XXV (B): Ei însă nu înţelegeau aceste cuvinte

Evanghelia: Marcu 9,30-37:

În acel timp, ³⁰ Isus străbătea Galileea împreună cu ucenicii săi şi nu voia să afle nimeni, ³¹ căci dorea să-i instruiască pe ucenicii săi. El le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor ucide, dar la trei zile după moartea lui va învia". ³² Însă ucenicii n-au înţeles aceste cuvinte şi le era frică să-l întrebe. ³³ Ei au sosit la Cafarnaum şi, ajunşi acasă, Isus i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" ³⁴ Ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii, voind să ştie care dintre ei era cel mai mare. ³⁵ După ce s-a aşezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: "Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor". ³⁶ Luând atunci un copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi, strângându-l în braţe, le-a spus: ³⁷ "Cine primeşte în numele meu un copil ca acesta, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel care m-a trimis".


„Isus străbătea Galileea împreună cu ucenicii săi”. Aceste cuvinte din evanghelia lui Marcu ne introduc în călătoria pe care Isus o face din Galileea la Ierusalim; o călătorie pe care evanghelistul o va aminti deseori în capitolele următoare. Nu este vorba despre un drum doar spaţial. Călătoria pe care o face Isus împreună cu ucenicii săi este simbolul drumului vieţii, al itinerariului propriei creşteri spirituale, ca şi al drumului pe care în fiecare an liturgic suntem chemaţi să-l facem cu Domnul, duminică de duminică.

25a domenica del tempo ordinario - (B)

Am fost la cursuri de exerciţii spirituale



PS Florentin Crihălmeanu -

episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
la Casa de Reculegere Traian (NT)
(foto: pr. Borta Stefan)



Am fost la cursuri de exerciţii spirituale (seria a III-a - 17-21 septembrie 2012) la Casa de Reculegere Traian (NT). A fost predicator: PS Florentin Crihălmeanu - ep. de Cluj-Gherla. Tema a fost Lc 24,13-35: Isus înviat apare discipolilor de la Emaus.

Cu ajutorul Sfintei Scripturi, meditând asupra modului în care Isus a procedat cu ucenicii Săi atunci când aceştia au crezut că au pierdut scopul vieţii, idealurile şi aşteptările lor. Pentru a înţelege şi interpreta corect această frază vă invit să o citim în cadrul fragmentului evanghelic de la Luca 24,13-35, cu cei doi ucenici ai lui Isus în drum spre Emmaus. Ei parcurg agale drumul de la Ierusalim spre Emmaus, discutând despre cele întâmplate în zilele precedente. Un străin se apropie pe cale şi, după ce îi ascultă, parcurge împreună cu ei un drum. E un drum spiritual care schimbă cursul vieţii lor şi le oferă o nouă speranţă ce va lumina calea întregului lor pelerinaj pământesc. După acest drum cu Isus, cei doi se întorc în grabă imediat la Ierusalim, cu suflete arzânde, pline de bucuria speranţei, pentru a regăsi bucuria comuniunii şi a mărturisi celorlalţi că l-au văzut pe Domnul înviat.

Vom parcurge şi noi acest drum cu Isus şi ucenicii săi, lăsându-ne pătrunşi de lumina Cuvântului Scripturii în trei momente:

1. să reînnoim memoria noastră,
2. să redescoperim identitatea noastră creştină
3. să înţelegem mai bine care este misiunea noastră actuală în cadrul Bisericii Catolice.

Astfel, vom putea deveni şi noi martori ai speranţei învierii în lume şi vom putea motiva şi alte persoane să descopere bucuria întoarcerii spre Ierusalimul ceresc.

Sfântul Matei, apostol şi evanghelist




Sf. Matei cu lumina - Caravaggio



Matei, vameş, perceptor de impozite, apostol şi evanghelist: o fugă fericită de bani pentru o slujire, în desăvârşită sărăcie, faţă de mesajul creştin. În evanghelia atribuită lui, prima în ordine cronologică, el vorbeşte mai pe larg decât ceilalţi trei despre folosirea justă a banului: "Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură. Adunaţi-vă comori în cer"; "Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi banului". Iuda, totuşi, şi nu Matei a avut sarcina de casier al micii comunităţi apostolice; Matei lasă banul, pentru a-l urma pe Învăţător, în timp ce Iuda îl trădează pentru treizeci de arginţi. Când vorbesc despre episodul vameşului chemat să-l urmeze pe Cristos, alţi evanghelişti, Marcu şi Luca, vorbesc despre Levi; Matei însă preferă să se denumească prin numele mai cunoscut, Matei, şi foloseşte apelativul de vameş, care sună a cămătar şi speculant, "pentru a demonstra cititorilor - notează sfântul Ieronim - că nimeni nu trebuie să dispere în ceea ce priveşte mântuirea, dacă se converteşte la o viaţă mai bună".

