† Duminica a 2-a a Paştelui [A]: Iubirea a învins! Martorii milostivirii Domnului [19 aprilie 2020]

„Isuse, eu cred în tine!”

Iubirea a învins! Martorii milostivirii Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 aprilie 2020)   

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,42-47; 1Petru 1,3-9; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi

Omilie

În această duminică – a opta zi a sfintelor Paști – accentul nu este pus pe cei botezați, care depuneau hainele albe (domenica in albis) îmbrăcate în vigilia pascală, dar pe milostivirea divină. Astăzi celebrăm duminica „divinei îndurări”. Isus adresează cererea sfintei Faustina ca în duminica după Paște să fie închinată infinitei milostiviri cu care el ne-a iubit și ne-a răscumpărat. Cristos a cerut să picteze o imagine a sa în care să se scrie: „Isuse, eu cred în tine!” [în anul 1935]. La 30 aprilie 2000, cu ocazia canonizării sorei Faustina, papa Ioan Paul al II-a a hotărât instituirea sărbătorii divinei îndurări: „Este important să înțelegem întreg mesajul care ne vine de la cuvântul lui Dumnezeu în aceasta a doua duminică a Paștelui, care de acum înainte, în toata Biserica, vă primi numele de Duminica Milostivirii Divine”. Îndurarea este forţa care pune o limită răului. „Aveţi încredere – ne spune papa – în milostivirea divină!” Deveniţi oameni ai îndurării! Milostivirea este haina de lumină pe care însuși Cristos ne-a dat-o la botez. Trebuie să trăim ca frații inspirați de credință în prezența Domnului Înviat care cu victoria sa pascală manifestă pe deplin biruința milostivirii lui Dumnezeu asupra păcatului omului. Duceți lumii vestea milostivirii Domnului.

† Coborârea Sfântului Duh [Rusaliile] (C ): Aprinde omenirea de iubire (9 iunie 2019)

Aprinde omenirea de iubire

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi

Omilie

Astăzi este sărbătoarea coborârii Duhului Sfânt, ziua Rusaliilor. Este începutul timpului Bisericii. Se dărâmă zidurile și cu ele naționalisme, fundamentalisme, limbaj codificat. Totul începe să devină nou cinzeci de zile după marele eveniment al învierii lui Cristos. Începe timpul Duhului. Se aprinde în lume iubirea. Creștinii sunt martorii și vestitorii Bisericii universale.

† Duminica a 7-a a Paștelui (C): Rugăciunea (2 iunie 2019)

Mântuitor (1900-1905) – de Henry Ossawa Tanner (1859-1937); 
Smithsonian American Art Museum.

Rugăciunea

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalipsul 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi

Omilie

 

Între Înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este perioadă când apostolii, la porunca lui Isus, fideli rugăciunii, împreună cu Maria, mama Domnului, așteaptă venirea Duhului Sfânt. În evanghelie, Cristos face cea mai frumoasă rugăciune: este rugăciunea sacerdotală a marelui preot, Isus, pentru comunitatea sa, Biserica.

† Înăltarea Domnului (C): Înălțarea lui Isus – marea speranță (joi, 30 mai 2019)

 Înălțarea lui Isus – marea speranță

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (30 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi

Omilie 

Este ziua înălțării Domnului! Îl sărbătorim pe Cristos cel înviat care intră în gloria Tatălui. Dar Domnul se v-a întoarce: „va veni tot așa cum l-ați văzut mergând spre cer” (Fap 1,11) [prima lectură]. Între timp le-a lăsat o „speranță neclintită” a unei bogății: trupul și sângele lui Cristos – Euharistia [a doua lectură]. Ascultăm două relatări ale aceluiași eveniment istorisite de același autor – sfântul Luca. Nu a căutat să armonizeze cele două descrieri pentru că diferențele au pentru el o semnificație dincolo de istoria luată în sens strict.

