 |
| Ultima cină - de Philippe de Champaigne (XVII secolo). |
Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35: În acel timp,
după ce a ieşit Iuda, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi
Dumnezeu a fost glorificat în el, iar dacă Dumnezeu a fost
glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica
îndată. Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Vă
dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi,
aşa să vă iubiţi unii pe alţii! Prin aceasta vor recunoaşte toţi
că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.
Omilie
Evanghelia pe care am ascultat-o
ne relatează „ultima conversație” a lui Isus cu ucenicilor săi. Este în seara
zilei de Joia Sfântă. Isus spală picioarele discipolilor. Iuda a ieşit pentru
a-l trăda. În relatarea acestei duminici, două sunt lucrurile care ne surprinde:
primul este glorificarea sa; momentul morții este, pentru Isus, ora în care va
fi glorificat de Tatăl. Al doilea este porunca pe care le-o lasă. Este o
poruncă care rezumă toată viaţa sa: „aşa cum v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți
unul pe altul”.
Cuvântul important este „așa cum”.
Isus, Învățătorul şi Domnul, s-a pus în condiția de sclav pentru a spăla picioarele
ucenicilor săi. Acționând astfel el le dă un exemplu de urmat. Acest exemplu ar
trebui să inspire și comportamentul nostru. Nu este vorba să imităm exact ceea
ce a făcut Isus, dar să ne punem în serviciul fraţii noştri. Dumnezeu a făcut
primul pas spre noi; prin dăruirea vieţii sale pe cruce, Cristos ne arată iubirea
care merge dincolo de orice ne-am putut să ne imaginăm.
Noi devenim capabili să ne iubim frații,
pentru că Dumnezeu ne iubește. El depune în noi propria sa capacitate de a
iubi. Să fii botezat, să trăiesc ca un botezat este să devin capabil de a iubi
mai mult și mai mult ca Dumnezeu. Desigur, noi știm că există păcat care ne
desparte de această iubire. Dar prin sacramentul iertării și al euharistiei,
vom pleca din nou cu aceeași forța a iubirii cum ne-a iubit Isus și ca și el.
Unii pot să întrebe de ce această
evanghelie ne este propusă în această perioadă de Paşti. De fapt, sfântul Ioan
a scris la mai mult timp după învierea lui Cristos. De atunci, din ziua de
Paşti, totul este terminat; Cristos este glorificat. Şi Dumnezeu este
glorificat în el. A devenit o lume nouă. Este o lume în care păcatul este învins.
Este o viață nouă care se naşte. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici lacrimi.
Această Evanghelie ne amintește
de misiunea noastră. Nu este vorba despre „spălarea picioarelor”, dar de a face
să tacă plânsetele și strigătele celor care suferă. După gesturile noastre de iubire,
împărtășire și solidaritate cu care vom fi recunoscuți ca discipoli al lui Cristos.
Suntem trimiși să anunțăm lumii bunătatea Domnului, gingășia și milostivirea sa.
Este important pentru noi să fim mesagerii săi în viața noastră de fiecare zi.
Cartea Faptele Apostolilor (din prima lectură) ni-l arată pe Paul şi
Barnaba care a lucrat din greu pentru a face acest anunţ de bună vestire. Ei au
căutat să rămână în relație cu cei care s-au convertit la Cristos. Trebuie să
organizeze acum viaţa comunităţii lor. Datorită mărturia lor, vestea cea bună a
Evangheliei se răspândește tot mai mult. Dar cel mai important lucru este
acțiunea lui Dumnezeu în aceste comunităţi. Misiunea din primul moment este la lucru.
Dar totul a fost făcut „cu ei”.
A doua lectură este luată din Apocalipsa sfântului Ioan. Pentru a o
înțelege, trebuie amintit că a fost scrisă pentru creștinii persecutați. Este
un mesaj foarte puternic și foarte solemn care anunță un cer nou și un pământ
nou. Este victoria iubirii asupra tuturor puterilor răului. Privilegiul de a fi
cu Dumnezeu este pentru toți. Ei vor fi poporul său... „Dumnezeu va fi
Dumnezeul lor”.
Iată vestea cea bună pe care o auzim
în această duminică. Este o scenă imensă de iubire care așteaptă să cuprindă întreaga
comunitate și chiar lumea întreagă. Nu putem să dăm mărturie dacă nu suntem la aceeași
sursa a iubiri. A iubi este a prelungi pe Dumnezeu, este a trăi în felul său
fără a exclude pe nimeni. Ceea ce face ca valoarea unei vieți este iubirea: tot
mai mult asemenea lui Isus pentru noi.
În fiecare duminică, Cristos ne
adună împreună pentru a ne hrăni cu cuvântul său şi cu euharistia. Doar el ne da
puterea și curajul de a iubi ca el şi cu el. Ea este aceea care face valoarea
unei vieți. Toţi cei care se uită la comunităţile noastre de creștini pot să spună:
„vedeți cum se iubesc”.
Da, fii cu noi, Doamne; umple-ne
vieţile cu iubirea ta. „Tu care este lumina, tu care este iubirea, pune în
întunericul nostru Duhul tău de iubire”.
(pr. Jean
Compazieu [15 aprilie 2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/).
