† Înălțarea Sfintei Cruci: „Ceasul” gloriei Domnului [14 septembrie 2025]

 Sfânta Elena cu Crucea [Public domain].

„Ceasul” gloriei Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (14 septembrie 2025)

Lecturi biblice:  Numerilor 21,4b-9; Filipeni 2,6-11; Evanghelia Ioan 3,13-17; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm „Înălțarea Sfintei Cruci”. Tema crucii este departe de umanitatea contemporană. Crucea a fost și rămâne un discurs „scandalos”, neauzit și neascultat pentru majoritatea oamenilor. Totuși pentru înțelegerea de sine, a lumii și a ființei umane este aceasta: crucea lui Cristos. Ce înseamnă crucea pentru creștin? Ce înseamnă să plantezi crucea pe drumurile lumii?...

Înălțarea Sfintei Cruci este legată de lumea orientală și bizantină. Pe 13 septembrie 335, sfânta Elena și Constantin au făcut să se consacre Bazilica Învierii [ἀνάστασις – anastasis, în greacă] din Ierusalim, devenind sub latini Bazilica Sfântului Mormânt. Este un edificiul solemn, monumental, care cuprindea dealul Calvarului și Mormântului lui Cristos, așa cum se poate vedea și astăzi. Sărbătoarea de astăzi, de la 14 septembrie, își are originea în venerarea crucii lui Isus în amintirea victoriei împăratului Heraclius, din Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin), asupra perșilor [în anul 630], căci perșii au sustras relicviile crucii și au fost readuse înapoi la Ierusalim în procesiune.

Textele biblice descriu misterul lui Cristos ca o mișcare de coborâre și înălțare [katábasis – anábasis, în greacă]. Fiul Dumnezeului celui viu a fost glorificat după ce a atins culmea umilinței. Prima lectură vede în ridicarea șarpelui o profeție a lui Isus răstignit, umilit în moarte, dar și ridicat deasupra lumii de Dumnezeu: „fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi” (Num 21,8). A doua lectură prezintă mișcarea de coborâre și urcare a Domnului în imnul cristologic: „ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului […]; s-a umilit […]; pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat” (Fil 2,7.8.9). În Evanghelia după Ioan este descrisă coborârea și urcarea în lumina viitoarei înălțări: „nimeni nu a urcat la cer, decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului” (In 3,13) și leagă figura șarpelui ridicat de Moise în deșert cu răstignirea lui Mesia: „după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică”  (In 3,14-15). Pentru a exprima acest concept, Ioan folosește schema „înălțării” sau „exaltării” Domnului.

† Duminica a 23-a de peste an [C]: Urmarea deplină a Domnului [7 septembrie 2025]

Mulțimea care îl urma pe Isus. 

Urmarea deplină a Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (7 septembrie 2025)

Lecturi biblice:  Înţelepciunii 9,13-18b; Filemon 1,9b-10.12-17; Evanghelia Luca 14,25-33; lecturi biblice

Omilie

Tema liturgiei de astăzi este aceea a adevăratei înțelepciuni care se concentrează asupra uceniciei ca cunoașterea lucrurilor cerești, la care se ajunge implicând o cunoaștere adâncă a realității: e înțelepciunea crucii – urmarea deplină a Domnului. Prima lectură subliniază înălțimea gândului lui Dumnezeu, ce este comunicat omenirii prin darul înțelepciunii și al Duhului: „Cine poate cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul? […] Cine ar fi cunoscut planul tău, dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul Sfânt din înălţimi?” (Înț 9,13.17). Evanghelia indică drumul discipolului creștin ca o cale de iluminare întemeiată pe înțelepciunea crucii: „cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu” (Lc 14,27). A doua lectură prezintă fructul uceniciei: nașterea de sus – în botez –  ce ne face frați și surori și ne transformă relațiile umane din interior, astfel raportul dintre stăpân și sclav este fără a avea nevoie să desființăm sclavia: „Eu, Paul, acum bătrân şi prizonier al lui Cristos Isus: te rog pentru copilul meu, pentru Onesim, căruia i-am dat naştere în lanţuri” (Flm 1,9-10). Este o relație „de mare preț”: e exigentă, dar autentică, capabilă să realizeze dorința profundă de comuniune din om, precum este iubirea ce o susține și o menține vie.

† Duminica a 22-a de peste an [C]: Darnici, generoși și mărinimoși [31 august 2025]

 

Stând la masă...

Darnici, generoși și mărinimoși

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (31 august 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 3,17-18.20.28-29; Evrei 12,18-19.21-24a; Evanghelia Luca 14,1.7-14; lecturi biblice

Omilie

Lecturile de astăzi ne avertizează împotriva oricărei forme de mândrie și ne prezintă umilința ca o modalitate de a ne deschide inimile, mințile și mâinile către cei săraci, nevoiași, dezavantajați și marginalizați în societate. Pentru Isus, necesitățile zilnice ale săracilor sunt responsabilitatea personală a fiecăruia dintre noi: „când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!” (Lc 14,13-14), din evanghelia de azi. Prima lectură ne spune că dacă suntem umili, vom găsi generositate înaintea lui Dumnezeu: „Fiule, împlineşte-ţi cu blândeţe lucrările tale! […] Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult să te umileşti şi vei afla har înaintea Domnului!” (Sir 3,17.18). A doua lectură ne provoacă să imităm umilința lui Isus, în misiunea pentru binele fraților săi: „voi v-aţi apropiat de […] Dumnezeului cel viu, de Ierusalimul ceresc […], de Isus, mijlocitorul noii alianţe şi de sângele stropirii” (Evr 12,22-24). În jurul mesei Cuvântului și a pâinii euharistice, comunitatea se adună, cu privirea îndreaptă asupra invitaților la ospăț și apoi se extinde: să fim darnici, generoși și mărinimoși!

† Duminica a 21-a de peste an [C]: Mântuirea este darul lui Dumnezeu [24 august 2025]

 

Poarta strâmtă.

Mântuirea este darul lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 august 2025)

Lecturi biblice: Isaia 66,18-21; Evrei 12,5-7.11-13;  Evanghelia Luca 13,22-30; lecturi biblice

Omilie

Salvarea necesită un angajament: e crucea și învierea lui Isus. Ruptă de sub stăpânirea morții, orice om nu este scutit de căutarea dreptății și a sfințeniei. Important nu este când începe căutarea, ci cum și cu ce seriozitate face aceasta. Punctul este cunoașterea Domnului: a ne lăsa conduși de Cuvântul său și a ne schimba viața. Mântuirea nu este limitată la un loc, timp sau persoană. Promisiunile făcute lui Israel privesc toate neamurile. Nu a fost ușor pentru poporului ales să se obișnuiască cu acestă viziune: „Vine timpul să adun toate neamurile şi limbile: ele vor veni şi vor vedea gloria mea. Voi pune între ei un semn şi pe cei eliberaţi dintre ei îi voi trimite la neamuri” (Is 66,18-19), afirmă profetul Isaia. Israel se va închide mereu, din ce în ce mai mult față de această perspectivă, dar calea deschisă de Isus va triumfa în cele din urmă: „Cineva i-a spus: «Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?» El le-a spus: «Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea!»” (Lc 13,23-4). „Poarta strâmtă” nu indică un pasaj îngust și greu de trecut. Mai degrabă, este o poartă dificil de găsit. O observi dacă te oprești, dacă îți faci timp să o cauți. În lectura a doua este un răspuns: suferința care sfâșie omul este o suferință care nu are scop? Dumnezeu se comportă cu noi ca pe niște copii, căci el ne iubește. De aceea ne „corectează”: „pe cel pe care îl iubeşte, Domnul îl pedepseşte. […] vă tratează ca pe nişte fii”  (Evr 12,6.7). Bunătatea lui Dumnezeu și harul său se extind la toți copiii, la cei care îl cunosc și îl invocă, căci este un „tată”, spune Cristos. Mântuirea este darul lui Dumnezeu acordat celui care i se încredinţează cu umilință.

† Duminica a 20-a de peste an [C]: Diviziune și conflicte… chiar și în familie [17 august 2025]

Dar... focul este Duhul Sfânt. 