† Duminica a 6-a a Paştelui (C): Începutul unei umanități noi (26 mai 2019)

Începutul unei umanități noi 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29; Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi

Omilie

Suntem în timpul pascal. Medităm încă la noutățile pe care Isus, mort și înviat, le-a introdus în lume. Cu Cristos s-a schimbat modul de a gândi despre Dumnezeu, prezent în viața proprie și a sta în mijlocul altora: să ne gândim la Euharistie în viața creștină… Ne apropiem de sărbătoarea Înălţării Domnului şi de Rusalii. Lecturile biblice ne îndreaptă atenţia spre Duhul Sfânt ce apare ca o continuare a Paştelui.

† Duminic a 5-a a Paştelui (C): „Noutatea” în viața creștinului (19 mai 2019)

„Noutatea” în viața creștinului 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 14,21b-27; Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi

Omilie

„Paștele ne face să cunoaștem un nou început” (sfântul Atanasie). Este noutatea misterului pascal. Liturgia din această duminică are în centru cuvântul „nou” ce se repetă în cele trei lecturi biblice: „Cel care şade pe tron a zis: «Iată, le fac pe toate noi!»” (Ap 21,5)  din Apocalipsul sfântului Ioan, iar în Faptele Apostolilor noutatea este credinţa în primirea evangheliei din partea păgânilor. Isus în evanghelie ne spune: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34). Este Biserica ce dă un sens concret învierii lui Cristos în mers.

† Duminica a 4-a a Paştelui (C): Chemați de păstorul cel bun (12 mai 2019)

Chemați de păstorul cel bun

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalipsul 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi

Omilie

Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii la apostolat. Chemarea creștină este primirea cuvântului Domnului și curajul de a-l mărturisi de-a lungul întregii vieți. Biserica înalţă rugi pentru cei chemaţi să-şi dedice viaţa slujirii evangheliei: preoţi, călugări, călugăriţe, laici consacraţi. Lecturile de astăzi ne prezintă două imagini ale lui Isus: mielul jertfit și bunul păstor. Pentru a se face înţeles de oameni în identitatea sa, Cristos nu ezita să se asemene cu agricultorul, cu viticultorul, cu slujitorul. Liturgia îl prezintă pe Isus ca păstorul cel bun care își iubeşte oile şi de aceea îşi dă viaţa pentru a le salva: „nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In  10,28). Biserica are mereu nevoie de păstori după exemplul lui Cristos.

† Duminica a 2-a a Paştelui (C): Milostivirea lui Dumnezeu

„Pace vouă!” - de Maria Cavazzini Fortini (2014).

 Milostivirea lui Dumnzeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (28 aprilie 2019)       

Lecturi: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi

Omilie

În această duminică se încheie octava de Paști și ascultăm pe Isus dorindu-le pacea sa ucenicilor. Este un dar oferit discipolilor și nouă tuturor. Este pacea, victoria iubirii asupra răului; e rodul iertării și a milostivirii lui Dumnezeu. Cristos adresează această pace celor care l-au abandonat mai bine de trei zile lăsându-l în suferința. Domnul este milostiv cu toți.

Duminica a doua a Paştelui este încărcată de multe semnificaţii teologice şi liturgice: ultima când papa Ioan Paul al II-lea a proclamat-o sfântă [în anul 2000] pe călugăriţa poloneză Faustina Kowalska, numit-o „apostol” al iubirii milostiviri. Este „duminica divinei milostiviri”. Mila pune în practică nu ceva teoretic. Ea presupune participarea a cel puţin două persoane: una dăruieşte şi alta primeşte milostivirea celuilalt. Trăim într-o societate în care nu este milă față de cei slabi, în neputință; nu-i lasă să iasă la suprafață ci se afundă fără încetare; li se amintește trecutul lor. Este o viață care sfârșește prin a fi distrusă. Dar Dumnezeu nu este așa: Domnul este milostiv și îndurător. Marea sa mărturie sunt păcătoșii iertați în care sunt și apostolii în prima zi a săptămânii învierii.

† Învierea Domnului : De la „a vedea” la mărturie (Paștele - 21 aprilie 2019)

Maria Magdalena, Ioan și Petru.

