† Duminica a 4-a de peste an (A): „Căutați, căutați, căutați…” [29.01.2017]

Predica de pe Munte...

Evanghelia Matei 5,1-12a: În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Omilie

Textele biblice din această duminică ne adresează un apel pentru a ne converti. Avem în primul rând cea a profetului Sofonia. Vine să denunțe violențele și fraudele înalților funcționari, scandalurile şi nedreptăţile de tot felul. Sunt numeroși cei care părăsesc pe Domnul și se întorc la divinitățile păgâne. Lăsând nedreptate şi minciuna să-l răpună, merge spre nenorocire. Şi acesta se va întâmplat cu poporul. El va sfârși exilat într-o ţară străină.

Dar nu este totul pierdut: Domnul va putea să se sprijine pe cei care-l caută cu toată dreptatea şi umilinţa. Cei umili care se încred în Dumnezeu nu sunt numeroși. Neputând să găsească sprijin pe mijloacele umane, își pun toată încrederea lor în Dumnezeu. Atunci Dumnezeu îi va strânge împreună; ei vor trăi în dreptate şi adevăr. În cele din urmă găsesc odihnă și siguranța. Toată Biblia ne spune despre un Dumnezeu care a văzut mizeria poporului său şi vrea să-l salveze.

În a doua lectură, sfântul Paul se adresează creştinilor din Corint. În acest oraş, se găsesc o minoritate bogată de intelectuali şi comercianți, dar și o puternică majoritate de persoane care lucrează în port și de sclavi. Paul a rămas optsprezece luni pentru a face să se audă Evanghelia. Dar după Sofonia şi alți profeţii, el a făcut aceiaşi constatare cum a făcut-o Isus însuși: cei care s-au lăsat înflăcărați de Vestea cea buna a Evangheliei sunt oameni săraci; ei au înţeles că bani, știința și puterea nu pot salva. Își pun încrederea lor în iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Numai el îi poate salva.

Cele două lecturi au pregătit primirea mesajului Evangheliei fericirilor. Noi vedem pe Isus adresându-se celor săraci, celor însetați de dreptate, celor curaţi cu inima, făcătorilor de pace, celor persecutaţi. Situaţia unora și a altora nu corespund de loc cu ideea noastră de fericire. Lumea scoate în evidenţă ceea ce este bogat şi puternic. Dar dacă te uiţi atent, vezi că bogăţia şi puterea lor nu pot să le satisfacă pe deplin.

Astăzi, Cristos ne vorbeşte despre fericirea celor săraci, leproși, excluși. Întâlnirea lor cu el este şansa vieţii lor şi a noastră. Împărăţia lui Dumnezeu este izvorul fericirii. Noi suntem departe de valorile vehiculate de societatea dominantă azi şi de dictaturile și sloganurile publicitare. Toate ne spun: „Să fiți puternici”... sau „să fiți cei mai frumoși”... „Să deveniţi bogați”... Să ne amintim că sfântul Paul ne spune: „ceea ce este slab în lume, iată ce a ales Dumnezeu pentru a-i încurca pe cei puternici”.

„Ferice de cei săraci cu inima, de cei blânzi, de cei care plâng, de cei curați cu inima, de cei milostivi, de cei persecutaţi...” De fapt, Isus, nu face decât să așeze propria sa imagine: atunci când Dumnezeu ia un trup, de la iesle până la crucea, el este sărac, blând, milostiv; plânge cu văduva lui Naim şi surorile prietenului său Lazăr; este împăciuitor cu cei leproşi, cu vameşii, cu Nicodim şi cu femeia din Samaria. El este ca mielul în mijlocul lupilor, persecutat până la moarte în mijlocul tâlharilor.

Biblia „Chouraqui” a tradus cuvântul „fericiți” prin „înainte”. Este un apel pentru cei săraci, mici, persecutaţi pentru a se ridica şi a-l urma pe Cristos. În el şi cu el noi vom găsi adevărata fericire. Chiar şi atunci când totul ne merge rău, el este cu noi aici. El vine să locuiască şi să ne umple cu bucuria sa. Prezenţa şi iubirea sa nu pot decât să ne facă fericiţi.

Această fericire pe care o găsim în Dumnezeu, trebuie să o comunice la cei din jurul nostru. Şi pentru aceasta Cristos are nevoie de noi. Evanghelia este o lumină care trebuie făcută cunoscută celor ce ne înconjoară, mai ales tuturor cei răniţi de viaţă. Domnul ne trimite pe noi pentru a fi martorii iubirii sale oriunde în lume. Noi ne-am adunat aici pentru această misiune hrănindu-ne din Cuvântul lui Cristos și din Euharistie. Să fim pretutindeni martorii ai vestei celei bune din această duminică.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/6635-homelie-du-4eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).

