Crearea lui Adam, mozaic din Catedrala
„Santa Maria Nuova a
Monreale” (Palermo).
|
„Așadar, ce-i folosește omului să
câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Căci ce poate să dea omul în
schimb pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37).
Când eram arhiepiscop de
München-Freising, într-o meditaţie despre Rusalii m-am inspirat dintr-un film
intitulat Seelenwanderung (Metempsihoza), pentru ca să explic care este
acţiunea Duhului Sfântul într-un suflet. Filmul povesteşte despre doi diavoli
săraci care, datorită bunătăţii lor, nu reuşeau să-şi facă un drum în viaţă.
Într-o zi, unuia din cei doi i-a venit ideea că, neavând altceva să pună la
vânzare, ar fi putut să-şi vândă sufletul. Acesta a fost cumpărat cu un preţ
mic şi pus într-o cutie. Din acel moment, spre marea lui surprindere, totul s-a
schimbat în viaţa sa. A început o urcare rapidă, a devenit tot mai bogat, a
obţinut mari onoruri şi la moartea sa ajunsese consul, având foarte mulţi bani
şi bunuri. Din momentul în care se descotorosise de sufletul său nu a mai avut
stimă şi nici omenie. A acţionat fără scrupule, gândindu-se numai la câştig şi
la succes. Omul nu mai conta nimic. El însuşi nu mai avea un suflet. Filmul –
încheiam aşa – demonstrează în manieră impresionantă că în spatele faţadei
succesului se ascunde adesea o existenţă goală.
Aparent omul nu a pierdut nimic,
dar îi lipseşte sufletul şi cu el lipseşte totul. Este clar – continuam eu aşa – că fiinţa umană nu poate să
arunce literalmente propriul suflet, din moment ce sufletul îl face persoană.
De fapt, el oricum rămâne persoană umană. Şi totuşi are posibilitatea
înspăimântătoare de a fi inuman, de a rămâne persoană vânzând şi pierzând în
acelaşi timp propria umanitate. Distanţa dintre persoana umană şi fiinţa
inumană este imensă, şi totuşi nu se poate demonstra; este lucrul realmente
esenţial, şi totuşi este aparent lipsit de importanţă (cf. Suchen, was
droben ist. Meditationen das Jahr hindurch, LEV, 1985).
(Benedict al XVI-lea, Omilia
papei pentru liturgia penitenţială cu tinerii din Roma, 13 martie 2008;
sursă: http://www.ercis.ro).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu