† Duminica a 7-a a Pastelui (C): Uniți în aceeași rugăciune… [8 mai 2016]

Mântuitorul [The Savior] (1900-1905) –
by Henry Ossawa Tanner (1859-1937);
Smithsonian American Art Museum.

 

Evanghelia Ioan 17,20-26: În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine. Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum m-ai iubit pe mine. Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei”.

Omilie

 

Între Înălțarea Domnului și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine care se potrivește discipolilor care așteaptă venirea Sfântului Duh. Și Isus însuși se roagă pentru noi. Să ne întoarcem spre el, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este acela de a ne pune într-o stare de receptivitate față de darul pe care Dumnezeu vrea să ni-l facă.

 

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor, ne arată rugăciunea lui Ștefan, primul martir. El i-a urmat lui Isus până la capăt, fără a renunţa la credinţa, chiar și în fața ameninţărilor. Nu l-a renegat pe Cristos glorificat. Rugăciunea sa este pentru noi un model de încredere. El a murit contemplând gloria lui Cristos în ceruri. Ascultând această mărturie, ne gândim la foarte mulţi martiri din ziua de azi. Viaţa şi moartea lor ne provocă: ce am făcut cu botezul nostru? Domnul s-a alăturat pentru a ne umple cu dragostea sa; dar prea adesea suntem în altă parte.

 

Cu a doua lectură, avem a doua rugăciune. Este rugăciunea întregii Biserici a lui Cristos învingătorul morții păcatului. Avem un mesaj al speranței adresat creștinilor persecutați. Orice s-ar întâmpla, nimic și nimeni nu poate să-l împiedice pe Cristos să ne asocieze la victoria sa. Cu el, o lume nouă se naște, o lume plină de iubirea care este în Dumnezeu. Este nevoie de această veste bună care să ne umple de bucurie și de încredere în ciuda încercărilor vieții. Isus este întotdeauna viu. Să-l implorăm: „vino!” Această rugăciune este deja împlinită. Dar ea va fi pe deplin împlinită în gloria Împărăției.

 

Cu Evanghelia, avem o a treia rugăciune. Este o rugăciune care ne duce în intimitatea lui Isus cu Tatăl său. De-a lungul Evangheliei, vedem că Cristos a simțit nevoia să se retragă ca să se roage, ca să fie împreună cu Tatăl. A petrecut ore lungi, mai ales în momentele când trebuia să ia cele mai importante decizii.

 

Dar rugăciunea sa de astăzi are o anumită intensitate. Isus se roagă pentru toți oamenii pe care el a venit să-i salveze. Este aproape sfârșitul misiunii sale. În câteva ceasuri va intra în Pătimirea sa. El va fi arestat, condamnat și dus la moartea pe cruce. Rugăciunea sa de astăzi a luat tot ce a făcut pentru a se pune în mâinile Tatălui. Isus îi poartă pe toți oamenii din lumea întreagă în mâinile sale pentru a ne oferi Tatălui. Prin cuvintele sale, noi credem că Isus vrea să aibă grijă încă de omenire. El vrea ca ea să fie unită în iubirea care a venit s-o inaugureze.

 

Isus mai întâi încredințează Tatălui pe apostolii săi. Pătimirea sa pentru ei e o verificare dificilă, o luptă dură a fidelității lor. El se roagă pentru ei și pentru cei care primesc mărturia lor: „ca toţi să fie una; ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”. Comunitățile divizate sunt o mărturie împotriva a ceea ce spune Dumnezeu. Rugăciunea lui Isus este o rugăciune cu adevărat universală deoarece include pe toți oamenii din toate timpurile. Este la fel de universală ca și misiunea lui de mântuitor, misiune la care suntem și noi încredințați ca discipoli al săi și noi cei de astăzi.

 

Această insistenţă a lui Isus după unitate între oamenii pe care el o iubeşte este foarte important pentru noi cei de azi. Este un apel care face să crească fraternitatea, împărtășirea, solidaritatea. Toți suntem copiii lui Dumnezeu. Totul așteaptă comuniunea atinsă de această mântuire pe care ne-o oferă. Cei care nu împărtăşesc credinţa noastră, ne privesc trăind. Cum să mărturisească un Dumnezeu iubire dacă nu este această dragoste în viaţa noastră? Diviziunile noastre dintre creştini apar și mai de nesuferit atunci când auzim cuvântul lui Cristos.

 

Este timpul rugăciunii, de-a lungul acestor ultime zile care ne pregătesc pentru sărbătoarea Rusaliilor. Cristos ne vrea cu totul ai lui. El contează pe noi să ne alăturăm dorinței sale, care este aceea a Tatălui. Vino, Doamne Isuse! Trimite-ne nouă pe Duhul tău Sfânt! Să vină să întărească credința, speranța și caritate noastră. Să vină pentru a trăi din iubirea Tatălui .

 

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6020-6020/).

Înălțarea Domnului, Rusalii, Sfânta Treime (Ascension. Pentecôte. Trinité) [muzică religioasă]



Pentecôte by Anne Tiessé

† Înălțarea Domnului (C) - omilie [joi, 5 mai 2016]

Înălțarea Domnului

Evanghelia Luca 24,46-53: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri. Şi, iată, eu îl trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!” Apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.

 

 

Omilie

 

 

În Ziua Înălțării, sărbătorim pe Cristos cel înviat care intră în gloria Tatălui. Aceasta este ultima sa apariție înaintea discipolilor săi. De acum înainte nu va mai fi vizibil pe pământ, dar rămâne prezent „toate zilele, până la sfârșitul lumii”. Apostolii sunt plini de bucurie, deoarece își află locuința în ei prezența lui Cristos. Revenind la Ierusalim, ei sunt în fiecare zi la templu, binecuvântând pe Dumnezeu. În seara zilei de Paști, Isus le-a dat lor suflarea Duhului Sfânt. În Ziua de Rusalii, acest suflu îi va transfigura în martori neobosiți ai lui Cristos cel înviat. Cu ei, începe timpul Bisericii.

 

Vestea cea bună este încrederea pe care Dumnezeu a făcut-o. Cristos cel înviat este prezent peste tot. Este în fiecare zi cu noi. Dar nu a un iscoditor de care să ne fie frică. Nu este acolo pentru ne supraveghea, nici pentru a frustra libertatea noastră. Am fost creați pentru a fi liberi și responsabili. Iubirea sa nu ne strivește. Este eliberatoare; este plină de încredere. Ea nu încetează să ne spună: „Nu vă temeţi”. În momentul în care retrăgându-se, Isus ridică mâinile şi binecuvântează pe ucenicii săi. Este ca un tată care îndepărtează braţele pentru a lăsa copilul să meargă singur pentru prima dată. Iubirea ne face liberi. Ne face bărbaţi şi femei responsabili, adulţi în credinţă.

 

Această încredere a lui Isus în privința noastră nu are egal decât ale Tatălui său: Isus s-a dus până la cruce. O astfel de iubire este atât un izvor de bucurie și de suferință. Încrederea este o sursă de uimire. Dar ea este și un risc. Este și o aventură care ne învață fără încetare să depășim propriile noastre limite. Încrederea acordată și primită ne face mari și umili .

 

Înviind, Isus ne ridică până la el și Dumnezeu confirmă că acest drum este viața reala. A accepta riscul credinţei şi a ne pune încrederea în iubirea lui Dumnezeu este a trece, cu Cristos, de la moarte la viaţă. Dumnezeul nostru este un Tată plin de iubire care crede în noi. El ne face bărbați şi femei liberi, capabili să avansăm pe calea care duce la el. Numai prin Isus, şi cu el, vom putea să înaintăm pe acest drum. Cu alte cuvinte, putem să spunem că Înălţarea lui Cristos ne pregăteşte pentru înălțarea noastră; această înălțare a început în ziua botezului nostru şi ar trebui să continue pe tot parcursul vieţii noastre.

 

Această sărbătoare a Înălțării este o veste bună pentru lumea noastră care are nevoie de ea. Vedem prea des scufundați în neîncredere și îndoială. Pentru mulți, viitorul pare blocat. Dacă dorim să câștigăm încrederea, trebuie să merităm. Când rentabilitatea și eficiența devin cuvinte cheie, aceasta devine neliniștitor. Mulți sunt cei care nu mai pot suporta această situație paralizantă.