Înălțarea

Pe miriști, cer de toamnă a năvălit în vară.
Lumina lasă aur pe coarnele de plug,
Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,
Pe brazdele de umbră, din care, albă, zboară

O barză plutitoare, purtând amurg în cioc
Cătunelor pitite sub dealuri de sineală...
Plugarul stă cu talpa înfiptă-n îndoială :
Comoară e? Căci vede o limbă ca de foc

Sporindu-și jărăgaiul pe țarini și, albastră,
Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cădelnițară crinii cățuie de parfum
Și s-a deschis în ceruri, prin nori de-argint, fereastră

Și, zugrăviți ca-n lemnul din vechi troițe, iată,
Pe Duhul Sfânt, pe Tatăl, pe Fiul – câte trei,
Și iată pe Maria urcându-se la ei
Pe scara unei raze ca dânsa de curată.

Țăranu-și face cruce cu dreapta și se-nchină
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi
Pornește brazdă dreaptă c-un plug cu patru boi,
Pe când ușor se pierde Maria în lumină.

de Ion Pillat

Două titluri lui Paul: apostol și martir

Convertirea  sfântului apostol Paul (1637)

[Conversion de saint Paul]  –

by Laurent de la Hyre.

„Pe mormântul acestui neobosit misionar, care a parcurs mii de kilometri pentru a-l predica pretutindeni pe Isus cel răstignit, suferind foarte mult, cei din vechime i-au pus cea mai simplă, dar şi cea mai semnificativă dintre inscripţii: «Lui Paul, apostol, martir». Sunt cele două titluri care rezumă întreaga sa viaţă” (Penna A., Bibliotheca Sanctorum, X, Citta Nuova, Roma 1990, 184).

Sus pe malul Nistrului...

Interpretat de ansamblul etnofolcloric basarabean
„Plăieșii” (Moldova [Republica]),
condus de maestrul Nicolae Gribincea.

Sus pe malul Nistrului
Paște calul rusului,
Nistrule, Nistrule drag
Paște flori și iarbă grasă,
E sătul și vrei acasă
Nistrule, Nistrule, drag.

Duce dor di stepa lui
Din țara muscalului
Nistrule, Nistrule drag
Ar pleca dar nu prea poate
Rusia-i tare departe
Nistrule, Nistrule drag.

Tot călcând moșiile
I s-au ros potcoavele
Nistrule, Nistrule drag
Hai măi frați să ne unim
Calu să i-l potcovim
Nistrule, Nistrule drag.

Unde-i unul nu-i putere
La necaz și la durere
Nistrule, Nistrule drag
Unde-s mulți puterea crește
Și dușmanul nu sporește
Nistrule, Nistrule drag.

Frumos îi șade oricui
Acasă în țara lui
Nistrule, Nistrule drag
Așa-i dat de Dumnezău
Orice neam cu locul său
Nistrule, Nistrule drag.

Măi rusule nu spera
Moldova nu e a ta
Nistrule, Nistrule drag
Nu a fost și nici va fi.

Cât pe lume om mai trăi
Nistrule, Nistrule drag
Nu a fost și nici n-a fi
Neamul meu cât va trăi
Nistrule, Nistrule drag.

Un popor rătăcit...

Stampă din 1848 reprezentând Adunarea de la Blaj,

Muzeul Unirii Alba Iulia.

„Ţineţi cu poporul, toţi,

ca să nu rătăciţi!”

(Simion Bărnuţiu [1808-1864]).

„Când un popor și-a pierdut patria şi libertatea

şi rătăcit prin lume,

limba îi ține loc de patrie şi de toate”.

(Tullio De Mauro [1932-2016]).

Omilie - III TPA [A]: Darul împărăţiei lui Dumnezeu [22 ianuarie 2017]

„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19).

Darul împărăţiei lui Dumnezeu

[anul A]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (22 ianuarie 2017)

Lecturi: Isaia 8,23b-9,3; 1Corinteni 1,10-13.17; Evanghelia Matei 4,12-23.

Isus Cristos luminos înaintează în liturgia sacră. Este anunțat ca o lumină a națiunilor în lectură întâia din cartea profetului Isaia (Is 8,23b-9,3). Vestește acțiunea unui om numit Emanuel: un copil născut ca un dar a lui Dumnezeu care va domni purtând pacea și elibererea. Acțiunea sa începe chiar plecând de la regiunile din nordul țării sfinte, ale lui Zabulon și Neftali, care au fost umilite de către Asirieni prin invasia din anul 722 înainte de Cristos. „Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali”. Sunt două triburi din nord dintre cele douăsprezece ale lui Israel, a cărui capitală este Samaria. A fost teribilă deportare… Acest pământ devine impur: „Galileea neamurilor” păgâne. Ei, tocmai „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină”. Profetul anunţă că aceste teritorii vor beneficia și ele de mântuirea pe care Domnul o pregăteşte. „În cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor!” Lumină și bucurie! Lumina eliberării, șterge întunericul –  simbolul nimicului și al morții (vezi Geneză 3), și astfel începe o nouă creație, dominată de bucurie.