De la „a vedea” la mărturie

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (21 aprilie 2019)       

 Lecturi: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi

Omilie

Astăzi biserica celebrează Paștele Domnului în lumina unei noi zile. Cristos a înviat, a învins noaptea mormântului prin atotputernicia lui Dumnezeu. Aceasta este vestea care străbate de secole de-a rândul.

În prima lectură (Fap 10,34a 37-43) l-am ascultat pe Petru – sosit la Cezarea Maritimă, înștiințat de o viziune – spunându-i unui soldat roman, păgân: „Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan […] Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 37.39-40). În puține cuvinte rezumă și pentru noi motivul de ce suntem creștini: este „vestirea” Bisericii [cum spun unii kerygma, în greacă] de-a lungul timpului. „Acum, toți suntem înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate câte ți-au fost poruncite de Domnul” (Fap 10,33). Este „predica” despre Isus consacrat de Duhul Sfânt, făcând bine pe pământ și vindecând pe mulți bolnavi; dar ei – evreii – l-au „omorât”; „pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi”. Pentru Petru atenția este centrată pe martori: „am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi”. El este martor. Isus, „ne-a poruncit să predicăm poporului și să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii și al celor morți” (v. 42). Apostolii sunt primii martori direcți și credința noastră se bazează pe mărturia lor. „Oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele lui” (v. 43). Atunci soldatul roman și ceilalți s-au botezat; el, cel păcătos, a avut nevoie de iertarea păcatelor. Această bucurie a lui Petru despre „Cel Înviat” devine credința noastră. Este mesajul plin de vitalitate. Trebuie să spunem celor disperați, celor decepționanți de viață, tinerilor și bătrânilor care au pierdut sensul vieții: moartea nu este o fatalitate [un „fatum”]; Isus a învins-o! Suntem făcuți să ne apropiem de el. Biserica simte cu forță necesitatea de a vesti acest mister de libertate și viață.

Un Paști comun este posibil. E îndeajuns să ne întoarcem la Niceea

O singură Înviere...

Diferența datelor, o anomalie gravă pentru mărturia creștină 

Creștinii nu celebrează Paștele cu toții la aceeași dată. Anul acesta [2009 – n.r.], în timp ce creștinii din Occident, catolici și protestanți, au celebrat Paștele în 12 aprilie, orientalii îl sărbătoresc o săptămână mai târziu. În Occident și în Orient pentru calcularea datei Paștelui se folosesc două calendare diverse: cel gregorian, respectiv, cel iulian. În anumiți ani, printr-o coincidență de calcule, Paștele cade în aceeași zi, alteori cel oriental este mai târziu, chiar la o distanță de o lună. Desigur, toți creștinii credem că Isus Cristos „a treia zi a înviat”. Acesta este faptul decisiv, important, caracteristic pentru credința creștină. Cu toate acestea, distanțarea celebrării este o anomalie gravă pentru mărturia creștină în lume.

† Duminica a 2-a a Paştelui (B): Duminica Milostivirii Divine [8 aprilie 2018]

Duminica Milostivirii Divine

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 4,32-35; 1Ioan 5,1-6; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi

Omilie

Sărbătorim victoria lui Isus asupra morții prin înviere ce durează șapte săptămâni. Este Timpul Pascal. În a doua duminica a Paștelui celebrăm „Duminica milostivirii divine”. Se cheamă așa în urma cererii făcute de Isus sfintei Faustina de a celebra în duminica succesivă celei pascale infinita milostivirii a lui Cristos care ne-a iubit și răscumpărat. Evanghelia de astăzi se armonizează foarte bine cu tema milostivirii. Ioan, în evanghelia sa, arată apariția lui Isus apostolilor și instituie sacramentul Reconcilierii sau al Spovezii.