 

În fața acestei suferinţe, auzim în mod regulat această întrebare: „unde este acest Dumnezeu de care ne vorbești?” Acesta este prezent în inimile vieţii noastre. Dar problema este că noi suntem în altă parte. Apostolii au fost trimiși în toate naţiunile. Misiunea lor este să proclame iubirea învingătoare. Nici o moarte nu poate să oprească această cursă. Aceasta este mărturisirea noastră în viața de toate zilele. Cristos cel înviat nu mai este vizibil privirilor noastre, dar lumea trebuie să contemple fața lui prin noi, să asculte mesajul său prin cuvintele noastre şi viaţa noastră întreagă. Şi mai presus de toate, vor trebui să descopere ceva de iubirea sa înflăcărată pentru toţi oamenii. Aceasta este încrederea pe care Isus ne-a făcut-o. Așadar, să nu pierdem un minut. În fiecare clipa pe care o avem să răspândim lumina care vine de la Dumnezeu.

 

Înălțarea lui Isus face să se nască în noi o mare speranță. Este o bucurie foarte puternică pe care noi nu o putem păstra pentru noi înșine. Victoria lui Cristos asupra morții și a păcatului vrea să ne unească pe toți cu victoria sa. Ne dă în fiecare zi din Duhul Sfânt pentru a ne face martori și mesagerii iubirii sale. Este o bucurie că ne angajăm în mod activ la evanghelizare. Nu este vorba de a cuceri, ci de a sluji și de a iubi în numele Domnului care ne trimite. Toți suntem chemați să trăim în această lume mărturisind Vestea cea Bună a iubirii lui Dumnezeu.

 

În această zi, să ne rugăm Domnului în comuniune unii cu alții. Să ne amintim că lângă el găsim izvorul întregii vieții și a dragostei. Să ne țină uniți cu el întotdeauna ca să putem fi întotdeauna fideli misiunii pe care el ne-o încredințează.

  

 

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6003-6003/).

 

 

Eu însumi am nevoie de pomana bunătăţii mele...

„Lumina în întuneric luminează” (In 1,5)
[Lux in tenebris lucet]
[The Light Shines in the Darknesse]
de Ion Theodorescu-Sion;
exhibited at the 1909 Tinerimea Artisticăƒ Salon.

 

„A se accepta pe sine însuşi pare foarte simplu,

dar lucrurile cele mai simple sunt
mereu cele mai dificile...

Arta de fi simpli este cea mai înaltă,

la fel cum a se accepta pe sine însuşi
este nucleul unei întregi viziuni asupra lumii....

Găzduind un cerşetor,

iertând celui care m-a jignit,
ajungând până la iubirea unui duşman în numele lui Cristos,
dau dovadă fără nici un dubiu de o mare virtute!

Dar dacă aş descoperi că cel mai mic dintre toţi,

cel mai sărac dintre cerşetori,
cel mai neruşinat dintre cei ce mă jignesc,
duşmanul însuşi, este în mine,
că eu însumi am nevoie de pomana bunătăţii mele,
că eu însumi sunt duşmanul de iubit,
atunci ce aş face?...

Cine nu se iubeşte pe sine în Cristos,

trăieşte relaţii sărace, patologice
şi purtătoare de conflicte!”

(dintr-o scriere de C. G. Jung).

Exortația apostolică „Evangelii gaudium” (2013) a papei Francisc – despre vestirea evangheliei în lumea actuală – PDF

 

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/04/evangelii-gaudium-2013-exortatia-apostolica-papa-francisc.pdf

 



Exortația apostolică

 

Evangelii gaudium

 

a Sfântului Părinte Francisc către episcopi, preoți și diaconi, către persoanele consacrate și către credincioșii laici despre vestirea evangheliei în lumea actuală

 

1. Bucuria evangheliei umple inima și viața celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiți de el sunt eliberați de păcat, de tristețe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naște și se renaște bucuria. În această exortație doresc să mă adresez credincioșilor creștini, pentru a-i invita la o nouă etapă evanghelizatoare marcată de această bucurie și pentru a arăta căi pentru drumul Bisericii în următorii ani.

