 |
| Bogatul și Lazăr cel sărac (Lc 16,19-31). |
Evanghelia Luca 16,19-31: În acel timp, Isus
le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri
fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast; la poarta lui zăcea
un sărac cu numele de Lazăr, plin de bube: el ar fi dorit să se
sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba, mai mult, veneau şi câinii
să-i lingă bubele. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în
sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. Pe când
se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în
sânul lui şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de
mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi
răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul
vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu
însă suferi. Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o
mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, şi
nici de acolo să treacă la noi». El a zis: «Atunci, te rog,
părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi,
ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!»
El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei,
s-ar converti». I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi
Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.
Omilie
În prima lectură biblică din
această duminică, am auzit vocea profetului Amos. El are cuvinte foarte aspre
împotriva nepăsării nesăbuite a unei clici de canalii. Denunţă responsabilii
care sunt orbiți de bogăţie şi de privilegiile lor. De fapt, ei au devenit incapabili
de a vedea situaţia deteriorării din ţara lor. Sunt închiși în locurile lor puse
în siguranță; profită de toate comoditățile posibile. Nu-și imaginează de
căderea lor vine curând.
Ceea ce profetul le reproșează este
că au uitat de Domnul şi de exigențele dreptății. Aceasta uitare de Dumnezeu dă
naștere la o irosire, greu de suportat, a averilor ţării în folosul unei mici
bande şi în detrimentul maselor de ţărani şi meşteşugari. Dacă Amos ar reveni, imaginați-vă
ce ar spune: ar denunța risipa care este o palmă pentru lumea noastră şi a
societăţii noastre. Atunci când ştim că 1% dintre locuitorii planetei posedă 48%
din patrimoniul mondial, nu este tolerabil.
În Evanghelie, auzim cum Isus ne
spune o parabolă destinată să ne facă să reflectăm. El ne vorbeşte despre o
realitate care este la îndemână tuturor şi care este sub ochii noştri în
fiecare zi: pe de o parte cei săraci sunt din ce în ce mai săraci și alții
bogați din ce în ce mai bogați; pe de o partea sunt cei care au prea mult şi
care nu ştiu ce să facă din ceea ce posedă, pe de altă parte sunt cei care nu
mai au acces la îngrijire şi care nu au mijloace pentru a-și procura minimum
vital spre a supravieţui; totdeauna deci mai puţin, iar alții reuşesc să dobândească
mereu tot mai mult.
Iată o situație bine cunoscută:
vorbim în fiecare zi; se denunţă, dar tot așa continua. Există astăzi mii de
oameni bogaţi „care poartă veșminte de lux şi fac petreceri cu mare fast în
fiecare zi”. La uşa lor, să află milioane de Lazăr care ar vrea să se sature cu
ceea ce cade de la masa bogatului. Cum să nu te gândești la toți acești oameni,
la aceste femei și la acești copii care au trebuit să fugă din ţara lor din
cauza războiului! Au pierdut totul și se regăsesc în cea mai mare nesiguranță.
Acest lucru nu înseamnă că
bogăţia este un rău. În timpul lui Isus, era considerată un semn de bunăvoință
din partea lui Dumnezeu. Păcatul bogatului nu este de a fi bogat. Că Isus le-a reproșat,
este că nu vedeau pe săraci. Ei văd doar pe cei bogaţi; nu se văd decât pe ei
înşişi. Sunt prea ocupați de a se îmbogăți; nu vor să piardă timpul cu grija
pentru cei săraci. Se prăbușesc în orbirea lor, dar și în indiferenţa față de
cei săraci. Ceea ce cauzează pierderea celor bogaţii este inima lor devenită un
deşert de umanitate.
Această evanghelie se adresează
și nouă tuturor. Fără îndoială, nu suntem dintre cei care sunt foarte bogați, dar
nu sunt printre cei mai săraci din lume. În această zi, Cristos vă invită
pentru a ne deschide ochii și inimile noastre. Asistența Catolică [Le Secours
Catholique], CCFD Terre solidaire şi multe alte organizații ne reamintesc despre
necesitatea de a ne schimba obiceiurile noastre pentru ca cei săraci să poată
ieşi din mizeria lor.
În a doua lectură, sfântul Paul
ne spune că vom fi judecaţi după acţiunile noastre. Prin discipolul său
Timotei, se adresează unuia fiecăruia dintre noi. Ne invită să păstrăm porunca
Domnului. Este vorba de a trăi „în credinţă şi în iubirea, în statornicie și în
blândeţe”. Discipolii sunt chemaţi să lupte „lupta cea bună” şi „să cucerească Viaţa
Veşnică”. Împărăția divină va veni deja în această luptă.
Iată chemările lui Amos, Isus și
Paul. Nu există mijloc pentru a ne elibera de toropeala noastră. Mass-media
(ziarele, radio, televiziunea, internetul) ne dă mijloacele de informație.
Săraci cerșesc. Multe organizaţii de solidaritate cheamă să participe la
această luptă împotriva sărăciei. Şi să nu uităm să ascultăm pe „Moise şi
profeții” şi mai ales Evangheliile. Prin ele, Dumnezeu ne vorbeşte. Ne reaminteşte
că bogaţi şi săraci sunt copiii săi preaiubiți. Isus a mers spre unii şi spre alţii
pentru a umple golul care ne separă.
Euharistia care ne reunește ne anunţă
o lume în nu mai sunt săraci. În această lume nouă, toți, bogaţii şi săracii se
vor afla la aceeaşi masă; vor împărtăşi ceea ce au. Nimeni nu va duce lipsă de
nimic. Toți vor intra la sărbătoare. Lumea pe care Euharistia ne o anunţă este
aceea pe care Cristos a venit să o instaureze. Să-i aducem mulțumiri și să-l ascultăm.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).