Diviziune și conflicte… chiar și în familie

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (17 august 2025)

Lecturi biblice:  Ieremia 38,4-6.8-10;  Evrei 12,1-4; Evanghelia Luca 12,49-53; lecturi biblice

Omilie

Lecturile acestei duminici evidențiază unul dintre aspectele cele mai dramatice ale experienței credinței: pacea – binele divin prin excelență – nu-i însoțește pe cei fideli lui Dumnezeu, ci conflictele și diviziunile. Evanghelia conține unele dintre cuvintele „dure” ale lui Isus: „Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. […] Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei” (Lc 12,51.52). Sunt cuvintele Domnului despre viitorul discipolilor care vor fi împedicați de oameni și chiar de propriile lor rude. Va rămâne printre cele mai neînțelese texte. Prima lectură îl înfățișează pe profetul Ieremia și suferința sa: e condamnat și călcat în picioare de cei puternici ai vremii: „atunci ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat într-o făntână a lui Machia” (Ier 38,6). Un om persecutat pentru slujirea sa față de adevăr. E o experiența profetică din Vechiul Testament. A doua lectură își îndreaptă atenția asupra alegerii lui Isus care a îndurat răstignirea: „în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea” (Evr 12,2). Liturgia Cuvântului își concentrează tema ca un semn de contradicție.

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: Părtași la gloria Mariei [15 august 2025]

Părtași la gloria Mariei

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 august 2025)

Lecturi biblice: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi biblice

Omilie

Tema lecturilor din această zi este Maria, mama lui Isus și mamă a Bisericii.  Înălțarea Mariei la cer confirmă mesajul pascal. Isus este „pârga” celor înviați (1Cor 15,20). Mama sa este prima care împărtășește destinul său glorios. Domnul este primul, ne amintește sfântul Paul, apoi cei care sunt cu el: „cel dintâi Cristos, după aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui” (1Cor 15,23). Toți pot împărtăși condiția glorioasă, cu condiția să fie discipoli fideli ai lui Cristos. Printre aceștia, Maria care este Maica Domnului, umila slujitoare, fecioara credincioasă. „Fericirea” nu izvorăște din maternitatea sau din privilegiile ei, ci din credința ei extraordinară, ce ne amintește Elisabeta: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Prima lectură prezintă o scenă simbolică și grandioasă; în ea, este femeia care dă naștere unui fiului. E femeia-mamă din Apocalips (Ap 11; 12). Maria ne invită să pătrundem planului lui Dumnezeu, nu să rămânem la suprafața evenimentelor. Misterul i-a însoțit existența, dar în loc să-l respingă, a încercat să-i facă loc în sufletul său, să-l îmbrățișeze.

† Duminica a 19-a de peste an [C]: Domnul se apropie: vegheați [10 august 2025]

Domnul se apropie: vegheați

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (10 august 2025)

Lecturi biblice:  Înţelepciunii 18,6-9; Evrei 11,1-2.8-12 [forma scurtă]; Evanghelia Luca 12,35-40 [forma scurtă]; lecturi biblice

Omilie

Liturgiei Cuvântului de astăzi are ca temă comportarea cu atenție susținută, vigilentă, lucrând cu grijă,  conștiincios și prudent: este vegherea. Prima lectură afirmă că eliberarea israeliților din Egipt a corespuns planului lui Dumnezeu, care fusese deja prezis poporului ales. Ei au crezut și s-au pregătit pentru împlinirea sa: „acea noapte a eliberării a fost făcută cunoscută de mai înainte părinţilor noştri” (Înț 18,6). S-au pregătit nu cu arme. Dumnezeu i-a ajutat pe evrei și i-a lovit pe adversarii lor. Evanghelia după Luca prezintă câteva dintre cuvintele lui Isus despre întoarcerea „Fiului Omului”: „să fie coapsele voastre încinse şi făcliile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă!” (Lc 12,35-36). A doua lectură subliniază credința în venirea „împărăției lui Dumnezeu” ca să se realizeze: „credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (Evr 11,1-2). Iată un exemplu: Abraham a crezut în Dumnezeu „fără să vadă” viitorul spre care se îndrepta. Domnul este o călăuză pentru oricine este dezorientat și se află dificultate. Dumnezeu veghează lângă orice credincios! 