Profeția se împlinește în anul 538 î. Cr. odată cu reîntoarerea în țară. Dar ea se va împlini în mod real cu Isus Cristos: el ne va eliberea cu totul altfel! Va fi cuprinsă de bucurie țara și lumea întreagă.

Apostolul Paul (1Cor 1,10-13.17), scriindu-le corintienilor, le amintește de chemarea sa pentru a predica evanghelia, „nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos”. Ne este prezentată prima problemă, o problemă foarte serioasă. Paul a venit pentru că a aflat de la familia Cloei – nişte comercianţi originari din Corint, care se găseau în portul Efes unde trăia Paul – că această comunitate creştină din Corint este divizată. În loc să se dăruiască pentru împărăție, creștinul rămâne în mlaștina egoismului, a orgoliului și a puterii. Se ceartă între ei, au făcut partide. Comunitatea este fărâmițată. „Că fiecare dintre voi zice: «Eu sunt al lui Paul», «Eu sunt al lui Apolo», «Eu sunt al lui Chefa»!” Iar alţii refuză intermediarii şi spun că aparţin direct lui Cristos. Sfântul Paul reacţionează contra diviziunilor care dezbină Biserica din Corint, invitându-i să fie uniţi, pentru că ei au fost mântuiţi de păcat prin predicarea evangheliei şi prin crucea lui Cristos. Un singur Domn i-a trimis pe Apolo, pe Paul şi pe Petru. Nu Paul este mântuitorul corintenilor, nu Paul este cel care a fost crucificat pentru ei, nu Paul este cel în numele căruia au fost botezaţi. Diviziunile între creştini rămân întotdeauna un martor împotrivă unității. Paul reacționează puternic cerând întoarerea la autenticitatea chemării creștine.

Cu această duminică începem să citim Evanghelia după sfântul Matei (Mt 4,12-23). Şi vom urma pagină după pagină timp de mai bine de treizeci de duminici – făcând o paranteză în timpul Paştelui – până la sfârşitul lui noiembrie. În Evanghelie, sfântul Matei ne relatează începutul activităţii publice a lui Isus Critos, amintind profeţia care anunţa apariţia unei mari lumini care avea să strălucească în Galileea.

Isus începe propria activitate de rabi și profet „după ce a aflat că Ioan Botezătorul a fost arestat”. Se retrage în Galileea. Aici meditează asupra evenimentului arestării lui Ioan Botezătorul. Înţelege că a venit ceasul să înceapă slujirea sa. Părăsind Nazaretul, vene să locuiască în Cafarnaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, în Galileea neamurilor: nume care evocau exilul şi disperarea. Și iată în schimb Isus pornește de la o regiune periferică, din Galileea, disprețuită și contaminată de păgânism. Așadar în acest loc acoperit de ruşine, Isus a început prima sa predică. Totul începe departe de Ierusalim. A început „să predice şi să spună: «Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!»”. Venirea împărăției și imperativul moral: „convertiți-vă!” Schimbaţi-vă!  

Vestirea împărăției este cuprinsă într-o scurtă sinteză care se va numi „kerigmă”, adică „vestire”, „mesaj”; un mesaj îndreptat către toți oamenii de bunăvoință. „S-a apropiat împărăţia cerurilor. Convertiţi-vă!” Mai întâi: „împărăţia cerurilor”, adică proiectul pe care Dumnezeu vrea să-l realizeze prin Isus în lume și în istorie. Dar pentru a-și oferi mâna ca să colaboreze, omul trebuie mai întâi să se convertească, trebuie să-și schimbe mentalitatea și perspectiva, conform semnificației verbului grec folosit de evanghelie. Este propunerea lui Isus.

În timp ce Isus merge de-a lungul Mării Galileei, îşi fixează privirea asupra a două perechi de fraţi – Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan – ocupaţi cu pescuitul. Lor le adresează un cuvânt autoritar: „Vino după mine, vă voi face pescari de oameni”. „Urmaţi-mă!” Oamenii de rând, simpli pescari… Această scenă este de o sobrietate simplă și totală. Nimic extraordinar. Primul „act” al lui Isus, după Matei, nu este o minune, ci o „chemare”.

Iată modul concret în care împărăţia devine aproape de aceste persoane: le luminează, dându-le puterea de „a lăsa toate pentru a-l urma”. Răspunsul imediat are rădăcinile în eficacitatea cuvântului lui Isus. Înseamnă că în Cristos împărăţia a năvălit cu putere în istorie şi acum „timpul s-a împlinit”. Numai el trebuie să fie recunoscut ca fiind lumina şi salvarea noastră.

În fiecare duminică, auzim chemarea lui Cristos, ascultăm vestirea împărăției în litugie: trebuie să înțelegem urgența acestei alegeri decisive.

---

 [bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014].

---