† Duminica a 2-a după Crăciun: S-a întrupat „Cuvântul” [5 ianuarie 2020]

Cortul.

S-a întrupat „Cuvântul” 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 ianuarie 2020)         

Lecturi: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo-Vulgata: Ben Sirah 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; (forma prescurtată): Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14.

Omilie

 
Continuăm să reflectăm asupra Fiului lui Dumnezeu, care din voința Domnului ni s-a arătat nouă, lumii. După ce a celebrat misterul Întrupării, astăzi Biserica ne propune în lecturile biblice ajutându-ne să „intrăm” în misterul lui Dumnezeu și să contemplăm acest mister încă necunoscut nouă cu mintea noastră omenească. Lumea nu mai este așa ca de prima dată; dorește să aprofundeze, se înțeleagă mereu mai mult. În liturgie este o privire care poartă dincolo de timp, în veșnicie, „la început” [in principio] de la care totul primește viața. Domnul și-a descoperit puterea sa prin creație. A trimis în lume mesagerii săi, profeții, dar rămâne invizibil și de nepătruns. Dar în Isus s-a descoperit clar și distinct, ușor de înțeles. Cristos este Fiul care a rupt tăcerea lui Dumnezeu: s-a întrupat „Cuvântul”.

Papa Francisc – Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii [1 ianuarie 2020]

Mesajul Sfântului Părinte Francisc
pentru celebrarea celei de-a 53-a
Zile Mondiale a Păcii 1 ianuarie 2020

Pacea ca drum de speranță: dialog, reconciliere și convertire ecologică

1. Pacea, drum de speranță în fața obstacolelor și a încercărilor. Pacea este un bun prețios, obiect al speranței noastre, la care aspiră toată omenirea. A spera în pace este o atitudine umană care conține o tensiune existențială, prin care chiar și un prezent uneori obositor „poate să fie trăit și acceptat dacă el conduce spre o țintă și dacă noi putem fi siguri de această țintă, dacă această țintă este așa de mare încât să justifice truda drumului”[1]. În acest mod, speranța este virtutea care ne pune în mișcare, ne dă aripile pentru a merge înainte, chiar și atunci când obstacolele par insurmontabile.

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omenirii [1 ianuarie 2020]

Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omenirii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2020)         

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm pe sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu. Este cea mai veche sărbătoarea mariană. Este primul titlu pe care creştinii l-au dat Mariei. Dar astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace. Îi încredințăm Mamei lui Dumnezeu invocația noastră pentru pacea lumii și angajamentul nostru de a construi lumea plecând de la reînnoirea inimii. Astăzi este și Anul Nou, zi în care ne urăm: „La mulți ani, multă sănătate, ani de fericire și binecuvântare!” Binecuvântarea dăruiește pacea sub protecția părintească a lui Dumnezeu. Sfânta Maria este prima creştină care luminează drumul nostru în acest nou an!

Celebrând maternitatea Mariei, lecturile biblice găsesc în paternitatea divină elementul de unitate în privința lui Israel, a lui Isus și a creștinilor. Binecuvântarea, care în familia ebraică este făcută de tatăl, își află, în ultimă instanță, la Dumnezeu Tatăl și ajunge la fiii lui Israel de la tatăl familiei și a preoților [din lectura întâia]. Numele impus copilului este dat din cer, de sus, adică de la Dumnezeu Tatăl [în evanghelie: „i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit” (Lc 2,21)]. Duhul Fiului, răspândit în inimile credincioșilor, dă naștere la invocația: „Abbà”! „Tată”! [în lectura a doua]. Să medităm asupra lecturilor.