† Duminica a 18-a de peste an [C]: Calea speranței în bunătatea lui Dumnezeu [3 august 2025]

 Parabola bogatului „nebun”

Calea speranței în bunătatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (3 august 2025)

Lecturi biblice: Qohelet 1,2; 2,21-23; Coloseni 3,1-5.9-11; Evanghelia Luca 12,13-21; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi reprezintă o meditație profundă asupra scurtimii vieții și necesității de a nu fi orbiți de falsele siguranțe oferite de resursele umane. Prima lectură proclamă solemn „deșertăciunea” tuturor lucrurilor, în special a bogățiilor. Vechiul Testament ne ajută să reflectăm asupra naturii vieții pământești. Numai dobândind o astfel de conștientizare putem înțelege cu adevărat marele dar al revelației oferit în Isus Cristos și speranța deschisă prin învierea sa. Evanghelia după Luca relatează o parabolă a lui Isus despre durata scurtă a vieții și necesitatea de a ne îmbogăți în fața lui Dumnezeu înainte de a veni moartea. A doua lectură indică bogățiile cerești ca fiind singurele valide și permanente: „căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu!” (Col 3,1). Tema deșertăciunii vieții pătrunde în întreaga liturgia de astăzi, căci este calea speranței în bunătatea lui Dumnezeu!

† Duminica a 17-a de peste an [C]: Rugăciunea este credința în puterea lui Dumnezeu [27 iulie 2025]

În rugăciune... 

Rugăciunea este credința în puterea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 iulie 2025)

Lecturi biblice:  Geneză 18,20-32; Coloseni 2,12-14; Evanghelia Luca 11,1-13; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul Domnului de astăzi se dezvoltă în jurul temei rugăciunii. Prima lectură relatează dialogul dintre Abraham și cele trei persoane care îl vizitează la stejarii din Mamre. Abraham mijlocește insistent pentru cetățile Sodoma și Gomora: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate. […] Poate se vor găsi acolo zece!” A răspuns: «Nu o voi nimici de dragul celor zece!»” (Gen 18,23-24.32). Evanghelia după Luca descrie învățătura lui Isus despre rugăciune. Prezentat de Luca în rugăciune, Isus îi învață pe ucenici să se îndrepte către „Tatăl” cu insistență, căci rugăciunea schimbă ființele și istoria lor: „Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta!” (Lc 11,2). A doua lectură urcă din nou la botez care este izvorul rugăciunii – „încredințarea” lui Isus pe cruce în mâinile lui Dumnezeu: „înmormântaţi fiind împreună cu el prin botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi” (Col 2,12). E „credinţa în puterea lui Dumnezeu”. Domnul este milostiv: ne iartă păcatele!

† Duminica a 16-a de peste an [C]: Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul [20 iulie 2025]

Isus, Marta și Maria.

Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 iulie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 18,1-10a;  Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul de astăzi se concentrează asupra învățăturii biblice conform căreia a-l sluji pe Dumnezeu înseamnă în primul rând a-l primi în viața noastră. Dar trebuie mai întâi să înțelegem modul corect de a-l primi. Prima lectură relatează vizita celor trei îngeri în formă umană la Abraham, la stejarii din Mamre: „iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a prosternat până la pământ” (Gen 18,2). Evanghelia după Luca descrie vizita lui Isus în casa Martei și Mariei, două surori care fiecare îl primește în mod diferit: „Marta era ocupată cu multele griji ale casei” (Lc 10,40); „Maria stând la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul” (Lc 10,39). A doua lectură prezintă slujirea apostolică de evanghelizare și suferință acceptată din iubire pentru Biserică: „acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (Col 1,24). Firul tematic care unește prima lectură și evanghelia este ușor de identificat: vizita lui Dumnezeu și acceptarea umană – Abraham îl primește pe Dumnezeu în vizita celor trei figuri misterioase; Marta și Maria îl primesc pe Dumnezeu în persoana lui Isus, care intră în casa lor ca oaspete… Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul!

† Duminica a 15-a de peste an [C]: Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu [13 iulie 2025]

Samariteanul milostiv.

 Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 iulie 2025)

Lecturi biblice: Deuteronom 30,10-14; Coloseni 1,15-20; Evanghelia Luca 10,25-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi dezvoltă în jurul conceptului de „aproapele” dubla semnificație divină și umană: Dumnezeu a devenit aproapele omului prin Fiul său, Isus Cristos și omul devine aproapele omului în solidaritate. Prima lectură este ultimul discurs a lui Moise când afirmă venirea cuvântului lui Dumnezeu tot mai aproape de poporul său: este „în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Dt 30,14). Evanghelia se concentrează asupra dublei întrebări puse de învățătorul Legii despre viața veșnică și identitatea aproapelui. Răspunsul dat de Isus este parabola bunului samaritean: aproapele nu este cel care este aproape de noi, ci cel de care ne apropiem. Domnul spune: „Du-te şi fă şi tu la fel!” (Lc 10,37). Apostolul Paul descrie rolul lui Cristos în istorie pornind de la două pietre de temelie: este începutul creației, primatul asupra cosmosului, centrul universal de gravitație al tuturor creaturilor – „El este mai înainte de toate şi toate subzistă în el” (Col 1,17), dar și orizontul și scopul ultim al Bisericii – „este capul trupului, al Bisericii” (Col 1,18). Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu cel „nevăzut”!

† Duminica a 14-a de peste an [C]: Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire [6 iulie 2025]

 Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 iulie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice

Omilie

Mesajul central al liturgiei de astăzi este promisiunea de pace și prosperitate: este planul lui Dumnezeu făgăduit la toți oamenii. În prima lectură – suntem în a treia parte a cărții lui Isaia – este descris Ierusalimul ultimilor timpuri în care pacea curge ca un râu – izvor de bucurie și bunăstare – căci indică societatea spre realizarea proiectului Domnului în istorie: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Profetul îi invită pe iudei nu numai să-și orienteze spre acest ideal, ci să-l propună și altor națiuni, devenind un punct de referință pentru întreaga umanitate. Evanghelia după Luca relatează trimiterea discipolilor, doi câte doi, în cetăți pentru a aduce vestea cea bună a păcii: este pacea „casei”, căci „s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 10,9). A doua lectură promite experiența binefăcătoare a păcii tuturor celor care pun în centrul credinței lor „crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Gal 6,14). Este exigența unei transformări a persoanei, pornită din inimă  „prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14), spune apostolul Paul.

† Sfinții Petru și Paul: Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul [29 iunie 2025]

Sfinții Petru și Paul de  El Greco (1590-1600).

Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

În solemnitatea de astăzi, liturgia cuvântului ne poartă prin câteva etape ale slujirii lui Petru și Paul: experiența închisorii, din care Petru a fost eliberat în mod miraculos: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor” (Fap 12,11); lectura suferințelor slujirii lui Paul: „Eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (2Tim 4,6-7); mărturisirea de credință a lui Isus când spune: „eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Petru și Paul, două figuri atât de diferite dacă privim la proveniența și cultura lor chiar înțelegerea modelului bisericii..., dar totuși atât de apropiate în credință și în convingerea că mântuirea lui Dumnezeu pentru fiecare ființă vie este manifestată în Cristos Isus. Oameni diferiți care nu se temeau să se înfrunte și să se confrunte în fața deciziilor și a tensiunilor de rezolvat (cf. Gal 2), dar și în certitudinea că totul trebuie trăit în căutarea planului divin înscris în istorie și manifestat în Cuvânt. Petru și Paul sunt martorii adevărului și a libertății, ai umanității și a harului.

† Duminica a 12-a de peste an [C]: Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea [22 iunie 2025]

„Dar voi cine spuneţi că sunt?” 

Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 iunie 2025)

Lecturi biblice: Zaharia 12,10-11; 13,1; Galateni 3,26-29; Evanghelia Luca 9,18-24; lecturi biblice 

Omilie

Învățătura liturgiei de astăzi este în jurul misterului crucii și al învierii care unifică omenirea, acționând ca un centru de greutate universală. Prima lectură conține oracolul profetului Zaharia, care vorbește despre „cel pe care l-au străpuns” (Zah 12,10). Se află în centrul privirilor tuturor. Evanghelia după Luca prezintă prima veste a patimilor și învierii: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Lc 9,22). A doua lectură afirmă unificarea omenirii în persoana cel răstignit: „Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal 3,27-28). Este misterul crucii și al învierii Domnului!

