Odată, un rabin evreu şi-a
început rugăciunile pentru oamenii din sinagogă. Dorea ca Dumnezeu să
asculte rugăciunile sale şi să ierte păcatele tuturor celor care s-au adunat
în sinagogă. În acel moment a auzit vocea lui Dumnezeu. Era cam aşa: „Lasă-l pe
Tam să se roage pentru tine. Dacă Tam se roagă pentru tine, îţi voi ierta
păcatele şi te voi binecuvânta”. Când rabinul a auzit vocea lui Dumnezeu, s-a
îngrozit. Totuşi, şi-a adunat curajul şi, întorcându-se spre sinagogă, a întrebat:
„Tam, unde eşti? Vino în faţă urgent!” Rabinul nici nu știa cine era Tam. În timp
ce aştepta neliniştit pe Tam, bietul om păşi în faţă tremurând de teamă şi de frământare.
În timp ce bietul om stătea în
faţă nedumerit, neştiind de ce fusese chemat, rabinul îi spuse ce a auzit din
partea lui Dumnezeu. Tam i-a spus rabinului: „Mă voi ruga pentru dumneavoastră,
lăsaţi-mă să plec şi să-mi fac rugăciunea”. Însă Tam s-a reîntors la sinagogă cu
o oală mică de lut în mână. El a ridicat oala şi s-a rugat aşa: „Sfinte
Dumnezeule, tu ştii că eu nu ştiu cum să mă rog. Dar tot ce am îţi ofer: această
oală conţine lacrimile mele. Când mă rog noaptea, îmi aduc aminte de
soţie şi copii. Ochii mi se umplu de lacrimi când mă gândesc că ei nu pot veni
la sinagogă, deoarece nu au haine potrivite. Apoi îmi aduc aminte de oamenii
săraci şi cerşetorii. Văd cum ei suferă din pricina frigului aspru, a arşiţei,
foamei şi setei. Apoi plâng iar. Înainte ca aceste lacrimi să se usuce, îmi
aduc aminte cum noi, fraţii, strigăm şi ne luptăm unul cu altul. Apoi plâng din
nou. Mai departe îmi aduc aminte de felul în care tu suferi şi plângi
aducându-ţi aminte de greşelile noastre. Durerea mea fără limite se revarsă. Toate aceste lacrimi le-am strâns în această oală”.
Rugăciunea lui Tam este ascultată
de Dumnezeu și el i-a binecuvântat pe toţi cei care erau prezenţi în sinagogă.
