Înălțarea Domnului (1879) - de Gustav Dore.
Înălțarea deschide calea misiunii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (13 mai 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 4,1-13; forma prescurtată: Efeseni 4,1-7.11-13; Evanghelia Marcu 16,15-20; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm înălțarea la cer
a lui Isus; se termină viața pământească: predica, minunile, iubire până la
cruce și învierea. Domnul inaugurează condiția de prezență-absență: nu se vede
cu ochii, dar într-un alt mod: „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârșitul lumii!” (Mt 28,20). Dacă în
Evanghelia după Marcu este un singur
verset care amintește despre înălțare (Mc 16,19), Faptelor Apostolilor „descriu”, aproape vizualizând, cum a fost (Fap 1,6-11). Liturgia Înălțării Domnului
se deschide cu relatarea sfântului Luca despre plecarea Celui Înviat din
această lume: este ultima întâlnire dintre Isus și discipolii săi: primesc
împuternicirea de a fi martori ai lui pe tot pământul. Plecarea Domnului este
însoțită de promisiunea sigură a întoarcerii sale: „acest
Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut
mergând spre cer!” (Fap 1,11). Evanghelia
lui Marcu prezintă cele din urmă cuvinte ale Domnului înviat adresate celor unsprezece:
„mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la
toată făptura!” (Mc 16,15). Iar el
„s-a înălţat
la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19). În doua lectură, sfântul Paul citează un psalm:
„ridicându-se în înălțimi, a dus captivă captivitatea, a dat daruri oamenilor”
(Ps 68,19): este glorificat Cristos,
care, prin victoria asupra forțelor răului, s-a înălțat în gloria Tatălui
pentru a ne comunica darurile sale.