Cât timp înțelegem că Isus este viu printre noi, totul se schimbă. Este ceea ce se întâmplă în viața primilor creștini. În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 4,32-35) sfântul Luca descrie în ce constă viața nouă ce se instaurează în prima comunitate creștină; este o comunitate în care se trăiește învierea ca o experiență de comuniune: „mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci pe toate le aveau în comun” (v. 32). Credincioșii învierii erau realiști și concreți. Caritatea și mărturia constituie dovada că este autentică credința în învierea lui Isus Cristos care-i face pe oameni liberi de obsesia posesivă de lucruri materiale. Astăzi sunt peste două miliard două sute de milioane de creștini: catolici, ortodocși, protestanți. Mulți creștini nu trăiesc așa cum descrie prima lectură. Și totuși sunt atâția care pun în comun, fără rezerve, ca și călugării. Sunt mulți care ajută cu bani sau altceva; alții fac orfelinate; preoți africani care animă unele parohii din Italia, Franța sau Germania… Se roagă unii pentru alții… Numai stând uniți știu să împărtășească ce au creștinii: cunoașterea și iubirea lui Isus…

Marți din octava Paștelui: Martori ai lui Cristos cel înviat [3 aprilie 2018]

Isus și Maria Magdalena.

Martori ai lui Cristos cel Înviat

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 18:30 (3 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18 ( lecturi).

Omilie

E a treia zi din octava Paștelui. Auzim acest mesaj: Cristos a înviat! Mântuirea este oferită tuturor: veciniilor și celor de departe. Toți sunt chemați de misterul lui Cristos cel înviat care consistă în convertire și botez. Isus a devenit centrul omului, umplând goliciunea noastră de creatură cu plinătatea sa divină.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) este partea finală din predica apostolului Petru adresat evreilor în ziua de Rusalii. „Să ştie […] toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”! (v. 36). Este prin înviere că răstignitul devine Domn și Mesia [adică Cristos], Salvatorul nostru. Acesta este mesajul exploziv a lui Petru în dimineața de Rusalii. Răstignitul, refuzat de popor, este constituit ca „Domn” [Kyrios] prin înviere. Anunțul a impresionat puternic pe ascultătorii lui Petru care întreabă: ce trebuie să fac? Sunt invitați la convertire, adică la o schimbare profundă a mentalității și a acțiunii, la o părere de rău pentru faptele săvârșite, mai ales pentru responsabilitate la moartea lui Isus. Motivul acestei responsabilități se datorează faptului că viața creștină nu e constituită de observarea legii, ci de un raport personal cu Isus, care vine să dea năvală în istoria noastră, vorbindu-ne, iubindu-ne. El ne-a cerut dragostea noastră. Suntem invitați la botez prin care Isus ne dă iubirea sa. Iată, un popor nou se naște. Istoria lui Israel este împlinită în Cristos. Este evenimentul care revoluționează viața: o viață adevărată, concretă, nu abstractă, ce presupune credința ca acceptare și ascultare a kerygmei, adică reprezintă predica, atât în conţinut, cât şi în actul predicării [este răspândirea actuală a Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică].

Luni din octava Paștelui: „Bucurați-vă” în Domnul [2 aprilie 2018]

Primele vestitoare ale învierii -

de Rose Datoc Dall.

„Bucurați-vă” în Domnul

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 10:00 (2 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15 (lecturi).

 

Omilie

Este luni din Octava Paștelui. Biserica vestește și o repetă încă din prima zi: „Cristos a înviat!” Credința în învierea lui Isus sunt darurile cele mai frumoase pe care creștinul le poate oferi fraților.  „Bucurați-vă” în Domnul! 