† Trupul și Sângele Domnului (Joia Verde) [C]: Prezența vie a Domnului în Euharistie [19 iunie 2025]

Prezența vie a Domnului în Euharistie

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 iunie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice  

Omilie

În celebrarea celebrarea euharistică este prezența Domnului care se perpetuează în jertfa Crucii. Isus este prezent real în adunarea credincioșilor strânși împreună în numele său, în persoana slujitorului, în Cuvântul său și în mod substanțial și permanent sub speciile euharistice – pâine și vin [cf. Principii și norme ale Misalului Roman, 27]. Timp de două mii de ani, această prezență în celebrarea euharistică rămâne neschimbată. În colemnitatea de astăzi pâinea este prezentată sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și cea înmulțită de Isus. În a doua lectură este un text clasic al tradiției primei generații de creștini în legătură cu celebrarea Euharistiei.

† Sfânta Treime [C]: Unitate în comuniune [15 iunie 2025]

 

Sfânta Treime.

Unitate în comunitate

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 iunie 2025)

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

În această duminică celebrăm solemnitatea Sfintei Treimi. Sărbătoarea de astăzi izvorăște în mod natural din Rusalii: e cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat! Isus le spusese discipolilor săi: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) [după evanghelia de azi]. Este cel mai important adevăr la care Duhul Sfânt i-a condus pe apostoli: Sfânta Treime – Dumnezeu în trei persoane! Este de neînțeles pentru rațiunea umană, mai ales pentru evrei cum sunt apostolii: e revelația pe care Duhul Sfânt o „aruncă” în lumină. Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca o comuniune de iubire. Treimea și iubirea sunt un unic mister: nu pot exista separat – una nu poate exista fără cealaltă parte. Este misterul transcendent, adică trece dincolo de orizontul experienței, dincolo de lumea materială – este o „ipostază” a divinității care înseamnă aspect, chip, înfățișare: în teologia creștină entitate a trinității. Dar… este apropiat, ascuns, discret, acoperit de o lumină orbitoare care provoacă amețeală, dar… și vindecă. Este un Dumnezeu inaccesibil și personal, care poate fi cunoscut și iubit ca Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt. Sfânta Treime nu este o realitate obscură, lipsită de lumină, întunecoasă, ci un mister în fața căruia orice rațiune sau gândire logică te surprinde: e un mister de pătruns și înțeles; nu poate fi posedat, înțeles în sine în mod imediat și definitiv. De aceea se cere ca rațiunea umană să rămână deschisă unei pătrunderi tot mai mari. Astfel, cunoscându-l pe Dumnezeu, ne putem cunoaște pe noi înșine, căci suntem făcuți după imaginea sau chipul său.

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile) [C]: Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului [8 iunie 2025]

 Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi celebrăm „darul” Duhului Sfânt. În ziua de Rusalii – în ebraică, shavuōt, în românește săptămâni [cele șapte săptămâni după Paște] – Israelul comemora cel mai prețios dar pe care Dumnezeu l-a dat poporului: Torah, care dă viață oamenilor ce o pune în practică. Așa cum pentru Israel Torah sau Legea este calea comuniunii cu Dumnezeu și a libertății, tot așa pentru credincioșii lui Isus Duhul este viață, ce ne eliberează de păcat și moarte pentru a ne face să trăim din nou în Dumnezeu. Revărsarea Duhului Sfânt realizează promisiunile lui Isus înviat și are loc în sărbătoarea ebraică a Rusaliilor, una dintre cele trei mari sărbători care cereau să facă un pelerinaj la Ierusalim. Darul Duhului este considerat în dublul său aspect: Duhul instruiește în interior pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu – „vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26) –, și prezența Duhului în intimul credincioșilor este biruința definitivă asupra amenințării morții: întrucât Duhul l-a înviat pe Isus din morți, el poate elibera de moarte pe credinciosul care îl primește, constituind astfel certitudinea viitoarei învieri universale: „Dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,10-11). Prima lectură este întotdeauna aceeași în ciclul trienal [anul A, B și C]. Solemnitatea de astăzi nu se poate deschide decât cu relatarea Rusaliilor: este Duhul Sfânt, al cărui prim semn, este darul limbilor. Dumnezeu și omul colaborează într-un proiect de mântuire: se extinde la toate popoarele și este fundamentul Bisericii. Darul Duhului coincide cu sărbătoarea evreiască a darul Torei de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască Legea antică a Alianței: creștinul, deși continuă să aibă înaintea sa o „lege” – sau o serie de învățături importante – scrise în Biblie, care în realitate este voința lui Dumnezeu scrisă în inimă. Pentru creștin, ascultarea de voința lui Dumnezeu nu este un gest servil, ci o necesitate de iubire: reprezintă plenitudinea bucuriei și a demnității sale. Acest lucru este posibil în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli.