Matei, bogatul perceptor, a răspuns la chemarea Învăţătorului cu entuziasm. În evanghelia sa el tace cu umilinţă în privinţa acestui amănunt fericit, dar ştirea este repropusă de sfântul Luca: "Levi a pregătit (Învăţătorului) un mare ospăţ în propria casă; o mare mulţime de vameşi şi alţi oameni stăteau la masă cu ei". Apoi, în tăcere şi cu discreţie va fi eliberat de bani, făcând bine. Într-adevăr el este cel care redă sfatul Învăţătorului: "Când dai de pomană, nu trebuie să ştie stânga ta ceea ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta să rămână în ascuns; Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti".

Criteriile morale ale iubirii la Karol Wojtyla

Pe 1 mai a avut loc beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, la numai 6 ani de la moartea lui (este un adevărat „timp record“ şi pentru Biserică; în mod normal, procesul de beatificare nu poate începe decît la cinci ani de la moartea candidatului, dar Papa Benedict al XVI-lea a făcut o excepţie pentru Ioan Paul al II-lea, la fel cum făcuse şi predecesorul său în cazul Maicii Tereza, iniţiind procedurile la două luni după moartea Papei Ioan Paul al II-lea). Beatificarea este urmarea unui miracol săvîrşit de Papa Ioan Paul al II-lea: la două luni de la moartea acestuia, o călugăriţă, sora Marie Simon-Pierre, o asistentă de 44 de ani dintr-un spital din sudul Franţei, a susţinut că Suveranul Pontif a înfăptuit un miracol, vindecînd-o de Parkinson. Minunea a fost confirmată de Papa Benedict al XVI-lea, care l-a beatificat duminică, 1 mai, pe predecesorul său. Dacă se confirmă şi un al doilea miracol, Papa Ioan Paul al II-lea va fi sanctificat.

La evenimentul ecleziastic din Piaţa San Pietro au participat peste două milioane de pelerini din toată lumea, 51 de şefi de stat, delegaţii internaţionale şi peste 2.500 de jurnalişti. Capitala Italiei nu a mai văzut o asemenea mulţime de la moartea papei, acum şase ani, atunci cînd trei milioane de pelerini l-au urmat pe ultimul drum pe unul dintre cei mai iubiţi papi din istorie.

Desemnarea lui Karol Wojtyla ca papă, în 1978, a uimit lumea catolică; episcopul Cracoviei, în vîrstă de 58 de ani, nu era considerat unul dintre favoriţi.

Prin opoziţia faţă de regimul comunist din Polonia, el îşi cîştigase respectul lumii. Dar nu se număra printre favoriţii de la Vatican şi, mai mult, toţi papii din ultimii 450 de ani fuseseră italieni. Şi totuşi, Karol Wojtyla a devenit cel mai tînăr papă al secolului al XX-lea.

În rîndurile următoare, colaboratoarea noastră Tereza-Brînduşa Palade prezintă cartea scrisă de Papa Ioan Paul al II-lea, pe cînd era un tînăr episcop de Cracovia, Iubire şi responsabilitate, în care vorbeşte foarte pastoral şi uman despre atracţia şi iubirea sexuală dintre bărbat şi femeie. E o carte tipică pentru personalitatea acestui papă, care, la scurtă vreme după ce a devenit pontif, a început să ţină lecţii săptămînale la Vatican despre „teologia trupului“. 

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea de la Liturghia celebrată la Centrul Waterfront Beirut

Liturghia celebrată la Centrul Waterfront Beirut

Dragi fraţi şi surori,

“Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos” (Efeseni 1,3). Binecuvântat să fie Dumnezeu în această zi, când am bucuria de a fi aici împreună cu voi, în Liban, încredinţând Episcopilor regiunii Exortaţia mea apostolică post-sinodală “Ecclesia in Medio Oriente”! Aduc mulţumiri calde Preafericirii Sale Bechara Boutros Rai pentru salutul amabil. Îi salut şi pe ceilalţi Patriarhi ai Bisericilor Răsăritene, pe Episcopii latini ai regiunilor învecinate şi pe Cardinalii şi Episcopii care au venit din alte ţări. Vă salut pe toţi cu mare afecţiune, dragi fraţi şi surori din Liban şi din acest iubit ţinut al Orientului Mijlociu, în timp ce vă alăturaţi Succesorului lui Petru în celebrarea lui Isus Cristos răstignit, mort şi înviat. Saluturile mele respectuoase merg şi spre preşedintele Republicii, spre autorităţile libaneze şi spre liderii şi adepţii celorlalte tradiţii religioase care au ales să fie aici în această dimineaţă.

Paula Seling - Ave Maria

24a domenica del tempo ordinario (B)