În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), Petru dă mărturie despre Cristos: este vestirea kerygmei, adică mesajul biblic că Domnul Isus Cristos, mort şi înviat, este mântuitorul lumii; este prima predică din ziua de Rusalii. „Pe Isus Nazarineanul […] voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege”, dar pe care „Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (vv. 22; 24). Dacă Cristos a fost dat în mânile răufăcătorilor care l-au ucis, acesta a fost ca un răspuns la planul lui Dumnezeu care „l-a înviat”. Acest Isus, pe care „voi l-ați cunoscut și văzut”, are parte de o  moarte înjositoare, ce nu putea fi înghițită de istorie. Petru mărturisește despre Cristos. Se convertise. În loc de îndoială, el are cuvinte de credință; în loc de teamă, el este fără frică; în loc de vorbe grăbite ca în Evanghelii, el are cuvinte tari despre Mesia: căci cum spune David: „îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul” (v. 25). Dar ca profet „a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos” (v. 31). „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt” (v. 32). Petru, în numele Bisericii, ce se năștea, vestește o profundă noutate: mântuirea se primește doar prin Isus Cristos. Este propunerea lui Dumnezeu făcută omului. Fără înviere apostolii ar fi fost absorbiți de necazurile vieții încheind în grabă paranteza urmării acelui rabbi lui Nazaret. Fără înviere apostolii nu ar fi avut nimic de anunțat. Dar apostolul este definit ca martor al învierii: nu trebuie să raporteze reflecțiile sale, dar ce a văzut – pe cel Înviat.

† Învierea Domnului – Paștele: Viața izbucnește în lume [1 aprilie 2018]

Nu este aici! - de Walter Rane.

Viața izbucnește în lume

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9.  (vezi lecturi).

Omilie

După Noaptea de Paști, iată, că vine lumina soarelui ce răsare. Dimineața strălucește de lumina nouă. Vestea pascală răsună cu bucurie în Biserică: Cristos a înviat! El trăiește dincolo de moarte. El este Domnul vieții care nu va putea fi distrus de moarte.

Punctul central al predicii apostolice este vestirea kerygmei, adică mesajul biblic că Domnul Cristos, mort şi înviat, este mântuitorul lumii. Aceasta se citește astăzi în lectura întâia unde este primul discurs misionar al lui Petru, luat din tradiția orală și prezentat de Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43). Viața istorică a lui Isus este inima acestei predicări: nu este o doctrină nouă, ci viața unui om, ce a vorbit, a dat valoarea morții și învierii sale, iertând păcatele și împăcând omul cu Domnul său, judecând conduita sa ca o laudă din partea Tatălui. Suntem în Cezareea de la Marea Mediterană, într-o garnizoană romană. Petru a intrat în casa lui Corneliu, un „temător de Dumnezeu” (Fap 10,2). Este centurion din cohorta numită „Italica”. Cum a ajuns acolo? Și ce face? Petru este îmbrâncit [așa este literar], este împins de Duhul Sfânt căci este pentru prima dată când Petru, contrar la toată educația sa tradițională – el este evreu – trece pragul casei unui păgân cu numele de Corneliu și îi anunță vestea cea mare: „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere”, cum „a făcut bine şi a vindecat pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol” (v. 38); cum „l-a omorât atârnându-l pe lemnul” crucii (v. 39), dar „Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 40). „Noi suntem martori la tot ce a făcut” (v. 39). Se notează: „pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi”. Este expresia ebraică pentru învierea morților în care Isus este înviat prin intervenția puterii Tatălui. Și centurionul Cornel a primit botezul el și cei care erau cu el și se face martor de credință. Biserica continuă să anunțe învierea Domnului care dă viață tuturor acelora care cred în el. Toți au posibilitatea de a învinge în el: condiția esențială, pentru a participa la acest triumf asupra morții, este aceea de a cunoaște pe Isus și de a trăi cum a trăit el din iubire față de Dumnezeu Tatăl. Speranța noastră este aici, este Isus Cristos: răstignitul a înviat.

Cristos a înviat! Paște binecuvântat!

 Sărbătoarea învierii Domnului nostru Isus Cristos

să vă aducă binecuvântare,

multe haruri şi belşug de bucurii.

Lumina sfântă din Noaptea de Paști 

să vă lumineze calea vieţii

şi să vă înalţe spre frumuseţile

unde vă așteaptă Dumnezeu Tatăl.

Paşte binecuvântat şi sărbători fericite!

(1 aprilie 2018)

Domnul este bun și primește ultimul ca primul

Pelerini etiopieni la o ceremonie a focului sfânt în Paştele ortodox la Deir al-Sultan în mânăstirea din Ierusalim, Israel (AFP) [30.04.2016].