 

I. Bucuria care se reînnoiește și se comunică

 

2. Marele risc al lumii actuale, cu multipla și oprimanta sa ofertă de consum, este o tristețe individualistă care provine din inima comodă și avară, din căutarea înfrigurată de plăceri superficiale, din conștiința izolată. Atunci când viața interioară se închide în propriile interese nu mai există spațiu pentru alții, nu mai încap săracii, nu se mai ascultă glasul lui Dumnezeu, nu se simte satisfacția iubirii sale, nu palpită entuziasmul de a face binele. Și cei care cred se află în acest pericol, sigur și permanent. Mulți cad în capcană și se transformă în persoane arțăgoase, nemulțumite, lipsite de viață. Aceasta nu este alegerea unei existențe demne și depline, aceasta nu este dorința lui Dumnezeu pentru noi, aceasta nu este viața în Duh care provine din inima lui Cristos înviat.

 

3. Îl invit pe fiecare creștin, în orice loc și situație s-ar afla, chiar astăzi, să reînnoiască întâlnirea sa personală cu Isus Cristos sau, cel puțin, să ia hotărârea de a se lăsa întâlnit de el, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nu există niciun motiv pentru care cineva să poată crede că această invitație nu i se adresează, pentru că „nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul”[1]. Pe cel care riscă, Domnul nu-l dezamăgește, iar atunci când cineva face un pas mic spre Isus, descoperă că el deja aștepta sosirea sa cu brațele deschise. Acesta este momentul pentru a-i spune lui Isus Cristos: „Doamne, m-am lăsat înșelat, în mii de chipuri am fugit de iubirea ta, însă sunt aici încă o dată pentru a reînnoi alianța mea cu tine. Am nevoie de tine. Răscumpără-mă din nou, Doamne, acceptă-mă încă o dată în brațele tale răscumpărătoare”. Ne face foarte bine să ne întoarcem la el atunci când ne-am pierdut! Insist încă o dată: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte, noi suntem cei care încetăm să cerem milostivirea sa. Cel care ne-a invitat să iertăm „de șaptezeci de ori câte șapte” (Mt 18,22) ne dă exemplu: el iartă de șaptezeci de ori câte șapte. Ne ia din nou pe umerii săi, de fiecare dată. Nimeni nu va putea să ne răpească demnitatea pe care ne-o conferă această iubire infinită și neclintită. El ne îngăduie să ridicăm fruntea și să o luăm de la capăt, cu o duioșie care nu ne dezamăgește niciodată și care poate întotdeauna să ne redea bucuria. Să nu fugim de învierea lui Isus, să nu ne considerăm niciodată învinși, orice s-ar întâmpla. Nimic nu poate mai mult decât viața sa care ne îndeamnă să înaintăm!

(…)
 

Holy Holy Holy Lord God Almighty

 

Holy, Holy, Holy! Lord God Almighty

 

Text: Reginald Heber
Music: John B. Dykes

 

1. Holy, holy, holy! Lord God Almighty!
Early in the morning our song shall rise to thee.
Holy, holy, holy! Merciful and mighty,
God in three persons, blessed Trinity!

 

2. Holy, holy, holy! All the saints adore thee,
casting down their golden crowns around the glassy sea;
cherubim and seraphim falling down before thee,
which wert, and art, and evermore shalt be.

 

3. Holy, holy, holy! Though the darkness hide thee,
though the eye of sinful man thy glory may not see,
only thou art holy; there is none beside thee,
perfect in power, in love and purity.

 

4. Holy, holy, holy! Lord God Almighty!
All thy works shall praise thy name, in earth and sky and sea.
Holy, holy, holy! Merciful and mighty,
God in three persons, blessed Trinity. 

Cristos a înviat! Paște binecuvântat! - celor care sărbătoresc Învierea Domnului

 

Cristos a înviat!

Cu ocazia sărbătorilor pascale

vă doresc, dragi prieteni greco-catolici și ortodocși

care celebreați Învierea Domnului,

o sărbătoare plină de lumina,

pacea și bucuria Celui Înviat.

 

Sărbători fericite!

Paște binecuvântat!