpul verificării: adevăr şi verificare pentru a scurta distanţa dintre noi şi Dumnezeu, dintre egoism şi iubire. Cu adevărat aşa să fie începând de azi: din acest moment!

---

[bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014].

---