„Cine iubește pe Domnul se bucură în această sărbătoare frumoasă și luminoasă!

Slujitorul fidel intră vesel în bucuria Domnului său!
Cine a așteptat această zi în penitenţă acum primeşte răsplata.
Cine a sosit după ora nouă, să fie vesel dând mulțumire. 
Cine a ajuns după ora doisprezece, să nu se îndoească, nu vă avea nici o daună.
Cine a întârziat până la ora trei după amiază, să vină fără ezitare. 
Cine a sosit la ora cinci, să nu creadă că a venit prea târziu, 
Pentru că Domnul este bun și primește ultimul ca primul.
Îngăduie odihnă lucrătorului de la ora cinci ca aceea de la prima oră.
Își face milă de ultimul și premiază pe primul. 
Primului dă, ultimului îi dăruiește.
Apreciază faptele fiecăruia, laudă fiecare intenţie.
Intrați cu toții, deci, în bucuria Domnului nostru; 
primii și al doilea, primiți toți răsplata;
cei bogați și cei săraci, dansați împreună;
fie că ați postit, fie că ați fost la sărbătoare, 
să fiți cu toții în bucurie, cinstiți-l în această zi!
Banchetul este gata, bucurați-vă cu toții!
Hrana este abundentă, ajunge pentru toți, 
nimeni să nu meargă flămând.
Gustați toți din banchetul credinței.
Gustați toți din dărnicia bunătății sale.
Nimeni să nu plângă de mizeria sa:
împărăția lui Dumnezeu este deschisă tuturor.
Niciunul nu se teme de moarte, 
deoarece moartea Salvatorului ne-a eliberat.
Dominat de moarte, el a stins-o.
Cristos a înviat și domnește viața. 
Lui să-i fie glorie și putere în vecii veciilor. Amin.

(Vestirea pascală a Bisericii orientale; tradus din limba italiană de pr. Isidor Chinez).

† Duminica a 5-a a Paştelui (A): „Calea, Adevărul și Viața…” [14.05.2017]

Cina de pe urma.

Evanghelia Ioan 14,1-12: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl»? Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl”.

Omilie

Textele biblice din această duminică ne spun nouă că Cristos conduce poporul său. Cu relatarea din Faptele Apostolilor (prima lectură) avem mărturia comunității creştine din Ierusalim. Aceasta este încă tânără dar plină de frământări. Numărul persoanelor nu încetează să crească: acum sunt fraţi şi surori de limbă greacă; aceștia se plâng de rele tratamente ale văduvelor lor. Este o situație prielnică pentru apostoli să definească priorităţile şi să gândească la structurile grupului.

Astfel se înfiinţează grupul celor şapte. Misiunea lor va fi servitul la mese dar și servitul comunității sub toate formele. Vom descoperi că creşterea Bisericii antrenează noi probleme, condiţii noi de evanghelizare. Sub conducerea Duhului Sfânt, Biserica se străduieşte să unească lumea în ceea ce ea trăiește. Astăzi ca şi altădată, cel mai important lucru este că Cuvântul nu trebuie să fie blocat. O Biserică care nu ar avea în grijă pe cei mai săraci nu ar fi Biserica lui Isus Cristos.

În a doua lectură, sfântul Petru se adresează unor comunităţi creştine care se confruntă cu dificultăți mari: creştinii sunt persecutaţi şi dezonorați de ambianța păgână. Templul de la Ierusalim este distrus. Pentru evrei, acest loc era semnul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporul său. Dar cu Isus, totul se schimbă: el se prezintă ca Templul adevărat, locuința lui Dumnezeu printre oameni. Acest templu spiritual se prelungește printre poporul creștin. Această comunitate este întemeiată pe Cristos: el este piatra unghiulară a noii clădiri. Această comunitate împlinește ceea ce iudaismul nu putea să realizeze: adevăratul sacrificiu care permite oamenilor de a-l întâlni pe Dumnezeu, izvorul vieții şi al luminii.

