Isus vine în întâmpinarea femeilor credincioase.
Vestea este bucuroasă și credibilă
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului ce deschid Octava Paștelui se caracterizează într-o schimbare de accent la slujirea lui Isus și la slujirea Bisericii, de la învierea Domnului la adunare și la renaşterea comunităţii lui Isus până în acest moment rămăsese ascunsă şi temătoare de ameninţările persecuţiei. Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), însoțindu-ne de-a lungul perioadei pascale, ne permite să reluăm cele mai importante etape din istoriea bisericii primare. În ziua de Rusalii, Petru, care se afla cu ceilalți apostoli și cu Maria în Cenacol, a fost umplut de Duhul Sfânt. Închiși în temerile lor și așteptând darul „promis” de Isus cel înviat, iese să proclame evanghelia. Nu o istorie, ci faptul unui eveniment extraordinar care i-a șocat, dar i-a și implicat. Este Paștele lui Isus, cu moartea și învierea sa: „Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne […] pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (v. 22.23-24). În anunțul lui Petru, Dumnezeu Tatăl este subiectul care acționează prin Fiul său, Isus din Nazaret. Omul venit din Galileea, din periferia Israelului, cu miracole, semne și minuni, demonstra cât de aproape era Dumnezeu de fiecare om, de cel bolnav ca să-l vindece și să-l poarte în „împărăției cerurilor”. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi suntem martori ai acestuia fapt. „Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi” (v. 33). Este Duhului Sfânt ce renaște la o viață nouă. Isus devine Cristos – Unsul sau Mesia. El s-a „dăruit” pentru a ne ruga împreună cu el. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne fie „dăruit” și nouă, pentru ca el să ne elibereze de povara durerii și să fim „dătători” de viață.
În relatarea Evangheliei după Matei (Mt 28,8-15) este întâlnirea cu „Cel înviat”: „În acel timp, femeile, plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Şi, iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: «Bucuraţi-vă!» Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat” (v. 8-9). Shalom, în ebraică [„bucuraţi-vă!”]. Aceeași expresie pe care îngerul Gabriel o vestise Mariei: bucură-te! Acum bucuria lor este deplină: ele pot să-i fie aproape, să-i cuprindă din nou picioarele, să-l adore: este Domnul care a înviat care schimbă tristeţea în bucurie, teama în curaj, resemnarea în speranţă.
