 |
| Isus schimbă apa în vin. |
Iubirea Domnului
față de omenire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 ianuarie 2019)
Omilie
În această duminică, după
Epifania şi Botezul Domnului, părăsim timpul sărbătorilor Crăciunului pentru a
intra în timpul de peste an în care celebrăm misterul lui Isus, misterul
mântuirii noastre, în care îşi are momentul decisiv: moartea şi învierea lui
Cristos. În această zi, textele biblice ne anunță că suntem invitați la nuntă:
este nunta lui Dumnezeu care face o alianță cu omenirea.
Tema fundamentală este nunata lui Dumnezeu cu poporul său. În cărțile profeților se vorbește mult despre iubirea Domnului față de Israel. Sunt într-o alianță asemănătoare cu căsătoria. După ce Ierusalimul și întreaga națiune au fost în exil, Dumnezeu anunță o nouă alianță. Domnul își pregătește poporul. Prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 62,1-5) [mai precis din al Treilea-Isaia (Is 56-66)] prezintă viziunea profetului despre cetatea sfântă, învăluită de iubirea lui Dumnezeu: „cum se căsătoreşte un tânăr cu o fecioară, tot aşa se va căsători cu tine cel care te-a zidit” (v. 5). Domnul are față de omenire o dragoste înflăcătată: „după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău” (v. 5). Domnul se prezintă la toți ca un soţ înflăcărat de iubire față de soţia sa, poporul israelit. Profetul intervine pentru a le reaminti că Dumnezeu nu a încetat niciodată să iubească. Domnul se adreseasă cu un anunț de speranță fericită: va face să strălucească mireasa sa ca o făclie aprinsă, plină de glorie, cu o coroana splendidă. Dumnezeu vestește: „de dragul Ierusalimului nu voi sta liniştit până când nu va răsări dreptatea lui ca aurora şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără” (v. 1). Simbolismul nunții e atât de drag Bibliei: vorbește despre iubirea lui Dumnezeu față de popor. „Vei fi numit cu un nume nou, pe care gura Domnului îl va indica” (v. 2). Acum tradus este „plină de har”, cum îi va spune îngerul Gabriel Mariei, mama poporului nou, prin care se împlinesc aceste profeții. Dumnezeu se unește cu omenirea.
Tema fundamentală este nunata lui Dumnezeu cu poporul său. În cărțile profeților se vorbește mult despre iubirea Domnului față de Israel. Sunt într-o alianță asemănătoare cu căsătoria. După ce Ierusalimul și întreaga națiune au fost în exil, Dumnezeu anunță o nouă alianță. Domnul își pregătește poporul. Prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 62,1-5) [mai precis din al Treilea-Isaia (Is 56-66)] prezintă viziunea profetului despre cetatea sfântă, învăluită de iubirea lui Dumnezeu: „cum se căsătoreşte un tânăr cu o fecioară, tot aşa se va căsători cu tine cel care te-a zidit” (v. 5). Domnul are față de omenire o dragoste înflăcătată: „după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău” (v. 5). Domnul se prezintă la toți ca un soţ înflăcărat de iubire față de soţia sa, poporul israelit. Profetul intervine pentru a le reaminti că Dumnezeu nu a încetat niciodată să iubească. Domnul se adreseasă cu un anunț de speranță fericită: va face să strălucească mireasa sa ca o făclie aprinsă, plină de glorie, cu o coroana splendidă. Dumnezeu vestește: „de dragul Ierusalimului nu voi sta liniştit până când nu va răsări dreptatea lui ca aurora şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără” (v. 1). Simbolismul nunții e atât de drag Bibliei: vorbește despre iubirea lui Dumnezeu față de popor. „Vei fi numit cu un nume nou, pe care gura Domnului îl va indica” (v. 2). Acum tradus este „plină de har”, cum îi va spune îngerul Gabriel Mariei, mama poporului nou, prin care se împlinesc aceste profeții. Dumnezeu se unește cu omenirea.