† Duminica a 7-a a Paștelui [C]: Este timpul rugăciunii [1 iunie 2025]

 

Isus și discipolii săi.

Este timpul rugăciunii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 iunie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60;  Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice

Omilie

Evenimentele pascale sunt sinonime cu victoria, uimirea și bucuria. Istoria lui Ștefan, din prima lectură, ne amintește că Isus este „Domnul” [în greacă Kyrios]: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fap 7,58). Este rugăciunea lui Ștefan când moare sub lovituri de pietre. Cuvântul lui Dumnezeu, din a doua lectură, ne îndeamnă să ne amintim de puterea vestei celei bune – „Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu, ca să vă aducă această mărturie cu privire la Biserică. Eu sunt Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii” (Ap 21,16) – și rugăciunea Bisericii: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Cel care aude să spună şi el: «Vino!»” (Ap 21,17). Credința în Dumnezeu este prezentată în texul evanghelic nu ca un exercițiu intelectual, ci ca o relație de iubire: e rugăciunea lui Isus – rugăciunea preoțească: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21). Isus însuși de roagă pentru noi. A fi discipolul lui Cristos înseamnă a face parte dintr-un mare întreg: nu există creștini singuri. Între înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine potrivită pentru discipoli ce așteaptă venirea Duhului. Ne îndreptăm către el, Domnul, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este să ne pună într-o stare receptivă față de „darul” pe care Domnul vrea să ni-l facă: e Duhul Sfânt. Dumnezeu ne mântuiește prin mâinile sale: Isus și Duhul Sfânt!

† Înălțarea Domnului [C]: Isus s-a înălțat la cer [29 mai 2025]

 

Isus s-a înălțat la cer

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 1,1-11;  Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi biblice 

Omilie

Înălțarea Domnului la cer este glorificarea celui care a fost respins și răstignit. Luca prezintă înălțarea la Tatăl ca fiind momentul culminant în drumul lui Isus spre Ierusalim: un drum al patimii și al exaltării. Tocmai din acest motiv, textele liturgice menționate în lecturile de astăzi, nu au savoarea unui rămas bun, căci este bucuria Paștelui. Suntem chemați să reflectăm încă o dată asupra misterului pascal în lumina înălțării lui Cristos la dreapta Tatălui. Luca relatează două versiuni în lecturile de astăzi: una în Faptele Apostolilor și cealaltă în Evanghelie după Luca, cu nuanțe diverse. În Faptele Apostolilor (Fap 1,1-11) evenimentul este situat patruzeci de zile după Paște, fără a specifica locul unde s-a realizat; în schimb, în relatarea din evanghelie (Lc 24,46-53) acțiunea s-a întâmplat chiar în duminica învierii: „apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer” (v. 50-51). Lângă Betania, deci pe Muntele Măslinilor: un loc simbolic pentru evrei, unde se așteptă întoarcerea escatologică a Domnului la sfârșitul timpurilor.

† Duminica a 6-a a Paștelui [C]: Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt [25 mai 2025]

 „Discursul de rămas bun!” [cf. In 13-17].

Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29;  Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi biblice

Omilie

În liturgia acestei duminici este evidențiată acțiunea Duhului pe care Isus cel înviat o conferă discipolilor săi. Există o înțelepciune a lumii și există o înțelepciune a evangheliei. Înțelepciunea lumii se dobândește odată cu vârsta. Înțelepciunea evangheliei este un dar al Duhului Sfânt și îi permite credinciosului să vadă lumea cu ochi noi, a căror viziune pătrunde în conștientizarea iubirii Tatălui, arătată pe deplin și fără echivoc în crucea și învierea lui Cristos, Fiul său. Isus ne îndeamnă să-l urmăm pe drumul ce duce spre „locuința” Tatălui împreună cu Duhul Sfânt!