† Duminica a 30-a de peste an (A): Este unica iubire cu două fețe [29 octombrie 2017]

Dumnezeu și aproapele - de James Tissot (1836-1902)

Este unica iubire cu două fețe 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (29 octombrie 2017)

Lecturi: Exodului 22,20-26; 1Tesaloniceni 1,5c-10; Evanghelia Matei 22,34-40.

Omilie

Venim la Liturghie; celebrăm Euharistia. Tot ce ne face știm este mai mult teorie. Dar Cristos vrea să experimentăm credința noastră și nu doar recitarea frazelor credinței: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele. Putem să iubim pe frații și surorile noastre! Nu este o frază de citit, ci e trăire!  Căci suntem o comunitate de credință, iubire și speranță (rugăciunea zilei).

În prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 22,20-26) se citește din codul alianței (Ex 20,22-23,19). Sunt trei clase privilegiate reprezentând pe străin sau emigrant, pe văduvă și orfan, pe cel nevoiaș lipsit de „apărător”. Dar Dumnezeu însuși a hotărât să-i ocrotească și de aceea comunitatea trebuie să îi ia sub grija sa. „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti” (v. 20); „Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului! (v. 21); „Dacă împrumuţi bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el!” (v. 24). Dumnezeu ne atrage atenţia asupra persoanelor vulnerabile care depind de bunăvoința altora. Cartea Exodului vine să amintească că alianța cu Dumnezeu trece prin iubirea fraţilor şi în special al celor slabi. Dacă îi uităm pe ei, viaţa noastră va deveni falsă. Tot omul devine frate de iubit în Dumnezeu.

„Nimeni nu este străin pe acest pământ” [XXX TPA (A) - duminica, 29.10.2017]

Cele două porunci.

Evanghelia Matei 22,34-40: În acel timp, auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

Omilie

„Nu există un străin pe acest pământ”. Această formulă al Comitetului pentru mișcări de evacuați [CIMADE – Comité inter mouvements auprès des évacués – Comitetul internațional cu mișcări de evacuați – asociație înființată din 1939] vrea să ne provoace. Într-o limbă foarte actuală, cartea Exodul (din prima lectură) ne dă însemnări foarte concrete: „Să nu faci rău celui străin [emigrantului] şi să nu-l asupreşti; să nu pui zălog pe haina aproapelui tău: căci este singura lui învelitoare când se face frig”. Astfel Dumnezeu ne atrage atenţia asupra persoanelor vulnerabile ce depind de bunăvoința altora. Se delimitează de acţiunile vinovate declarând că va răspunde la strigătul celor umili.

În ceasul morții Isus este acolo, lângă noi

„În ceasul morții,

chiar dacă nu este niciunul

care să amintească de noi,

Isus este acolo, lângă noi”

(papa Francisc).

(sursă: https://twitter.com/TV2000it/status/923096844779114496).

Frumusețea care râmâne

Anna Frank (1929-1945) - Jurnal.

„Nu cred în toată mizeria aceasta,

dar în frumusețea care rămâne încă”.

„În ciuda tuturor eu încă mai cred
că oamenii sunt buni în inima lor”. 

Anne Frank

Anne Frank (1929-1945) a fost o fată evreică germană, care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial, în martie 1945 la Bergen-Belsen. A izbucnit în lagăr o epidemie de tifos, care, se pare, că a omorât 17.000 de prizonieri. Printre ele s-au aflat și Anne și sora sa Margot Frank.

Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, a fost considerat un document istoric al Holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor.

Nimic să nu te tulbure

Sfânta Tereza de Avila (1515-1582).

Nimic să nu te tulbure,

nimic să nu te sperie;
totul trece, 
Dumnezeu nu se schimbă;
răbdarea obține totul; 
cine îl posedă pe Dumnezeu
nu-i lipsește nimic.
Singur Dumnezeu îi ajunge.

Sfânta Tereza de Avila.

Tinerii, speranța misiunii

Tinerii sunt speranța misiunii. Persoana lui Isus și Vestea Bună proclamată de El continuă să-i fascineze pe mulți tineri. Ei caută parcursuri în care să realizeze curajul și elanurile inimii în slujba omenirii. „Sunt mulți tinerii care își oferă ajutorul lor solidar în fața relelor din lume și întreprind diferite forme de militare și de voluntariat […]. Ce frumos e ca tinerii să fie «călători ai credinței», fericiți să-l ducă pe Isus pe orice stradă, în orice piață, în orice colț al pământului!” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 106). Următoarea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, care se va celebra în 2018 cu tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional”, se prezintă ca ocazie providențială pentru a-i implica pe tineri în responsabilitatea misionară comună care are nevoie de bogata lor imaginație și creativitate.

[Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor (2017), nr. 8].

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor (2017)

Misiunea în inima credinței creștine

Iubiți frați și surori,

Și în acest an, Ziua Mondială a Misiunilor ne convoacă în jurul persoanei lui Isus, „primul și cel mai mare evanghelizator” (Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 7), care încontinuu ne invită să vestim Evanghelia iubirii lui Dumnezeu Tatăl în puterea Duhului Sfânt. Această zi ne invită să reflectăm din nou asupra misiunii în inima credinței creștine. De fapt, Biserica este misionară prin natură; dacă n-ar fi așa, n-ar mai fi Biserica lui Cristos, ci o asociație între multe altele, care foarte repede s-ar termina cu epuizarea propriului scop și cu dispariția. De aceea, suntem invitați să ne punem câteva întrebări care ating însăși identitatea noastră creștină și responsabilitățile noastre de credincioși, într-o lume învălmășită de atâtea iluzii, rănită de mari frustrări și sfâșiată de numeroase războaie fratricide care pe nedrept îi lovesc în special pe nevinovați. Care este fundamentul misiunii? Care este inima misiunii? Care sunt atitudinile vitale ale misiunii?

Misiunea și puterea transformatoare a Evangheliei lui Cristos, Cale, Adevăr și Viață

1. Misiunea Bisericii, destinată tuturor oamenilor de bunăvoință, este întemeiată pe puterea transformatoare a Evangheliei. Evanghelia este o Veste Bună care poartă în sine o bucurie contagioasă deoarece conține și oferă o viață nouă: aceea a lui Cristos înviat, care, comunicându-l pe Duhul său dătător de viață, devine Cale, Adevăr și Viață pentru noi (cf. In 14,6). Este Cale care ne invită să-l urmăm cu încredere și curaj. Urmându-l pe Isus drept Cale a noastră, îi experimentăm Adevărul și primim Viața sa, care este comuniune deplină cu Dumnezeu Tatăl în puterea Duhului Sfânt, ne face liberi de orice formă de egoism și este izvor de creativitate în iubire.