 |
| Schimbarea la față - de Raffaello Sanzio |
Evanghelia Luca 9,28b-36: În acel timp, Isus
i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se
roage. Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a
schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Şi
iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească
în Ierusalim. Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de
somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau
de vorbă cu el. Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a
spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una
pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!”, neştiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră,
iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o
voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!”
Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus
nimănui în zilele acelea ce au văzut.
Omilie
Postul Mare este timpul alianţei.
Dumnezeu se descoperă şi ne face să trăim viața sa. Prima lectură ne arătă cum s-a
făcut el cunoscut lui Abraham. Este un Dumnezeu care are inițiativa.
Promisiunea făcută prietenului său este necondiționată. Acesta nu se bazează pe
meritele lui Abraham şi nici a urmașilor săi; ceea ce aşteaptă de la el este încrederea
absolută. Recunoaştem că suntem fragili, dar ştim că ne putem baza întotdeauna
pe Dumnezeu.
În a doua lectură, sfântul Paul
ne asigură că credința în Isus Cristos deschide cerul spre fericire. Creștinii
nu pot să uite că datorează mântuirea lor sângelui lui Cristos și nu practicilor
religioase. Ei știu că sunt salvați numai prin Cristos, de la care așteaptă să
împărtășească și înviere. Suntem „cetățenii cerului”. „Trupul nostru sărac”
urmează să fie transformat în imaginea „trupului glorios” a lui Isus cel înviat.
Este un apel către toți să nu ne lăsăm dominați de „lucrurile de pe pământ”.
Evanghelia ne arata cum Isus s-a
retras pe munte să se roage. Sfântul Luca ni-l prezentă ca un om al rugăciunii.
Avem mai multe mărturii în Evanghelia sa. Dialog cu Tatăl său este permanent şi
natural. În timp ce Isus se roagă pe munte, fața lui apare schimbată; hainele
au devenit de un alb strălucitor: este culoarea gloriei, culoarea învierii.
Isus nu este singur: doi oameni se
întrețin cu el în glorie: Moise și Ilie, reprezentând Legea și Profeții. Ei
vorbesc despre „exodul” său, așa cum spune sfântul Luca, care se va întâmpla în
Ierusalim. Este o aluzie la patima lui Isus va avea loc la Ierusalim. Cei trei discipoli
sunt înspăimântați de această viziune extraordinară. Ei au o dorință să rămâne
acolo: „este bine că suntem aici: să facem trei colibe”.
Atunci se întâmplă ceva – un nor,
semn al prezenţei lui Dumnezeu; se aude vocea Tatălui: „Acesta este Fiul meu, pe
care eu l-am ales: pe el să-l ascultați”. După ce a vorbit în mai multe moduri,
prin lege şi profeți, este el, Fiul său: „Dumnezeu vorbeşte oamenilor şi se revelează pentru
el”. Cuvântul din Vechiul Testament stă în umbră, se împlinește în Isus. Norul
este semnul prezenţei lui Dumnezeu, poate fi retras. Semnul prezenţei lui
Dumnezeu este acum Fiul său, Isus. Cel care îl vede este Tatăl.
Această Evanghelie ca și în primele
două lecturi ne adresează un mesaj foarte important: găsim o invitație pentru a
reînnoi angajamentul nostru de a ne lăsa conduși de Cuvântul său. Să-l urmăm în
toate, lăsându-ne toată viața să se lumineze de claritatea Paștelui.
În această a doua duminică din
post, noi contemplăm pe Isus schimbat la față. Dar ceea ce este minunat, ceea
ce acest eveniment ne face să întrezărim este frumuseţea vocaţiei şi destinul
nostru. În Isus, noi am devenit fii şi fiice ale Tatălui. În ziua botezului
nostru, am intrat într-o viaţă nouă, aceea a învierii. Pentru moment, nu apare clar;
dar într-o zi, va apare în plenitudinea sa.
În această duminică noi am primit
vocea Tatălui care ne invită pe noi toţi să ascultăm de Fiul său preaiubit.
Răspunsul pe care în dăm v-a transfigura dacă el răspunde dorinţei lui
Dumnezeu. Toate acțiunile noastre de post participă la această vastă mișcare de
schimbarea la faţă. Acest lucru se poate manifesta în noi forme de post, prin
stăpânirea echilibrului nostru personal; şi în această perioadă dificilă, să nu
uităm de gesturi de împărtășire şi de solidaritate propuse nouă de Comité catholique contre la faim et pour le
développement (The Campus Charitable Fund Drive) [CCFD] şi alte organizaţii.
Oricare ar fi situația noastră,
același sfat se aplică tuturor: „Acesta este Fiul meu pe care l-am ales.
Ascultați-l!”. Este condiția cerută pentru o transfigurare a noastră.
Noi, te rugăm, Doamne: cuvântul
tău vine să ne lumineze viața noastră. El ne dă să revenim la tine cu toată
inima noastră. Să dezvăluie fiecăruia această promisiune de fericire și de
viață pe care tu ne-o faci.
(pr. Jean
Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/5852-homelie-du-2eme-dimanche-de-lavent-5/).
