Evanghelia Ioan 14,23-29: În acel timp, Isus le-a zis
discipolilor săi: „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl
va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. Cine nu
mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este
al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. V-am spus acestea cât timp
mai rămân cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va
trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi
le-am spus eu. Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu
v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se
teamă! Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă
m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât
mine. V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când
se va întâmpla, să credeţi”.
Omilie
În această duminică comunitatea
creştină se pregăteşte deja pentru Rusalii. Textele biblice ne anunță care va
fi lucrarea Duhului Sfânt. Evanghelia ne vorbește despre lucrarea de
aprofundare şi de pace. Cartea Faptele Apostolilor
(din prima lectură) ne arata o lucrare de deschidere la toate popoarele, evrei
şi păgâni. Cu Apocalipsa (din a doua lectură),
ni se prezintă opera de creație anunțată: noul Ierusalim.
Evanghelia pe care tocmai am
ascultat-o se prezintă ca un testament a Domnului Cristos. Isus, ca un părinte,
și-a exprimat voința față de copiii săi înainte de a muri: el le recomandă mai
ales să se înțeleagă între ei. Isus îi anunță pe discipolii săi că ceasul său
este aproape. Pentru ei, viața va fi cu totul altfel. Dar ei nu vor rămâne singuri,
lăsați în voia sorții. El le-a promis darul Duhului Sfânt. Cu Duhul, va fi
începutul unei noi misiuni care îi va umple în numele lui Isus. Va reaprinde în
mod constant inima lor de învățăturile lui Cristos. El îi va ajuta să traducă
în iubire efectivă și concretă a fraților lor. Isus lasă „pacea” prietenilor
săi. Este garanția prezenței sale cu ei. El le dă bucuria sa.
Dar pentru a beneficia de aceste
daruri, sunt condiții de îndeplinit. Nu Dumnezeu pune restricții; dimpotrivă nu
ne cere decât să le împlinim. Dar prea adesea problemele vin de la noi înșine.
Noi nu suntem întotdeauna gata să le împlinim şi să păstrăm „cuvântul său”.
Fiecare dintre noi poate să-și pună aceste întrebări: avem larg deschisă inima
pentru ca Tatăl să-și facă locuință în ea? Uneori ne plângem despre tăcerea lui
Dumnezeu. Nu a venit la noi? Ba da, dar prea adesea suntem în altă parte.
Evanghelie ne vorbeşte despre o a
doua condiţie cerută din partea noastră: „Dacă voi mă iubiți, ați fi în bucurie”.
Întrebarea ne este pusă de însuși Isus: „Mă iubești tu suficient pentru a fi copleșit
de bucuria mea?” Papa Francisc ne spune în felul său: „Există creștini care par
să trăiască un Post Mare fără Paște” (Gaudium
Evangeli). Bucurie – ar trebui să fie întotdeauna caracteristica creştinului.
Prima lectură din Cartea Faptele Apostolilor ne arată că acest
lucru nu a fost prea ușor. În comunitatea creștină, clătinările sunt înțelese.
Mulți străini vin să bată la ușa comunității. Ar fi necesară impunerea unor
tradiții evreiești? Această problemă a fost reflectată în primul conciliu din
Ierusalim. Nu a existat nici o problemă de impunere a unei Biserici închise în
ea însăși obligând nou-veniți să urmeze tradițiile care nu sunt ale lor. Biserica
ar trebui să fie deschisă pentru toată lumea și pentru noii convertiți. Aceștia
din urmă nu au nevoie să renunțe originalitatea lor culturală. Diferențele sunt
o sursă de îmbogățire.
Or există spirite întristate care
se gândesc că o deschidere a lumii este o abandonare a credinței. Ei gândesc că
pluralitatea culturilor este o scrântire de la unitate. Condus de Duhul Sfânt, responsabilii
Bisericii primare nu au judecat astfel. Misiunea Bisericii nu este de a salva
tradiții, ci a lucra cu Cristos care vrea să salveze lumea. Isus și-a dat
Trupul său și și-a vărsat Sângele său spre iertarea păcatelor tuturor.
Acesta este mesajul pe care ni-l
adresează sfântul Ioan în cea de doua lectură de astăzi. „Noul Ierusalim” se
prezintă ca Poporul sfânt Domnului. Dumnezeu locuieşte acolo la fel ca într-un
templu. Cristos rămâne printre ai săi. Este un popor deschis la cele patru
puncte ale orizontului. Nu trebuie să se piardă din vedere perspectiva universală.
Să nu uităm: „catolic” înseamnă „universal”; ultimul cuvânt al aventurii umane
va fi intrarea în împărăţia lui Dumnezeu alături Cristos cel înviat. Această
veste nouă pe care ne-o adresează Ioan creştinilor persecutaţi din timpul său este
valabilă şi astăzi.
Misiunea noastră de astăzi este a
fi mesagerii de pace și bucurie a lui Cristos. Este necesar să se vadă în viața
noastră. Dacă vrem să fim credincioşi Evangheliei, trebuie să respingem otrava bârfelii,
a cuvintelor jignitoare, care ne fac rău. Suntem în anul de îndurare. Prin
viaţa, cuvintele și acțiunile noastre spunem ceva despre milostivirea lui
Dumnezeu. Cu noi, cu mijloacele noastre sărace, vrem să construim o biserică
mai misionară şi mai angajată în slujba altora. „Doar iubirea ne va mântui”
spune papa Francisc.
În această zi, te rugăm, Doamne: „Trimite
Duhul tău ca să reînnoiască fața pământului”. Fă ca omenirea noastră să se
deschidă spre pace și bucurie.
(pr. Jean Compazieu [1 mai 2016]; trad. pr. Isidor Chinez;
sursă:
