Ce înțelegem prin „înțelepciunea biblică”?
Orientul antic a avut o
literatură sapienţială înfloritoare, atât în Egipt, cât şi în diversele culturi
din Mesopotamia, pre cum şi la Ugarit. Este o înţelepciune care transcende
graniţele, mai degrabă profană, şi care se ocupă de destinul indivizilor nu pe
baza reflecţiei filozofice (precum cea grecească), ci pe baza experienţei de
viaţă. Îl învaţă pe om să se conformeze ordinii universului, căutând să-i ofere
astfel mijloacele de a fi fericit. Cum nu întotdeauna reuşeşte, ajunge deseori
la pesimism.
Această literatură a fost
cunoscută de israeliţi: cel mai mare elogiu adus lui Solomon este că „era mai
presus de fiii Răsăritului şi ai Egiptului“ şi decât cananeenii Etan şi fiii
lui Mahol, Heman, Kalkol şi Darda (1Regi/3Regi [LXX] 4,31). Sunt amintiţi înţelepţii arabi şi edomiţi (Ieremia 49,7, Abdia 8). Iov şi prietenii lui trăiesc în Edom. Există Psalmi
atribuiţi lui Etan (89/88) şi lui Heman „băştinaşul“ (88/87). Agur şi Lemuel,
regele din Massa (trib din nordul Arabiei), apar ca autori de proverbe (Proverbe 30–31).
Chiar dacă găsim, în mod firesc,
multe elemente comune cu lite ratura sapienţială a popoarelor învecinate, în
cărţile biblice de înţelepciune totul e privit prin raportare la Dumnezeu, în
lumina religiei revelate, care subîntinde modul de gândire al vechilor israe
liţi. Datorită acestui fapt se evită pesimismul, chiar dacă problema suferinţei
se pune constant şi acut, cu multă sinceritate.
Se afirmă de obicei că, spre
deosebire de celelalte cărţi biblice, în cărţile sapienţiale nu apar marile
teme ca legământul, mesianismul etc., scopul înţelepţilor fiind ca, pe baza
experienţei personale, să extragă din viaţa cotidiană principii de comportare
constante, plăcute lui Dumnezeu, deoarece relaţia cu Dumnezeu face parte din
realitatea vieţii omului. De fapt, autorii cărţilor de înţelepciune s-au hrănit
întreaga viaţă cu ceea ce s-a numit ulterior „Legea şi Profeţii“, indiferent de
forma pe care o aveau în vremea lor textele respective: ele „trăiesc“ în
literatura sapienţială inspirând principiile, iar uneori transpar şi în aluzii
directe. De aceea, am socotit potrivit să începem cu câteva dintre textele
inspiratoare.
(sursă: Humanitas - biblioteca virtuala - 57 volume sunt la biblioteca virtuală [26 martie 2020]).