Evanghelia din această duminică ne aduce înapoi în seara zilei de Joia Sfântă. Isus anunță discipolii de plecarea sa către Tatăl. Dar învăţătura sa vrea să fie liniștitoare. Această plecare nu este un abandon nici o fugă: Isus îi anunță că el le pregăteşte un loc în Casa Tatălui. Acest anunţ este o veste bună, un chemare la a trăi în speranță. Încercările nu lipsesc: în câteva ore, va fi Pătimirea şi moartea Învățătorului lor; îndată, ei vor cunoaște timpul persecuţiei.

Dar nimic nu trebuie să perturbe speranța creştinilor: Cristos rămâne prezent printre ei. El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Trecând prin el vom ajunge la Tatăl. Isus nu este un simplu lider religios care învață într-o sinagogă. Învăţătura sa se răspândește pe drumurile Galileei, ale Samarei şi ale Iudeii. Ce trebuie să înţelegem bine este că acest drum nu mai este un loc nici o destinaţie ci o întâlnire, un cuvânt împărtășit cu Isus. În el găsim plinătatea adevărului. În afară de el, vom pierde.

Cu Cristos cel înviat, viața noastră devine un drum de speranţă, o cale a încrederii. Viaţa noastră este transformată de iubirea care este în Dumnezeu. Cuvântul său ne pune în mişcare. El ne cheamă la o convertire a vieţii, a raţionamentului şi a mentalităţii noastre. Este necesar dacă vrem ca iubirea lui Dumnezeu să locuiască în noi şi să împrăștie raze de lumină în viaţa noastră. Astăzi ca odinioară, chemarea lui Cristos se face auzită: „Credeţi-mă!”

Isus se adresează apostolilor săi ca un „Dumnezeu cu noi”; în fiecare zi, vine la noi ca o lumina în noapte; nu încetează niciodată să ne iubească. Şi când vom cădea, el ne spune: „Ai încredere în tine; reia drumul; tu vrei mai mult decât crezi; eu sunt cu tine pentru a lua în mână când tu riști să cedezi”. Crezând în Isus este a renaște zilnic spre o speranță vie, la încredere și curajul de a trăi. Acesta lucru nu devine posibil dacă noi frecventăm cu insistență prin rugăciune, meditaţie a Evangheliei şi Euharistie.

Isus termină discursul său printr-o predică solemnă: „Cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu”. Acest cuvântul „lucrările” ne întoarce înapoi la marea lucrare a lui Dumnezeu prin care a eliberat poporul său. Suntem toţi alăturați aceleași idei: acelaşi Dumnezeu vrea să elibereze omenirea de toată sclavia; ca apostoli, suntem trimiși pentru a fi mesagerii vestei celei bune.

În această duminică, să-i da mulţumire Domnului pentru lumina credinţei pe care am primit-o. Prin aceasta, Cristos luminează paşii noştri mai mult sau mai puțin șovăitori în direcţia Împărăţiei lui Dumnezeu. Să ne rugăm unul pentru altul: să ne facă mai disponibili pentru a mărturisi iubirea sa care vine să salveze pe toţi oamenii.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6831-homelie-du-5eme-dimanche-de-paques-3/).

† Duminica a 4-a a Paştelui (A): Isus păstorul întregii omenirii… [07.05.2017]

Poatra oilor.

Evanghelia Ioan 10,1-10: În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.

Omilie

Textele biblice din această duminică ne arată începutul predicării lui Petru, înconjurat de ceilalţi apostoli. Au ieșit dintr-un loc unde se ascundeau pentru a anunța vestea cea bună a Evangheliei: „Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”. Răspunsul a fost imediat: „Ce să facem, fraţilor?” Oamenii au fost marcați de predica lui Petru. Mulţi au fost botezaţi. Pentru ei, este „bucuria Evangheliei”. Când l-am primit, nimic nu poate fi ca înainte.

