Am gustat și am văzut [de sfânta Ecaterina din Siena - 29 aprilie]

 

 

Sfânta Ecaterina din Siena (1347-1380)

 

O, dumnezeire veșnică, veșnică Treime, care, prin unirea naturii divine, ai dat atâta valoare sângelui Fiului tău unul-născut! Tu, Treime veșnică, ești ca o mare adâncă în care, cu cât încerc să caut mai mult, cu atât găsesc mai mult și cu cât găsesc mai mult, cu atât crește mai mult setea de a te căuta. Sufletul meu nu este niciodată sătul de tine. Săturându-se în abisul tău, nu se satură, pentru că rămâne înfometat de tine și dorește tot mai mult, Treime veșnică, să te vadă cu lumina luminii tale.

 

Eu am gustat și am văzut cu lumina intelectului în lumina ta abisul tău, Treime veșnică, și frumusețea creaturii tale. Pentru aceasta, văzându-mă pe mine în tine, am văzut că sunt chipul tău prin acea inteligență care îmi este dată din puterea ta, Părinte veșnic, și din înțelepciunea ta, care este înțelepciunea Fiului tău unul-născut. Apoi, Duhul Sfânt, care purcede din tine, Tată, și din Fiul tău, mi-a dat voința cu care să te pot iubi.

 

Într-adevăr, tu, Treime veșnică, ești creator iar eu sunt creatură, și am cunoscut – pentru că tu mi-ai dat inteligența atunci când m-ai recreat prin sângele Fiului tău unul-născut – că ești îndrăgostit de frumusețea creaturii tale.

 

O, abis, o, Treime veșnică, o, dumnezeire, o, mare adâncă! Ce puteai să-mi dai mai mult decât pe tine însuți? Tu ești un foc ce arde mereu și nu se consumă. Tu consumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta. Tu ești foc ce îndepărtează orice răceală și luminezi mințile cu lumina ta, cu acea lumină cu care m-ai făcut să cunosc adevărul.

 

Oglindindu-mă în această lumină, te cunosc ca bine suprem, bine mai presus de orice bine, bine fericit, bine de neînțeles, bine de neprețuit. Frumusețe mai presus de orice frumusețe. Înțelepciune mai presus de orice înțelepciune. Ba mai mult, tu ești însăși înțelepciunea, tu, hrană a îngerilor, care te-ai dat oamenilor cu foc de iubire.

 

Tu, haină ce acoperi orice goliciune a mea. Tu, hrană care îi hrănești pe cei înfometați cu dulceața ta. Tu ești dulce fără nici o amărăciune. O, Treime veșnică!

 

(Ecaterina din Siena, Dialogul despre providența divină, cap. 167, Gratiarum actio ad Trinitatem: ed. lat., Ingolstadii, 1583, f. 290-291).