În prima sa scrisoare, Petru se adresează comunităților care au dificultăți. Îi îndeamnă să apeleze spre acest model care este Cristos: în ziua botezului său în apele Iordanului, el a intrat în apă pentru toate păcatele noastre; a fost purtător de toate păcatele lumii. El le-a luat pentru a ne elibera pe noi. Tratat nedrept, el se încredințează lui Dumnezeu. Prin rănile sale suntem vindecați. Asuprit el este conştient că împărtășește menirea Domnului său; niciodată nu este sclavul nimănui. Descoperă că Domnul este păstorul său şi că cu el, nu duce lipsă de nimic (cf. Ps 22).

Este exact imaginea păstorului pe care Isus o foloseşte în Evanghelia din această duminică. Pe tot parcursul slujirii sale, îl vedeam parcurgând oraşele şi satele pentru a anunţa vestea bună. Întâlnește mulţimile care sunt „ca nişte oi fără păstor”. Este mișcat până în adânc de situaţia lor dureroasă. Autoritățile religioase care ar fi trebuit să se ocupe de ele practic i-a abandonat. Profetul Ieremia denunţă pe acești „mizerabili păstori care fac să piară şi să se împrăștie turma pășunii” (Ier 23,1). Azi, Cristos condamnă pe fariseii care împinge afară oile turmei lui Dumnezeu.

Ce trebuie să înţelegem: că Isus se prezintă ca unicul păstor adevărat. Este de netăgăduit că episcopii și preoții se prezentă ca păstori ai poporului care le-a fost încredinţat. În grupul de rugăciune, este și un păstor. Această este cu adevărat pentru toți cei care își exercită responsabilităţi în diferite domenii. Dar și unii și alții nu pot fi păstori dacă nu sunt legați de Cristos. Noi suntem doar simpli administratori.

În Evanghelia de astăzi, Isus se compară cu „poarta oilor”. Prin ea trebuie să trecem dacă vrem să fim cu adevărat păstori. Cei care nu trec prin poartă sunt „hoți și tâlhari”.  Acestea din urmă vin doar pentru a fura, a ucide şi a distruge. Nu este cazul lui Isus: el a venit pentru „a caută şi a salva ceea ce era pierdut”. Vrea ca toţi oamenii să aibă viaţă: viață din plin. În timpul Paştelui, am ascultat dialogul lui Isus cu Nicodim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut!”

Suntem trimiși pentru a continua ceea ce a făcut Isus. Nimic nu este posibil fără el. El este trecerea obligatorie. Toată munca comunităţilor creştine trebuie să treacă prin el. Misiunea noastră este nu să lucrăm pentru Domnul, dar să facem lucrarea Domnului. De la el primim mântuirea şi viaţa din abundență. Trebuie să primim această Evanghelie ca pe o invitaţie de a încredința lui Cristos centrul vieţii noastre şi a ne lăsa conduși de către el.

În cea de-a patra duminică a Paștelui se celebrează ziua de rugăciune pentru vocaţii. Ne gândim la episcopi, preoţi, călugări, călugărițe... Da, desigur. Dar vocaţia nu este doar o afacere a unora. Chemarea Domnului este pentru toți. Ea se bazează pe unul fiecare dintre noi pentru a fi martorii şi mesagerii iubirii sale în toată lumea de astăzi. Astfel vom putea să participăm la activitatea de adunare: „După cum Tatăl mi-a trimis, aşa vă trimit și eu pe voi”. Să ne înţelegem bine: nu ne trimite singuri dar unul cu altul şi mai ales cu el. Vocația celor botezați este vocaţia de a deveni discipoli ai lui Cristos. În Biserică participăm la misiunea de a vesti Evanghelia în lume.

La fiecare liturghie, suntem invitaţi să ne împărtășim cu Trupul şi Sângele lui Cristos. Acesta este hrana pe care ne-o dă în virtutea misiunii. Prin el putem mărturisii mântuirea pe care el a venit spre a o oferi lumii. În comuniune unii cu alții şi cu întreaga Biserică, putem cânta şi proclama: „Tu eşti păstorul meu, o, Doamne, nu voi duce lipsă de nimic dacă mă conduci tu”. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6821-homelie-du-4eme-dimanche-de-paques-a/).